Duminica 1 februarie 2015, dupa Sfanta Liturghie, a avut loc sfintirea unei noi Troite ridicate de Fundatia George Manu la Manastirea Poarta Alba – Galesu, judetul Constanta.
Troita este inchinata martirilor eroi care in prigoanele carlista, antonesciana si comunista au fost: asasinati, executati, omorati in anchete, lagare, temnite, colonii de munca fortata, in mina, in sate luptand impotriva colectivizarii, pe front, in munti, in deportare, in domiciliu obligatoriu, in tara sau exil.
Va reamintim ca in data de 1 iunie 2014 IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a sfintit prima troita de la Poarta Alba inchinata Robilor Canalului:
3 Iunie 2014 – Troiţa Robilor de la Canal
Duminică 1 iunie 2014, de ziua Sfântului Iustin Martirul şi Filozoful, a avut loc sărbătoarea hramului Mănăstirii de la Poarta Albă Galeşul – mănăstire ctitorită în 2012 de Părintele Iustin Pârvu întru veşnica pomenire a deţinuţilor politici din lagărele Canalului.
Înaintea Sfintei Liturghii, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a sfinţit Troiţa Robilor de la Canal, pe care cu ajutorul lui Dumnezeu am ridicat-o pentru lupta, suferinţa şi biruinţa deţinuţilor politici care au trudit şi au murit în lagărele de exterminare ale Canalului între anii 1949 – 1955. Pe lângă IPS Teodosie au participat la slujbă un sobor de preoţi şi ieromonahi între care Pr. Ştefan Neicu (duhovnicul Mănăstirii Poarta Albă), Pr. Leonid Nica şi Pr. Ioan Şişmănian sosiţi de la Petru Vodă. Sfinţirea a început cu slujba aghesmei mici cu care apoi a fost stropită Troiţa.
Liturghia a fost slujită în altarul de vară de acelaşi sobor de preoţi în frunte cu episcopul. IPS Teodosie a ţinut un cuvânt puternic şi mobilizator pe care sutele de credincioşi sosiţi la Poarta Albă l-au primit cu inimile deschise şi bucurie. Inalt Prea Sfinţia sa a spus:
„Dumnezeu l-a ales pe Pr. Iustin Pârvu să fie el cel care a pus aici temelie pentru Mănăstire întru pomenirea tuturor celor jertfiţi la Canal”
„Dumnezeu l-a ales pe Pr. Iustin Pârvu să fie el cel care a pus aici temelie pentru Mănăstire întru pomenirea tuturor celor jertfiţi la Canal. Apoi pentru cei de la Periprava unde s-a obţinut loc şi se va face Mănăstire… Iată, aici este pentru noi un sanctuar al nostru, al tuturor. De aceea astăzi am venit şi trebuie să ne aducem aminte cât de mult l-a iubit Dumnezeu pe Pr. Iustin…
Iubiţi credincioşi ne-am aflat astăzi aici, în acest loc de jertfă. Am pomenit şi pe Pr. Iustin şi pe toţi ceilalţi. Trebuie să înţelegem că suferinţa aduce lumină şi că lumina ne uneşte cu cerul şi cu Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este lumină. Suferinţa curăţeşte, purifică sufletul şi trupul. De aceea din rănile multora din cei ce au suferit, ale tuturor martirilor, au răsărit cununi de lumină, care sunt cununi de viaţă veşnică. De aceea sunt cele mai strălucite cununile mucenicilor, mai strălucite decât ale ierarhilor, ale cuvioşilor şi drepţilor. Să înţelegem că această suferinţă ne uneşte cu jertfa Lui Hristos. Aşa s-a îmbrăcat Hristos în lumină după ce a trecut prin jertfă. Aşa nădăjduim că s-au îmbrăcat şi se vor îmbrăca cei ce au suferit pentru Hristos, pentru adevăr, pentru credinţă, în închisori, în lagăre, în deportări.
De aceea vă invit şi vă spun că în sâmbăta Rusaliilor trebuie să fac Liturghia aici şi să-i pomenim pe toţi cei care au suferit la Canal pentru că sunt sute şi mii de oameni. De aceea pe toţi care doriţi să fiţi părtaşi la rugăciunile celor care se roagă pentru noi – pentru că noi suntem convinşi că mulţi dintre ei se află în slava Lui Dumnezeu – vă chemăm să îl pomenim din nou pe Pr. Iustin, Pr. Calciu, Pr. Făgeţeanu, Pr. Băbuş, Pr. Boghiu, Pr. Stăniloaie, Pr. Galeriu, pe toţi cei care au trecut prin închisori, prin lagăre, şi deportări…
Rugăm pe bunul Dumnezeu să ne primească rugăciunea de astăzi şi să ne facă şi nouă parte de raze de lumină din lumina celor care au suferit pentru credinţă, pentru neam şi pentru ţară. Să ne cheme Dumnezeu şi pe noi la bunatăţile pe care Le-a pregătit celor ce s-au jertfit pentru El. Amin.”
După Sfânta Liturghie a urmat parastasul Părintelui Iustin Pârvu care pe 1 iunie 2012 s-a aflat la Poarta Albă alături de mulţime de credincioşi punând piatra de temelie a viitoarei Mănăstiri (foto mai sus de la Arhiepiscopia Tomisului). În timpul parastasului, prin grija maicii stareţe Eleodora, s-au împărţit prosoape şi batiste tuturor participanţilor ca semn de aducere aminte a pomenirii. A urmat masa şi diverse discuţii între participanţi.
Amplasată între Biserica Mănăstirii şi altarul de vară, Troiţa este de acum înainte loc de închinare pentru toţi pelerinii ce vizitează Mănăstirea. Inscripţia ei conţine şi versurile poeziei „Canalul” scrisă de Andrei Ciurunga, documentul poate cel mai edificator pentru conturarea dimensiunii suferinţelor îndurate de către deţinuţii politici din toate lagărele Canalului.
În pustiul dobrogean, gropile comune de la Canal ascund încă osemintele a câtorva mii de mucenici. În numele acestora am ridicat Troiţa pentru ca mormintele lor neştiute să fie străjuite simbolic de o cruce. Pentru cei tineri nădăjduim ca Troiţa să fie un îndemn spre neuitarea suferinţelor cauzate de regimul comunist şi un prilej de constantă aducere aminte a robilor martiri care, luptând pentru ţară, neam şi cruce, au împlinit măsura absolută a creştinătăţii care este jertfa.
Cezarina Condurache – Fundaţia George Manu
Sursa: MĂRTURISITORII
Emisiune despre eveniment, realizată de Codruţ Burdujan:
Fotografii de la cele două evenimente, urmate de o relatare la zi: Fundaţia George Manu şi Codruţ Burdujan
© Fundatia “George Manu”,
2001- 2015
3 Februarie 2015 – O nouă Troiţă la Mănăstirea Poarta Albă |
|
Cu ajutorul lui Dumnezeu Fundaţia George Manu şi Frăţia Ortodoxă Sfântul Gheorghe au ridicat o nouă Troiţă la Mănăstirea Poarta Albă Galeşu. Dacă prima Troiţa sfinţită la 1 iunie 2014 a fost închinată Robilor Canalului a doua am închinat-o: “Martirilor eroi care în prigoanele carlistă, antonesciană şi comunistă au fost: asasinaţi, executaţi, omorâţi în anchete, lagăre, temniţe, colonii de muncă forţată, în mină, în sate luptând împotriva colectivizării, pe front, în munţi, în deportare, în domiciliu obligatoriu, în ţară sau exil”.
Troiţa a fost amplasată pe marginea DN 22 C (Constanţa-Cernavodă) la ieşirea către satul Nazarcea, localitate de care ţine Mănăstirea. De la Troiţă şi până la Mănăstire se parcurge un drum de 5 km. În spatele Troiţei curg apele Canalului Dunăre-Marea Neagră iar în dreapta ei străjuieşte ca o coloană a infinitei suferinţe Monumentul Canalului ridicat de foştii deţinuţi politici în anii 90. În data de 1 februarie 2015, ne-am adunat cu toţii la Mănăstirea Poarta Albă. Părintele Ştefan Neicu a săvârşit Sfânta Liturghie, slujba parastasului şi mai multe rugăciuni de felurite trebuinţe. Biserica împodobită cu numeroase icoane ale sfinţilor închisorilor: Valeriu Gafencu, Pr Iustin Pârvu, Pr Arsenie Papacioc, Pr Ilie Lăcătuşu, Pr Gherasim Iscu, Pr Marcu Dumitrescu, Pr Sofian Boghiu etc, a răsunat de cântările Frăţiei Ortodoxe Sfântul Gheorghe. După amiază, pe o vreme extrem de ploioasă a avut loc sfinţirea Troiţei de către IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Prin grija Maicii Stareţe Eleodora au fost aduse din Biserică mai multe icoane între care Maica Domnului Prodromiţa şi Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, care au străjuit Troiţa. Am avut bucuria să avem între noi doi seniori constănţeni Puiu Nicolau şi Mirel Stănescu care au îndurat cu stoicism frigul şi ploaia. Slujba din jurul Troiţei a durat aproape 2 ore şi a început prin sfinţirea apei continuând cu sfinţirea Troiţei şi cu slujba parastasului. Deşi vremea nu era prielnică IPS Teodosie a ţinut să-i pomenească nominal pe toţi deţinuţii (cunoscuţi cu numele) căzuţi la Canal. Au fost citite sute şi sute de nume, martiri ai neamului nostru, ale căror trupuri au rămas îngropate în pământul Dobrogei ca semn al muceniciei lor sub urgia comunistă. Înainte de veşnica pomenire IPS Teodosie a ţinut un cuvânt despre necesitatea înălţării acestei Troiţe întru aducerea aminte a tuturor celor care s-au jertfit pentru neamul românesc în timpul regimului comunist. La final toţi participanţii (peste 100 de persoane) în frunte cu IPS Teodosie, cu preoţii şi diaconii s-au închinat şi au sărutat Troiţa cântând Troparul Înălţării Sfintei Cruci: Crucii Tale ne închinăm Stăpâne şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o slăvim! A urmat o agapă la care IPS Teodosie ne-a onorat cu prezenţa binecuvântând bucatele. Ne-am bucurat să fim cu toţii împreună în acest loc foarte drag nouă datorită vieţuitorilor săi de astăzi şi a sfinţeniei cu care a fost dăruit în veşnicie de jertfa deţinuţilor politici.
Prin înălţarea acestei Troiţe un mare lucru s-a făcut. Aici va fi fost intrarea spre temniţa şi barăcile unde au vieţuit cei ce erau osândiţi la Canal. Calea pe care au început ei să meargă către locul acesta, s-a sfinţit cu paşii şi cu suferinţa lor. De aceea se cuvenea să înălţăm aici Troiţa şi fericim pe cei ce au ridicat această Troiţă. Aţi ascultat că au fost aici mulţi preoţi, monahi şi mulţi credincioşi, floarea intelectualităţii noastre. Toţi aceştia aşteaptă de la noi o rugăciune, o rază de recunoştinţă, o rază de mângâiere. Noi dacă ne despărţim de ei suntem săraci şi suntem lipsiţi de înţelepciune. De aceea nu ne despărţim, nici acum nici mai târziu de aceşti eroi ai noştri care au stat cu dârzenie înaintea judecătorilor, care nu s-au lepădat de credinţă şi au primit suferinţa întocmai precum mucenicii. De aceea noi ne aplecăm la locul unde au suferit, unde s-au rugat, unde au vărsat lacrimi şi sânge. Se cuvine aşadar să ne umplem inimile de credinţă, să ne unim credinţa noastră cu credinţa lor, nădejdea noastră cu nădejdea lor. Dacă ar fi fost trădători ar fi scăpat, dar ei au fost dârji în credinţă, au rămas în suferinţă şi acum sunt în biruinţă. Pentru că noi nădăjduim că Maica Domnului, aşa cum este icoana sugestivă [1], i-a îmbrăţişat pe toţi şi i-a dus înaintea fiului său în cerul cel sfânt al Lui Dumnezeu. Dumnezeu să-i ierte, noi să-i pomenim necontenit şi de fiecare dată când trecem pe aici să ne închinăm acestei Troiţe, când trecem cu maşina sau în alt chip să ştim că aici această Troiţă este simbolul şi cu adevărat biruinţa acelor care au suferit la Canal. Dumnezeu să-i ierte şi pe noi să ne ajute să fim la înălţimea lor. [1] N.R. – IPS Teodosie se referă la Icoana de la Aiud a Maicii Domnului orantă împreună cu sfinţii închisorilor, icoană aflată şi în Biserica Mănăstirii Poarta Albă a relatat |
Pingback: Părintele Ion Pâslaru, în greva foamei pentru frații săi de la Poarta Albă. Troiţă la Galeşu în memoria biruitorilor de la Canalul Dunăre – Marea Neagră – Presa Ortodoxă