Dosarele CNSAS şi o declaraţie de “bandit legionar”: ”N-am urât pe nimeni dintre dușmanii care ne-au asuprit” – Părintele Sofian Boghiu (7 octombrie 1912 – 14 septembrie 2002)

Pr. Sofian Boghiu: ”N-am urât pe nimeni dintre dușmanii care ne-au asuprit și n-am regretat niciodată că am ajuns la închisoare”

În măsura în care ai inima înfrântă și smerită, devii tot mai liber interior și atunci Dumnezeu coboară în tine. Rostul nostru pe pământ este să ne umplem de Dumnezeu. Și nu ne putem umple de Dumnezeu decât prin smerenie. Smerenia trebuie să fie fundamentul vieții noastre. Nu ne realizăm prin trufii ieftine, ci numai prin smerenie.

A trăi în smerenie înseamnă a trăi o viață reală. Iar a trăi în trufie este o viață artificială. De aceea, de câte ori ești umilit, rabdă și roagă-te:”Doamne, primește aceste umilințe, în locul smereniei de care am lipsă. Să răscumpere umilințele mândria de care nu mă pot izbăvi de bunăvoie!”

Am fost închis în temnițele comuniste și numai Dumnezeu știe câtă nedreptate era acolo, câtă ură, câtă răutate… Parcă nici nu poți spune în cuvinte. Atunci când eram mai chinuit, încercam să nu mă revolt, să nu cârtesc. Mă gândeam așa: Hai să-mi amintesc cu ce am greșit eu față de Dumnezeu, de pătimesc acum aceste nedreptăți! Și mă gândeam la niște păcate ale mele pe care le știam numai eu și Dumnezeu, iar suferința o priveam ca pe un canon și nu mă revoltam. Mă gândeam că, dacă și eu aș fi fost mai bun, nici gardienii n-ar fi fost atât de răi –  așa – dar și eu eram vinovat pentru răutatea lor. Așa îi puteam ierta pe toți și mă puteam ruga pentru ei, și aproape că nu mai simțeam suferința pe care mi-o pricinuiau.

Și vă spun drept că atunci când puteam să fac toate acestea și să mă gândesc la păcatele mele, simțeam în inimă o bucurie așa de mare, și o pace, și o bogăție de iubire, că parcă zburam, deși eram în pușcărie. Eram atât de preocupat ca să-mi văd păcatele, încât și noaptea vorbeam prin somn și îmi ceream iertare de la Dumnezeu. Și erau acei caralii care pândeau pe la uși, și ascultau pe la gratii ce spuneam eu; iar a doua zi mă chemau la anchetă și-mi serveau cuvintele pe care le spusesem prin somn, din cauza frământărilor mele sufletești.

Îmi strigau: Păcătosule! Popă păcătos!, și-mi repetau tot ceea ce spusesem noaptea prin vis, Dumnezeu știe cum.

Dar asta am vrut să spun: este foarte important să ne recunoaștem starea de nevrednicie față de Dumnezeu.

Să nu aduci nimănui nici o vină, decât numai ție. Să te căiești mereu din toată inima. Dacă nu mă găsesc vinovat în mod real și nu mă căiesc din adâncul sufletului, atunci nu mă pot ruga cu putere și nu pot avea bucuria deplină a rugăciunii. Dacă ai acestea două, smerenia și iertarea aproapelui, ai să vezi cum începi să capeți în tine ceva din Dumnezeu, ceva extraordinar. Numai Duhul Sfânt poate aduce acest “ceva” în inimile noastre. N-am urât pe nimeni dintre dușmanii care ne-au asuprit și n-am regretat niciodată că am ajuns la închisoare.

Acolo era nevoie și de mine ca, împreună cu frații noștri români, să suferim cu toții urgia venită asupra țării. Fie, Doamne, suferința noastră, ca un canon pentru păcatele noastre, dar și ca o jertfă adusă pentru iertarea păcatelor neamului românesc și pentru binecuvântatea dumnezeiască asupra întregii noastre țări!

Căutați să faceți cât mai mult bine în jurul vostru, rugați-vă cât mai mult cu Rugăciunea lui Iisus, nu vorbiți de rău pe nimeni și astfel veți avea pacea inimii. Bunul Dumnezeu și Maica Domnului să vă ajute neîncetat, în orice loc vă veți afla.

Pr. Sofian Boghiu – Revista Familia Ortodoxă, nr. 9(44)/2012, p. 1-2 via Fericiţi cei Prigoniţi

Parintele Sofian Boghiu de Marius Caraman - Marturisitorii Ro 5

„Lotul“ Rugul Aprins. Preoţi şi martiri. Sofian Boghiu

de Ioana Diaconescu / romlit.ro

„Lotul Rugul Aprins” fusese instituit în timpul represiunii comuniste din fatidicul an 1958. Alcătuirea şi trimiterea în temniţe a unor „loturi” de intelectuali şi clerici de către regimul represiv fusese o metodă de exterminare a celor mai alese personalităţi din România. Prin urmare, constituirea acestuia nu a fost o excepţie. O adevărată campanie de exterminare s-a finalizat în acei ani. Asupra unor aleşi reprezentanţi ai clerului şi ai elitei laicatului( cu preponderenţă intelectuală) s-a abătut ultima şi poate cea mai fioroasă tentativă de anihilare, construită cu ură şi spaimă de către statul de „democraţie populară”. Spaima a fost supremul mobil al urii şi ea s-a năpustit printr-o „campanie represivă gigantică”, călcând în picioare cele mai nobile valori spirituale ale României, spaima ca nu cumva noua lume strâmbă ce se alcătuia s-ar fi putut spulbera prin simpla existenţă a acestora.
În acest context iese în evidenţă alcătuirea artificială, de către autorităţile comuniste, a „lotului Rugul Aprins” . Scopul principal era o lecţie: lovitura de graţie dată reprezentanţilor regimului „burghezo-moşieresc” şi înlocuirea lor cu „omul nou”, format la şcoala noii direcţii a României. Şi cine erau reprezentanţii acestui regim ce trebuia să dispară dacă nu preoţii şi intelectualii? Asociaţia „Rugul Aprins al Maicii Domnului” se alcătuise, după cum se ştie, după invazia sovietică în România., interzisă apoi în 1948. Regimul represiv va avea la îndemână, peste zece ani, pretextul incriminării, condamnării şi arestării unor reprezentanţi de vază ai clerului şi ai intelectualităţii. Vor fi victime şi nenumărate vârfuri ale studenţimii. Prin fabricarea capetelor de acuzare, unele dintre cele mai cumplite şi ireale cu putinţă, toţi aceştia au fost aruncaţi în temniţele groazei şi în lagărele de exterminare din Balta Brăilei. Dacă unii dintre ei nu au rezistat biologic, dintre cei care s-au salvat din coborârea în iad unii au depus şi alţii mai depun încă mărturie pentru tot ceea ce a însemnat o adevărată probă de foc ce le va înrîuri, celor mai mulţi, evoluţia spirituală.
Dacă în „lotul Rugul Aprins”, aşa cum a fost confecţionat de Securitate în anii ‘50 şi cum se regăseşte în Arhivele Securităţii, au fost cuprinşi 5 studenţi şi 3 intelectuali, preponderent a rămas numărul preoţilor, socotiţi tot mai periculoşi pentru viitorul României comuniste: ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor – Alexandru Teodorescu, preot Alexandru Făgeţeanu, arhimandrit Benedict Ghiuş, arhimandrit Roman Braga, arhimandrit Sofian Boghiu, arhimandrit Felix Dubneac, preot Arsenie Papacioc precum şi preotul profesor Dumitru Stăniloaie.
Voi încerca să parcurg, pe calea unei selecţii a documentelor de arhivă, drumul suferinţei şi înălţării preoţilor martiri din lotul constituit de Securitate şi denumit cu numele vechii asociaţii „Rugul Aprins”, desfiinţată în 1948.
Primul asupra căruia mă aplec cu pietate este preotul arhimandrit Sofian Boghiu, propovăduitorul smereniei şi dragostei, o înruchipare a blândeţii însăşi.
Născut la 7 octombrie 1912 în comuna Cuconeştii-Vechi, judeţul Bălţi, dincolo de Prut, părintele Sofian, cu prenumele de mirean Serghei (Serghie), va devei frate de mănăstire la Schitul Rughi, judeţul Soroca, la vârsta de 14 ani. Tuns „în sfântul şi îngerescul chip al călugăriei”, la 25 de ani, la Mănăstirea Dobruşa, unde urmează şcoala de cântăreţi bisericeşti, va continua studiile cu Seminarul Monahal de la Cernica fiind coleg aici cu cel care va deveni Patriarhul Teoctist şi cu Gherasim Cristea, înscăunat mai târziu ca Episcop al Râmnicului precum şi cu cel care va fi mai târziu, arhimandritul. Grigore Băbuş.
Anul 1939 îi aduce hirotonisirea, de către Episcopul Tit Simedrea, pe 6 august, ca diacon, în Catedrala oraşului Bălţi. Este nevoit să părăsească Mănăstirea Dobruşa odată cu invazia sovietică în Basarabia. Atât stareţul, cât şi întreaga obşte ajung la Mănăstirea Căldăruşani. În 1940 devine student la Academia de Belle Arte din Bucureşti, secţia de artă decorativă, iar în 1945 îşi ia licenţa în pictură. Între 1942-1946 îşi face studiile la Facultatea de Teologie pe care le va încheia cu lucrarea de licenţă „Chipul Mântuitorului în iconografie”.
Este hirotonisit ieromonah la Mănăstirea Antim la 15 noiembrie 1945. Avea 33 de ani, „vârsta bărbatului desăvârşit”. În vara lui 1958 este arestat şi întemniţat împreună cu un întreg lot alcătuit de Securitate din foşti membri ai mişcării spirituale „Rugul Aprins al Maicii Domnului” a cărei activitate fusese suprimată în 1948. Condamnat la 16 ani de temniţă „pentru uneltire contra ordinei sociale prin activitate misticoduş mănoasă”, execută 6 ani. Va fi pus în libertate în urma decretului 411 din 1964.
După detenţie îşi urmează vocaţia de iconar la Mănăstirea Plumbuita, vocaţie împlinită cu sfinţenie zi de zi, timp de trei ani. Anul 1967 îl aduce înapoi la mănăstirea sufletului său, Antim, unde va deveni stareţ până la sfârşitul zilelor sale.
La 14 septembrie 2002, de Înălţarea Sfintei Cruci, se stinge la Mănăstirea Antim, în timp ce se slujea Sfânta Liturghie.
Documentele dosarului Pşenalţ 202 „Teodorescu Alexandru şi ceilalţi”, în 11 volume, din Arhiva CNSAS, relevă, din punctul de vedere al Securităţii Statului activitatea „criminală” a grupului ce făcuse parte din asociaţia „Rugul Aprins al Maicii Domnului”. O demistificare strigătoare la cer. Sunt cuprinse aici dosarele de penitenciar ale celor din întregul „lot Rugul Aprins”, constituit din 16 persoane, incriminate, condamnate şi arestate într-un proces răsunător în epocă. Din volumul 4, fila 216, citez din sentinţa întregului lot (nr. 125 din 8 noiembrie 1958 a Tribunalului Militar al Regiunii a II- a Militară, Colegiul de Fond), fragmente referitoare la arhimandritul Sofian Boghiu:
„Boghiu Serghie Sofian începând cu anul 1954 a luat legătura cu mai multe elemente legionare printre care Roman Braga, Teodorescu Alexandru, Dubneac Felix şi Zamfiroiu Grigore cu care a discutat probleme cu caracter legionar şi alte discuţii duşmănoase regimului. / În anul 1958 inculpatul Boghiu Serghie Sofian a primit un caiet cu poezii legionare de la inculpatul Dubneac Felix pe care după ce l-a citit l-a predat legionarului Zamfiroiu Grigore./ La începutul anului 1958 inculpatul Boghiu Serghie Sofian a primit instrucţiuni de la coinculpatul Teodorescu Alexandru să se ocupe de educarea unui grup de studenţi care veneau la biserica Plumbuita al cărei stareţ era. / În acest scop inculpatul Boghiu Serghie Sofian a organizat o întrunire clandestină în incinta mănăstirii, la care a luat parte un grup de 5 studenţi care participase la slujba religioasă în frunte cu Văsîi Gheorghe, le-a vorbit în afară de probleme mistico-religioase şi despre probleme de ordin politic, căutând să sădească în ei neîncrederea în cele învăţate de ei în facultate şi să-i instige pentru a nu lua parte la viaţa politică culturală ce se desfăşoară în facultate. / Tot cu această ocazie inculpatul Boghiu Serghie Sofian a organizat la locuinţa sa împreună cu coinculpatul Teodorescu Alexandru o altă şedinţă clandestină la care au participat mai multe elemente legionare şi preoţi-călugări, în cadrul căreia s-au prelucrat materiale subversive ale fostei asociaţii «Rugul Aprins». / De asemeni inculpatul a mai participat şi la mai multe întruniri clandestine care au avut loc la locuinţa inculpatului Mironescu Alexandru în cadrul cărora s-au purtat discuţii duşmănoase la adresa regimului preconizând schimbarea ordinei sociale şi de stat din Republica Populară Română şi reinstaurarea capitalismului. / Interogat de organele de anchetă penală cât şi în instanţă […] inculpatul Boghiu Serghie Sofian recunoaşte faptele i se pun în sarcină arătând că a ţinut legătura cu mai multe elemente legionare, că a citit un caiet cu poezii legionare scrise de Radu Gyr şi că s-a ocupat de educaţia tinerilor studenţi Mironescu Şerban, Rădulescu Nicolae şi Mihăilescu Emanoil conform instrucţiunilor primite de la Teodorescu Alexandru. / De asemeni mai arată că a participat la o întâlnire care a avut loc în casa lui Mironescu Alexandru, împreună cu ceilalţi coinculpaţi foşti membri ai asociaţiei «Rugul Aprins» iar în anul 1958 a organizat o adunare la el acasă, cu care ocazie s-au citit, comentat şi discutat materiale în legătură cu asociaţia «Rugul Aprins». / Faptele ce i se pun în sarcină inculpatului Boghiu Serghie Sofian se mai stabilesc şi cu declaraţiile coinculpaţilor Dubneac Felix, Teodorescu Alexandru, Văsîi Gheorghe şi Mironescu Şerban, date la primele cercetări şi în faţa instanţei cât şi cu declaraţiile martorilor Udroiu Constantin şi Zamfiroiu Grigore care se află ataşate la dosarul cauzei. / Faţă de recunoaşterile inculpatului coroborate cu declaraţiile celorlalţi coinculpaţi cât şi cu ale martorilor audiaţi în cauză, Tribunalul reţine ca dovedite în sarcina inculpatului faptele aşa cum au fost expuse mai sus.”Arestat „…la Mănăstirea Ghighiu, pe schele, cu un grup de ucenici călugări şi de fraţi pictând în frescă biserica din centrul Mănăstirii”
Mă opresc asupra unor mărturii şi gânduri ale părintelui Sofian, aşa cum se află ele reproduse în unele publicaţii de specialitate, înainte de a continua incursiunea în documentele de arhivă ce reprezintă sursele primare de informaţie.
În publicaţia „Vestitorul Ortodoxiei”- anul 1996, sunt reproduse mărturii preţioase ale părintelui făcute în ultimii ani de viaţă : „Convorbirile din cadrul «Rugului Aprins» au continuat până pe la jumătatea anului 1948, apoi cu ordin de sus au încetat pentru mai mulţi ani. O bună parte din personalul slujitor de la Mănăstirea Antim a fost repartizat în altă parte, mai ales la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţu, încât s-a potolit, în mare măsură, tot entuziasmul activ în numele «Rugului Aprins».
Între timp primeam ştiri triste despre suferinţele deţinuţilor de la Canalul Dunărea-Marea Neagră şi despre atrocităţile şcomise asupraţ tineretului studenţesc întemniţat la Piteşti.
N-a trecut prea mult până în 1958 când am fost arestaţi şi noi, care activasem în cadrul «Rugului Aprins». Mă aflam atunci la Mănăstirea Ghighiu de lângă Ploieşti, pe schele, cu un grup de ucenici călugări şi fraţi pictînd în frescă biserica din cimitirul mănăstirii. Am fost arestat împreună cu părintele Felix Dubneac, membru şi el al «Rugului Aprins».
Ancheta a durat câteva luni.Abia la procesul de la Tribunalul Militar am aflat că eram şaisprezece deţinuţi, făcând parte din organizaţia «Rugul Aprins».
Între noi şi cu noi era părintele ieroschimonah Daniil Teodorescu, fostul Sandu Tudor, iniţiatorul aşa-zisei «organizaţii», părintele arhimandrit Benedict Ghiuş, părintele profesor universitar Dumitru Stăniloaie, părintele Arsenie Papacioc, părintele Roman Braga, Alexandru Mironescu şi fiul său Şerban, student la litere, doctorul şi poetul Vasile Voiculescu, doctorul Gheorghe Dabija.
După procesul de la Tribunalul Militar ne-am mai întâlnit la Jilava, închisoarea de triaj, cu zidurile vopsite cu păcură, iar de acolo la închisoarea de la Aiud.
[…] Fără cărţi, fără ziare şi fără hârtie de scris, totuşi cu ajutorul alfabetului Morse şi scrisul pe talpa bocancului, unii învăţau pe de rost cuvânt cu cuvânt Sfânta Evanghelie de la Matei ori de la Ioan, ori câte o epistolă, mai ales Epistola Sf. Iacob. După patru ani de viaţă de celulă, într-o bună zi […] s-a umplut cu noi o dubă mare şi încuiaţi pe dinafară am fost transportaţi la Colonia Salcia din Bălţile Brăilei.„Dintre noi, o sută eram preoţi”
[…] Am ajuns la Salcia în plină câmpie. […] Mai târziu am aflat că eram o mie de deţinuţi. Dintre noi, o sută eram preoţi.[…] Din «Rugul Aprins» era părintele Benedict Ghiuş, părintele Roman Braga şi eu care scriu acestea. […] Am lucrat pe rând la toate muncile agricole şi la reparaţia digului din apropiere. Acelaşi regim de muncă forţată. Mereu sub ochii temnicerilor, cu libertatea ciuntită. […].
Trecuseră mai bine de doi ani de când ne aflam, muncind şi vara şi iarna în această câmpie fără dealuri, acoperită de bolta uriaşă a cerului.
Aici, ca şi în viaţa de celulă, afară de ochii necruţători ai temnicerilor, care ne urmăreau plini de duşmănie, ne veghea zi şi noapte Ochiul cel atoatevăzător şi inima plină de bunătate a Părintelui Ceresc. De la El venea răbdarea şi pacea care ne-a însoţit de-a lungul celor mai bine de şase ani de închisoare. Plecam acasă la mănăstire, în 1964.”

„N-am urât pe nimeni dintre duşmanii care ne-au asuprit şi n-am regretat niciodată că am ajuns la închisoare”
Au rămas, de asemenea, cugetări ale părintelui Sofian, de mare folos creşterii noastre spirituale. În publicaţia „Familia Ortodoxă“ nr.9(44)din 2012 putem citi: „ A trăi în smerenie înseamnă a trăi o viaţă reală. Iar a trăi în trufie este o viaţă artificială. De aceea, de câte ori eşti umilit, rabdă şi roagă-te: « Doamne, primeşte aceste umilinţe în locul smereniei de care am lipsă. Să răscumpere umilinţele, mândria de care nu mă pot izbăvi de bună voie! […]».
Să nu aduci nimănui nici o vină, decât numai ţie. Să te căieşti mereu din toată inima. Dacă nu mă găsesc vinovat în mod real şi nu mă căiesc din adâncul sufletului, atunci nu mă pot ruga cu putere şi nu pot avea bucuria deplină a rugăciunii. Dacă ai acestea două, smerenia şi iertarea aproapelui, ai să vezi cum începi să cauţi în tine ceva din Dumnezeu, ceva extraordinar. Numai Duhul Sfânt poate aduce acest «ceva» în inimile noastre. N-am urât pe nimeni dintre duşmanii care neau asuprit şi n-am regretat niciodată că am ajuns la închisoare.
Acolo era nevoie şi de mine ca, împreună cu fraţii mei români, să suferim cu toţii urgia venită asupra ţării. Fie, Doamne, suferinţa noastră ca un canon pentru păcatele noastre, dar şi ca o jertfă adusă pentru iertarea păcatelor neamului românesc şi pentru binecuvântare dumnezeiască asupra întregii noastre ţări.
Căutaţi să faceţi cât mai mult bine în jurul vostru, rugaţi-vă cât mai mult cu «Rugăciunea lui Iisus», nu vorbiţi de rău pe nimeni şi astfel veţi avea pacea inimii. Bunul Dumnezeu şi Maica Domnului să vă ajute neîncetat, în orice loc vă veţi afla.”.
Părintele arhimandrit Sofian Boghiu a pictat douăzeci şi cinci de biserici din ţară, dintre care şase în întregime şi altele restaurate, iar în afara graniţelor a pictat integral trei biserici. A fost profesor de pictură la seminariile monahale de la Neamţ şi Curtea de Argeş, iar la Mănăstirea Plumbuita şi Schitul Maicilor a condus ateliere de icoane şi picturi de catapeteasmă. A fost duhovnicul tuturor, fără selecţie, fără alegere, punându-se la dispoziţia acelora care îl cereau ca duhovnic. Părintele Cleopa de la Sihăstria l-a numit „un apostol al Bucurestilor” iar părintele arhimandrit Roman Braga îl numea „«copilul bătrân» cel plin de bucurie tăcută şi de bunătate practică”.

Monah şi pictor bisericesc. Delictul „ce interesează ancheta penală şi este reclamată de Securitatea Statului”
Revenind la sursele primare de informaţie, documentele din dosarul Penal 202 „Teodorescu Alexandru şi ceilalţi” ACNSAS, ce priveşte „lotul” Rugul Aprins , în volumul 1, fila 321 şi următoarele, citim „Ordonanţa de reţinere” a părintelui Sofian acuzat de „delict ce interesează ancheta penală şi este reclamat de interesele Securităţii Statului / Ministerul Afacerilor Interne/ Direcţia Anchete Penale / Ordonanţă de reţinere / Bucureşti, 1958, iunie 13/ Locotenent major Preda Dumitru, anchetator penal de Securitate, din Direcţia Anchete Penale a Ministerului Afacerilor Interne – Bucureşti, văzând actele de urmărire penală din care rezultă că numitul / Boghiu Sofian – legionar, stareţ la Mănăstirea Plumbuita, este învinuit de uneltire contra ordinei sociale, fapt prevăzut şi pedepsit […]/ Având în vedere că numitul Boghiu Sofian se găseşte în situaţia prevăzută […] întrucât fapta constituie delict ce interesează ancheta penală şi este reclamată de interesele Securităţii Statului,/ DISPUN / Reţinerea pe timp de 24 de ore şi depunerea în arestul Ministerului Afacerilor Interne cu începere de la data de 13 iunie 1958 până la data de 14 iunie 1958, a numitului Boghiu Sofian.
Anchetator penal de Securitate,/ locotenent major,/ Preda Dumitru ”
Mandatul de arestare( regăsit în volumul 1 al dosarului, fila 322) este emis şi pus în aplicare a doua zi, la 14 iunie 1958:
„Ministerul Afacerilor Interne – Direcţia Anchete Penale / Mandat de arestare nr.23 / B/ în numele legii şi al poporului locotenent major Preda Dumitru […]. / Având în vedere actele de procedură penală împotriva numitului Boghiu Serghie Sofian […] de profesie preot călugăr […] urmărit […] pentru infracţiunea de uneltire contra ordinei sociale; / Având în vedere că aceste fapte sunt prevăzute şi pedepsite de articolul 209 […] din Cşodulţ Pşenalţ al Republicii Populare Române. / Considerând că din ancheta efectuată rezultă probe suficiente de culpabilitate împotriva lui Boghiu Serghie Sofian. / Văzând că învinuitul se găseşte în situaţiunea prevăzută […] întrucât fapta sa interesează ancheta penală şi se pedepseşte cu o pedeapsă mai mare de un an. / Văzând şi dispoziţiunile […] / Pentru aceste motive/ Ordon tuturor organelor forţelor publice ca (sic), conformându-se legii să aresteze şi să conducă la arestul Ministerului Afacerilor Interne Bucureşti pe numitul Boghiu Serghie Sofian. / Punem în vedere şefului arestului Ministerului Afacerilor Interne să-l primească şi să- l reţină pe timp de de 60 de zile, adică la data de 14 iunie 1958 până la data de 13 august 1958.
Anchetator Penal de Securitate,/Locotenent major, Preda Dumitru”

Ordonanţa de punere sub învinuire din 30 iunie 1958 ( fila 336, volum 1, Dosar P 202 ACNSAS) – în care îl întâlnim din nou pe locotenentul major Preda Dumitru anchetator penal de securitate din direcţia de Anchete Penale a Ministerului Afacerilor Interne, Bucureşti – (o demistificare în care revine, constantobsesivă, tema „educaţiei misticoreligioase”) – concepută „ în urma examinării materialelor de anchetă penală privind pe Boghiu Serghie Sofian. Apar din ce în ce mai des, obsesiv, acuzele politice:
„Din materialele de anchetă rezultă că Boghiu Serghie Sofian, începând din anul 1954 – 1955, a venit în contact cu diferite elemente legionare ca: Zamfiroiu Grigore, Ghiuş Benedict, Udroiu Constantin, cu care a purtat discuţii cu caracter duşmănos regimului democrat popular. / A primit materiale cu conţinut legionar de la Felix Dubneac, pe care după ce le-a studiat, le-a predat legionarului Zamfiroiu Grigore. / Începând din iarna lui 1957 – 1958, călugărul Boghiu Serghie Sofian a început să se ocupe cu educarea mistico-religioasă a unui grup de studenţi cu care ţinea şedinţe clandestine în chilia sa sau în interiorul bisericii şmânăstiriiţ Plumbuita. / Sub masca religiei îi pregăteşte pe aceştia cum să acţioneze împotriva regimului democrat. / Tot în această perioadă, Boghiu Serghie Sofian a participat la mai multe şedinţe clandestine ce sau ţinut la locuinţa legionarului Mironescu Alexandru, unde erau studiate diferite materiale cu caracter subversiv.
Având în vedere dispoziţiunile […] / Dispun / Punerea sub învinuire a numitului Boghiu Serghie Sofian, pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinei sociale[…]. Se va aduce la cunoştinţa învinuitului despre aceasta sub semnătură prezenta ordonanţă.
Am luat cunoştinţă de conţinutul prezentei ordonanţe, azi, 2 iulie 1958,
Boghiu Serghie Sofian”
Anchetator penal de Securitate, Locotenent major, Preda Dumitru

„O mănăstire de intelectuali”
Acuzat, în 1949, în problema legionară, de a fi adunat sub acest semn preoţii şi intelectualii de la Mănăstirea Antim, Alexandru Teodorescu – Sandu Tudor, sub protecţia patriarhului Justinian (care se adresează mitropolitului Firmilian al Olteniei pentru a-l salva), este tuns în monahism cu numele Agaton, devenind şi stareţ al Schitului Crasna. În acest loc părintele Daniel Sandu Tudor ridică în rang idealul „Rugului Aprins” prin dorinţa „creerii unei mănăstiri de intelectuali”(sintagmă fericit aleasă de istoricul şi teologul George Enache). Îndatoririle erau împărţite, căci părintele Sofian rămânea la Bucureşti, ca stareţ al Mănăstirii Plumbuita, unde îl are alături pe părintele arhimandrit Felix Dubneac, împreună cu care, se ştie, a fost arestat în 1958. Sâmburele luminii „Rugului Aprins” se răspândea, nu se stingea aşa cum s-ar fi putut crede.
Autorităţile comuniste au păstrat, încă din 1945, din cinism, comoditate, dezorientare sau ignoranţă acuzaţia în problema legionară pentru a o folosi în orice împrejurare în instrumentarea proceselor din punct de vedere politic. S-a mers până într-acolo încât la nivel oficial se răspândea zvonul că reeducarea de la Piteşti a fost o conspiraţie legionară în detrimentul regimului comunist.. Aşadar, pretextul ales incriminării, arestării şi condamnării întregului grup a fost că „ între 1945 – 1948 au avut loc şedinţe legionare care au fost reluate după 1954 la Rarău şi Plumbuita”, dar argumentul suprem, pretextul exploatat la maximum a fost circulaţia, la Mănăstirea Plumbuita, a unui caiet de versuri al poetului (socotit un „legionar periculos”) Radu Gyr. Ce asemănare în a folosi, ca obiect incriminatoriu, în alt răsunător proces politic al vremii, un „caiet cu poezii duhovniceşti” aparţinând lui V.Voiculescu.
Cu siguranţă, era de neînţeles pentru organele de represiune să înţeleagă convertirea. Era limpede şi explicit faptul că, în închisoare, condamnaţi în vremea regimului Antonescu, personalităţi ca Valeriu Gafencu sau Anghel (Arsenie) Papacioc se dedică exclusiv vieţii spirituale, ascetismului mistic, în spiritul isihast. Dar „misticismul” va fi asociat tot mai des cu spiritul legionar. Astfel s-a confecţionat , în acei ani, „eticheta”politică a arestărilor masive.
Depuşi în arestul Ministerului Afacerilor Interne fără mandat, pentru membrii lotului „Rugul Aprins” se emite, către Tribunalul Militar, documentul aflat în dosarul P 202 ACNSAS volumul 4, fila 24:
„Republica Populară Română / Ministerul Afacerilor Interne / UM.0123/ E / Bucureşti
/ […] din 15 octombrie 1958 / Către Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară Bucureşti / Vă rugăm să luaţi măsuri de urgenţă pentru a ne trimite prelungire de mandat pentru inculpaţii: Voiculescu Vasile, Văsîi George, Rădulescu Nicolae, Pistol Grigore, Papacioc Anghel, Mironescu Şerban, Ionescu Ioan, Făgeţeanu Alexandru, Dubneac Felix, Dabija Gheorghe, Braga Roman, Teodorescu Alexandru, Ghiuş Vasile, Boghiu Sergiu(sic!) deoarece de la data de 11 octombrie 1958 sunt reţinuţi în arestul Ministerului Afacerilor Interne fără forme legale.
Şeful Unităţii Militare 0123 / E /Colonel,” Semnat indescifrabil (n.m. I.D.)

În 1948 stareţul Mănăstirii Antim, părintele Vasile Vasilache, era îndepărtat şi în locul lui era numit arhimandritul Valerian Zaharia. După moartea patriarhului Nicodim venea pe scaunul patriarhal Justinian Marina, socotit un ierarh oportunist, dar care, prin nenumărate dovezi, va proteja pe cât îi va sta în putinţă clerul şi mai ales întreaga mişcare de la Antim, reuşind în bună măsură să atenueze, o vreme, vigilenţa autorităţilor comuniste. În ceea ce priveşte Mănăstirea Antim, Justinian acţionează cu luciditate dar şi cu nelinişte, date fiind tot mai multele acuze care cădeau asupra acestui lăcaş. Legionari sau mistici, pentru organele represive conţinutul acestor noţiuni era confuz. În 1949 patriarhul l-a eliberat din funcţia de stareţ pe Valerian Zaharia – omul regimului comunist – numindu-l în locul său pe preotul arhimandrit Benedict Ghiuş, investit atunci şi vicar patriarhal. Numai că părintele Benedict era deja socotit de către comunişti un „element duşmănos”, asupra Mănăstirii Antim strângându-se şi mai tare menghina supravegherii de către Securitate. De altfel, funcţia de stareţ a părintelui Benedict nu a fost recunoscută la Ministerul Cultelor. Dar dacă în incinta Antimului, prin grija patriarhului Justinian au activat ateliere ale Institutului Biblic, dacă încă se mai putea folosi acolo Biblioteca Sinodului, cu siguranţă, e semn că deşi mult atenuată, funcţia spirituală a Antimului era vie. Nici măcar în 1950, când a trebuit, după mari constrângeri, să fie de acord cu eliberarea părintelui Benedict din funcţia de stareţ, patriarhul Justinian Marina nu a contenit să-l protejeze trimiţându-l împreună cu fratele Andrei Scrima, pe amîndoi, ca profesori, la Seminarul Monahal de la Neamţ pentru a-i scoate din vizorul Securităţii şi pentru a-şi împlini visul formării unei elite monastice. Această idee va fi reluată de părintele Benedict la Mănăstirea Slatina: formarea tinerilor monahi sub dublul aspect al instruirii intelectuale şi spirituale.
Tot sub protectoratul patriarhului Justinian, pe Sandu Tudor îl aflăm în 1949 ca monah şi stareţ la Mănăstirea Crasna, după cum ştim, pentru a ieşi de sub lupa autorităţilor comuniste. Deşi vigilenţa Securităţii răsturna orice iniţiativă protectoare a patriarhului Justinian, acesta a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a o înşela, o vreme.
În acest sens, documentul de arhivă din 23 octombrie 1958 de la fila 27 a aceluiaşi volum 4 din dosarul P 202 al „lotului Rugul Aprins” din ACNSAS este demonstrativ: „Republica Populară Română / Patriarhia Română / Cabinetul I.P.S. Patriarhul / Delegaţie / Se deleagă domnul Mircea Livezeanu, juristconsultul Arhiepiscopiei Bucureştilor să cerceteze la Tribunalul Militar Secţia a II-a Bucureşti, dosarele privind pe învinuiţii: / Sandu Tudor, Stareţ la Schitul Rarău / Arhimandrit Benedict Ghiuş, Profesor Seminar Bucureşti / Preot Profesor Dumitru Stăniloaie, Institutul Teologic Bucureşti / Arhimandrit Sofian Boghiu, Stareţ Plumbuita / precum şi pe învinuitul Arhidiacon Anania Vartolomeu, Bibliotecar Şef al Palatului Patriarhal.
Domnul juristconsult se va referi asupra acuzaţiilor ce se aduc fiecăruia, toţi fiind salariaţii instituţiilor pendinte de Patriarhia Română.
Semnat olograf ( n.m. I.D.), Patriarhul României, Justinian”.

Am mai reţinut din dosarul P 202, volumul 4, documente ce-l privesc pe preotul arhimandrit Sofian Boghiu judecat în stare de arest preventiv (fila 60):
„Procesul-verbal al şedinţei publice din 29 octombrie 1958 al interogatoriului de inculpat” emis de Tribunalul Militar al Republicii Populare Române în dosarul 2164/1958 […] / După ce preşedintele i-a pus în vedere infracţiunea pentru care este dat judecăţii, dovezile faptelor şi i-a cerut să spună ce este util apărării sale, inculpatul a dat răspunsurile reproduse în rezumat de către grefier după cum urmează: / Pe Teodorescu Alexandru l-am cunoscut în 1945. Pe Braga Roman îl cunosc încă din Seminar. Pe şFelixţ Dubneac îl cunosc cam din 1930.[…]. Despre şRomanţ Braga ştiam că este legionar.[…] şi că a fost arestat. De Zamfiroiu şGrigoreţ am auzit că este legionar.[…]. / Am posedat un caiet cu poeziile legionarului Radu Gyr. Aceste poezii le-am primit de la Felix Dubneac.[…]. Am citit câteva poezii dintre ele. Zamfiroiu şGrigoreţ a lucrat la noi, Mănăstirea Plumbuita. A lucrat pardoseala acolo. Eu am predat acest caiet cu poezii lui Zamfiroiu şGrigoreţ. Acest caiet nu l-a cerut el. El m-a întrebat dacă am la mine un caiet cu poezii legionare şi el mi-a cerut să i-l dau. / În 1958 Teodorescu Alexandru mi-a cerut să mă ocup de nişte tineri care veneau la Mănăstirea Plumbuita. Dintre aceşti tineri eu am cunoscut numai pe Văsîi Gheorghe. În afară de Văsîi Gheorghe au mai fost vreo trei-patru tineri. Ceilalţi tineri ca Mironescu Şerban şi Rădulescu Nicolae au mai fost pe la Mănăstirea Plumbuita vizitând pe Teodorescu şAlexandruţ. Eu le-am spus acestor tineri că pe lângă preocupările lor […] să se ocupe şi cu viaţa bisericească. Nu le-am spus să nu participe la viaţa politică <culturală> de la facultate. Am fost o singură dată (martie 1958) la o întrunire în casa lui Mironescu Alexandru. Au fost acolo Teodorescu Alexandru, Ghiuş Benedict şi încă doi călugări de la Institutul Teologic. Au fost numai discuţii religioase, nimic nu s-a discutat în legătură cu regimul şdemocrat-popularţ. Nu s-a discutat nici despre ştirile transmise de posturile de radio occidentale. În februarie 1958 a fost acasă la mine o adunare la care au participat Teodorescu Alexandru, Ghiuş Benedict, Mitropolit Tit Simedrea, Alexandru Mironescu, Gheorghe Văsîi, doctorul Dabija [Gheorghe] şi Paul Sterian.[…].
Preşedinte, Inculpat,
Semnatură olografă indescifrabilă (n.m. I.D.). S[ofian] Boghiu”
La fila 61 a aceluiaşi dosar P 202 volumul 4 ACNSAS regăsim concluzia „Procesului verbal al şedinţei publice din 29 octombrie 1958, cu ocazia Interogatoriului de inculpat ce-l priveşte pe Boghiu Sofian:” Materialele citate cu această ocazie [sunt] în legătură cu asoc[iaţia]<Rugul Aprins>”.

Au existat, în cadrul procesului, jurişti care şi-au sprijinit pledoaria pe date care ar fi putut demonstra în mod logic nevinovăţia inculpaţilor. Documentul de la fila 188 a volumului 4 din Dosarul P 202 CNSAS este mărturia avocatului apărării preotului arhimandrit Sofian Boghiu. Nenumărate argumente logice, care ar fi trebuit să fie valabile pentru autorităţile comuniste, şi ar fi însemnat salvarea inculpatului :
„Dosar nr. 2164/1958 / termen 29 octombrie 1958 / condamnare? / Pronunţare şsentinţăţ / 6 noiembrie 1958 / Note scrise/ Depuse pentru inculpatul Sofian Boghiu referitor la acuzaţiunea de participare la asociaţia <Rugul Aprins> şi şedinţele de la Alexandru Mironescu. / Activitatea lui Sofian Boghiu nu a interesat organele de cercetare decât începând cu anul 1955./ Până în acel an, nu a avut nicio activitate politică, nicio participare la vreo activitate publică. Sofian Boghiu nu a făcut parte nici măcar din asociaţia <Rugul Aprins> în perioada 1945 – 1948. / Sofian Boghiu a avut înainte de 1945 numai trei preocupări care i-au absorbit tot interesul şi toată energia: credinţa ortodoxă, pictura bisericească şi reclădirea mănăstirii Plumbuita, pe care a găsit-o complet dărăpănată. / După 1955, printr-un concurs de împrejurări, a venit în contact întâmplător şi sporadic cu activitatea celorlalţi inculpaţi. / Mă voi ocupa cu două aspecte în legătură cu Sofian Boghiu: / 1)Participarea la citirea acatistului <Rugului Aprins>(„Imn Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului” de Sandu Tudor – n.m. I.D.) / 2) Cele două vizite la Al.Mironescu. / Alexandru Teodorescu a compus un Imn de Slavă Fecioarei Maria intitulat <Rugul Aprins al Sf. Fecioarei Maria>. / Este posibil ca în mintea autorului acestui imn să fi existat o legătură cu activitatea asociaţiei interzise <Rugul Aprins>. / Pentru cel care se mărgineşte să citească imnul, nicio asemenea legătură nu se impune./ a) Asociaţia <Rugul Aprins> nu dedică un cult deosebit Fecioarei Maria / b) Asociaţia <Rugul Aprins> cuprindea în afară de trei participanţi ulteriori la lectura acatistului (Alexandru Teodorescu, Benedinct Ghiuş şi şFelixţ Dubneac) o serie de alte persoane, dintre care trei păreau să manifeste o activitate mai intensă prin faptul că (sic) Ion Marin Sadoveanu, Atanasie Joja şi Paul Sterian. conferenţiau mai frecvent. // Nici unul din aceştia nu a participat la lectura acatistului „Rugul Aprins”. / c) La lectura acatistului au participat persoane care nu au activat în asociaţia interzisă, de exemplu, Sofian Boghiu. / d) Cei care au participat la lectura acatistului nu au înţeles în nici un moment să se constituie într-o asociaţie, într-o grupare, sau să activeze ca şi când ar face parte din asemenea formaţiune. / e) Acatistul „Rugul Aprins” în sine nu cuprinde nici un element care să tulbure liniştea sau ordinea socială sau politică. / f) În consecinţă simplul fapt de a asista la lectura acatistului, nu poate constitui o infracţiune, atâta vreme cât nu se face dovada că această lectură constituie o verigă în activitatea continuată a vechii asociaţii interzise / g) Simpla coincidenţă de nume, simplul fapt că în titlul acatistului se cuprinde şi expresia „Rugul Aprins” nu poate dovedi continuitatea activităţii vechii asociaţii. //„Rugul Aprins” este un simbol religios foarte adesea întâlnit şi el reprezintă credinţa vie, astfel cum crucea şi coroana de spini reprezintă suferinţa şi speranţa, etc. / Asemenea imagini pot fi folosite în împrejurări foarte diferite, care pot să nu aibă nici o legătură între ele. / În ceea ce priveşte al doilea capăt de acuzare de care mă ocup, cele două vizite la Alexandru Mironescu, ele nu reprezintă un caracter infracţional./ Alexandru Mironescu a declarat că Sofian Boghiu l-a vizitat în două rânduri pentru a-l întâlni pe Alexandru Teodorescu. / De fiecare dată Sofian Boghiu a stat foarte puţin şi nu a discutat chestiuni politice. / Ceilalţi participanţi obişnuiţi ai întâlnirilor de la Al Mironescu nici nu pomenesc de Sofian Boghiu ceea ce întăreşte convingerea că aceştia nu veneau în zilele când se adunau ei, ci în alte zile şi nu pentru a discuta chestiuni politice, care nu l-au preocupat niciodată./ Aceasta rezultă şi din declaraţiile lui Văsîi [Gheorghe] şi alţii şi anume că Alexandru Teodorescu le-a indicat să se adreseze părintelui Sofian în toate chestiunile religioase./ În consecinţă socotesc că Sofian Boghiu nu se face vinovat de cele două acuzaţiuni de care m-am ocupat şi vă rog să-l achitaţi.
Pentru Sofian Boghiu,
Radu Olteanu,
– avocat-“

Un alt document ( fila 68, volum 5, dosar P 202 ACNSAS): un act elaborat în sprijinul demonstraţiilor nevinovăţiei (oricum, evidente) părintelui arhimandrit Sofian Boghiu, o filă semnificativă pentru ataşamentul celor care încercau cu disperare să-l salveze. Documentul la care mă voi referi este o dovadă – adeverinţă din partea Mănăstirii Plumbuita care certifica organelor de represiune lipsa monahului din Bucureşti în perioada întrunirilor din anii ‘50 reluate sub semnul Rugului Aprins:
„Republica Populară Română / Patriarhia Română / Arhiepiscopia Bucureştilor / Sf. Mănăstire Plumbuita / Adeverinţă / Se adevereşte de şcătreţnoi că arhimandritul Sofian Serghie Boghiu din Mănăstirea Plumbuita, de specialitate pictor bisericesc, fiind la dispoziţia Arhiepiscopiei Bucureştilor, începând din anul 1954, de când a fost numit stareţ la Mănăstirea Plumbuita, pleca regulat vara, pe şantierul de pictură al patriarhiei între lunile (sic) 15 iunie- 31 noiembrie.
În anul 1954 a fost pe şantierul din satul Pipirig, raionul Tg. Neamţ, Regiunea Bacău.
În anul 1955 şi 1956 a fost la Mănăstirea Negru Vodă – Câmpulung Muscel.
În anul 1957 a fost la Mănăstirea Saon, judeţul Tulcea, Regiunea Constanţa.
În anul 1958, de la 1 mai – 13 iunie a fost la Mănăstirea Ghighiu, regiunea Ploieşti.
Ştampila Mănăstirii Plumbuita (n.m. I.D.),
Secretar,
Semnat: Egumen, Ieromonah Indescifrabil Semnat (n.m. I.D.) indescifrabil ( n.m.I.D.)”

*

Dosarul de penitenciar al preotului arhimandrit Sofian Boghiu se regăseşte în volumul 7 al dosarului P 202 ACNSAS şi se deschide la fila 191:
„Ministerul Afacerilor Interne / Direcţia închisori şi penitenciare / 1) Închisoarea „C” Ministerul Afacerilor Interne / 2) Jilava K 440304 / Aiud K 8 / 59/ 3) [colonia penitenciară] Salcia 20 / 62
Ostrov F[ormaţiunea]
Dosarul Nr. 365 / 1958
Numele: Boghiu I.
Prenumele: Serghie
Numele călugăresc: Sofian
Prevenit de la data: 13 06 1958”
Adnotare olografă: „ Conex la ancheta 113668 / vol. VII filele 191-238.
Iată cum sună Mandatul de executare a pedepsei emis de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară, Bucureşti, nr. 490/58 din 31 ianuarie 1959, aflat la fila 215 a aceluiaşi volum 7 :
„Noi, colonel de justiţie Dimitriu D.Adrian, Preşedintele Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară văzând hotărârea nr 125 din 2 noiembrie 1958 a Tribunalului Militar al Regiunii a II a Militară prin care numitul Boghiu I.Serghie Sofian […] de profesiune călugăr […] a fost condamnat la 16 ani muncă silnică pentru crima de uneltire deoarece încadrat într-o organizaţie contrarevoluţionară a desfăşurat activitate duşmănoasă împotriva regimului democrat popular din Republica Populară Română. /Văzând că hotărârea a rămas definitivă conform deciziei nr. 42/1959 a Tribunalului Suprem, Colegiul Militar prin care i s-a respins recursul, / Ordonăm tuturor agenţilor forţei publice să aresteze şi să condcă pe susnumitul condamnat la Penitenciarul U.M. nr. 0123/ E – Bucureş ti./ Ordonăm directorului penitenciarului menţionat să-l primească pe condamnat, să-l reţină şi să-l facă să execute pedeapsa mai sus arătată în a cărei durată se va socoti şi timpul cât a stat în detenţiune preventivă de la 14 iunie 1958. / Executarea pedepsei începe la 14 iunie 1958 şi expiră la 9 iunie 1974 când va fi pus în libertate dacă nu va fi reţinut pentru alte fapte. […]
Preşedintele Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară,
Colonel de justiţie, Dimitriu D.Adrian”.

Organele represive emiteau, la 3 octombrie 1958, încă un act demonstrativ pentru a autentifica încarcerarea întregului lot al „Rugului Aprins”. La fila 225 a volumului 7 din Dosarul P 220 ACNSAS se află Adresa „Serviciului „C” […] / Către Ministerul Afacerilor Interne / Serviciul închisori / Vă trimitem alăturat copia adresei cu care s-a înaintat Procuraturii Militare Bucureşti, dosarul de anchetă privind pe inculpaţii : Teodorescu Alexandru, Făgeţeanu Alexandru, Ghiuş Vasile Benedict, Braga Roman, Boghiu Sofian, Dubneac Felix, Papacioc Arsenie, Mironescu Alexandru, Văsîi Gheorghe , Mironescu Şerban, Rădulescu Nicolae, Pistol Grigore Dan, Dabija Gheorghe, Voiculescu Vasile, Stăniloaie Dumitru, Mihăilescu Emanoil, aflaţi în stare de arest. / Totodată vă facem cunoscut că din momentul primirii prezentei adrese inculpaţii vor sta încarceraţi în arestul Ministerului Afacerilor Interne la dispoziţia Procuraturii Militare Bucureşti, până la soluţionarea cauzei.
Şeful serviciului, Şeful secţiei,
Colonel, Maior, Nedelcu M. Novac Constantin”

La 28 mai 1959 Penitenciarul Aiud primea ordinul Dşirecţieiţ Gşenerale aţ Pşenitenciarelor şiţ Cşoloniilor deţ Mşuncăţ ordinul de transferare a părintelui Sofian, prin comandantul penitenciarului Jilava:
„Republica Populară Română / Ministerul Afacerilor Interne / Penitenciarul Jilava / Direcţia evidenţă / […] / Către penitenciarul Aiud / Alăturat vă înaintăm ordinul Dşirecţieiţ. Gşenerale aţ. Pşenitenciarelor şiţ.Cşoloniilor deţ.Mşuncăţ. Secţia Secretariat […] din 20 05 1959 privind pe deţinutul cşontraţ rşevoluţionarţ Boghiu Sergiu(sic) care la data de 14 05 1959 a fost transferat la Dumneavoastră pentru executarea pedepsei, vă rugăm a vă conforma ordinului anexat.
Comandant unitate, Şef Birou.Evidenţă, Semnat indescifrabil Semnat ( n.m. I.D.) indescifrabil ( n.m.)”

Alte trei documente demonstrează gradul de corupţie legalizată a organelor de represiune care-şi permiteau cu acte în regulă să-şi însuşească drepturile băneşti ale părintelui iconar dobândite în urma restaurării sau conceperii picturilor bisericeşti în perioada arestului preventiv şi nu numai, prin intermediul procurii către fratele părintelui Sofian. Vom citi împreună documentele strigătoare la cer din timpul încarcerării acestuia la Jilava.
1) „Minsterul Afacerilor Interne / Direcţia Generală a Penitenciarelor şi Coloniilor de Muncă / Secţia Secretariat / […] 18 06 1959 / Către Comandantul formaţiunii 0622 Aiud /[…]/ Vă facem cunoscut că penitenciarul Jilava […] v-a trimis ordinul prin care solicităm o procură din partea deţinutului cşontraţ rşevoluţionarţ Boghiu Serghie transferat în unitatea dumneavoastră prin care să împuternicească pe fratele acestuia Boghiu I.Luca din Bucureşti […] să-i indice drepturile băneşti ce le are de primit de la Cancelaria Arhiepiscopiei Bucureştilor pentru unele lucrări de pictură ce le-a efectuat.
Rugăm a se verifica existenţa ordinului respectiv şi a ni se înainta cât mai urgent posibil procura respectivă.
Şeful secţiei secretariat,
Căpitan, Bogăţeanu I.”
(Dosar P 202 ACNSAS, volum 7, fila 209)
2) „Ministerul Afacerilor Interne / Direcţia Generală a Penitenciarelor şi Coloniilor de Muncă / Secţia Secretariat / […] 26 05 1959 / Către Comandantul Penitenciarului Jilava / personal / În cazul când este de acord, rugăm a se lua o procură din partea deţinutului cşontraţ rşevoluţionarţ Boghiu Serghie din unitatea dumneavoastră prin care să consimtă şi să împuternicească pe fratele său Boghiu I. Luca domiciliat în Bucureşti […] să-i ridice drepturile băneşti ce le are de primit pentru executarea unei lucrări de pictură bisericească de la cancelaria Arhiepiscopiei Bucureşti. / Pe procură se va face menţiunea <dată în faţa noastră>, va fi semnată de către doi lucrători militari sau civili competenţi în această problemă şi fără să aplicaţi ştampila unităţii o veţi înainta urgent Sec- ţiei secretariat Direcţiei Generale a Penitenciarelor şi Coloniilor de Muncă.
Şeful secţiei secretariat
Căpitan, Bogăţeanu I.”
(Dosar P.202 ACNSAS, volum 7, fila 212)
3) „Ministerul Afacerilor Interne / Penitenciarul Aiud […] din 23 06 1959 / Cşătreţ Dşirecţiaţ Gşenerală aţ Pşenitenciarelor şiţCşoloniilor deţMşuncăţ / Secţia secretariat, urmare a ordinului 014387 din 20 05 1959 / Vă raportăm că deţinutul contra revoluţionar Boghiu Serghie refuză a da procură pentru ridicarea banilor de către fratele său”
(Dosar P. 202 ACNSAS volum 7 fila 210).

Deşi Mandatul de executare a pedepsei este emis pe 31 ianuarie 1959 unde se specifică că executarea pedepsei va începe la 4 iunie 1958, amprentele digitale i se iau în 16 iunie în închisoarea „C” Ministerul Afacerilor Interne unde era depus în arest preventiv. Depunerea şi percheziţia corporală poartă data de 15 septembrie 1958 conform Procesului verbal emis la acea dată: „ Noi, locotenent Boacă Constantin din Ministerul Afacerilor Interne, în virtutea drepturilor ce ne sunt acordate, dispunem depunerea în arest, în interesul cercetărilor, a numitului Boghiu Serghie Sofian […].”.( Dosar P 202, volum 4 fila 219 ACNSAS).
Percheziţionat,
Arhimandrit, S[ofian] Boghiu”
Câteva ultime dovezi, din dosarul de penitenciar, ale suferinţelor sufleteşti şi trupeşti ale părintelui Sofian, ale umilinţelor acceptate cu nobleţe şi răbdare creştinească:
„Penitenciarul Aiud / Foaia de transferare (pentru uzul vagoanelor penitenciare) /Deţinutul Boghiu I.Serghie / înmatriculat cu nr. 8 / 59 / de profesiune / călugăr / condamnat la 16 ani / pentru faptul de uneltire / pedeapsa expiră la 9 iunie 1974 / se transferă la formaţiunea (lagărul de exterminare – n.m. I.D.) 0957 Ostrov / pentru muncă / conform ordinului 71984 / 62 / Gradul de periculozitate LEGIONAR […].
Comandant, Şeful Biroului de Evidenţă, Semnat indescifrabil Semnat indescifrabil (n.m. I.D.) (n.m. I.D.)”

Acte doveditoare ale stării precare biologice în urma covârşitoarelor munci prestate „în sectorul vegetal” în lagărul de exterminare Ostrov-colonia penitenciară Salcia ( a se citi munca la stuf şi papură efectuată în apă până la brâu) stau mărturie unui calvar. Citim una dintre multele adeverinţe – caracterizări (de data aceasta emisă de „secţia” Salcia), înscrise în rapoarte pe tot parcursul dosarului de penitenciar:
„Ministerul Afacerilor Interne / Direcţia generală a penitenciarelor şi coloniilor de muncă / Locul de deţinere Formaţiunea 0957 Ostrov / Secţia Salcia / Adeverinţă – caracterizare / deţinutul Boghiu I.Serghie […] condamnat la 16 ani […]./ Conţinutul caracterizării / pe timpul deţinerii nu a avut sustrageri de la muncă precum nici alte abateri de la ordinea interioară şi nu a fost pedepsit. Comportarea în această formaţiune a avut-o satisfăcătoare.” (fila 194, volumul 7, dosar P 202 ACNSAS).
Pentru necunoscători, aşa-numitele „formaţiuni” sau „secţii” din Insula Mare a Brăilei, intitulate aşa pentru a ascunde monstruozitatea adevăratei lor meniri, erau lagăre de exterminare. Sarcasmul, cruzimea ajunsă până la paroxism, înfometarea deţinuţilor, schingiuirea lor înfiorătoare, toate acestea nu pot fi descrise în cuvinte fără a provoca răni sufleteşti celui ce le află.
Din lagărul de exterminare de la Ostrov – colonia penitenciară Salcia am reţinut „Fişa de zile muncite a condamnatului Boghiu Serghie / Ministerul Afacerilor Interne / Direcţia Generală a Penitenciarelor şi Coloniilor de Muncă / Denumirea formaţiunii şi data intrării în muncă Formaţiunea 0957 Ostrov 1.04.1964 / Date cu privire la zilele muncite / […] total zile 80.” ( fila 195, volumul 7, Dosar P 202 ACNSAS) .
Preotul arhimandrit Sofian Boghiu a fost eliberat conform Decretului 411 din 1964, din lagărul de exterminare de la Ostrov, colonia penitenciară Salcia, la 29 iulie . Dacă nu ar fi intervenit decretul ce legifera deschiderea închisorilor politice, ar fi avut de urcat calvarul încă zece ani…
În sfârşit, din „Fişa medicală pentru deţinuţi” ( fila 197 volumul 7, Dosar P 202 ACNSAS) deducem starea de sănătate a părintelui Sofian, transferat din temniţele Aiudului în lagărul de exterminare – Ostrov- colonia penitenciară Salcia. Spicuiesc următoarele aspecte: la 25 decembrie 1962 este declarat sănătos, începând de la întemniţare, pe tot parcursul fişei medicale începând din 1959. La 13 februarie 1964 părintele Sofian va fi externat din spitalul coloniei penitenciare Salcia unde fusese internat încă din 18 ianuarie în acelaşi an, cu diagnosticul „gastroduodenită cu tulburări colitice secundare; diskinezie biliară. Hipotonie musculară cu tulburări ortostatice marcate, poliartroze şi periartrite; blefaroconjunctivită cronică. Sindrom astenic cu distonie neurovegetativă.” Este externat cu recomandarea „repaus 5 (cinci zile)” după care va efectua din nou munca la stuf şi papură. În 29 martie 1964 se îmbolnăveşte din nou, primind diagnosticul, conform fişei medicale pentru deţinuţi, „enterocolită; sindrom astenic”. Este declarat sănătos la 27 decembrie 1964, dată cu mult decalată faţă de data eliberării din detenţie 29 iulie 1964, notă medicală concepută, probabil, din graba de a fi definitivată fişa medicală necesară la externare cu o concluzie, mai mult ca probabil, trasă anterior.
Ultima copertă (interioară) a dosarului de penitenciar a preotului arhimandrit Sofian Boghiu cuprinde datele ieşirii (29.07.1964 / graţiat conform Decretului/ lege 411 / 1964) precum şi datele intrării (19.05.1959 Aiud , 16 mai 1962 Salcia) în şi din temniţele şi lagărele de exterminare comuniste.

Preluare: MĂRTURISITORII

Foto color: Marius Caraman

Print Friendly, PDF & Email
No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

FOLLOW US ON