Nichifor Crainic – Versuri din Pribegie (1944 – 1947) şi o Fotografie INEDITĂ

Înfrângere, de Nichifor Crainic

 

Ajută-mi Tu, Stăpân ceresc,

Nepângărit de braț dușman

Săʼnfășur cerul românesc

În sarica unui cioban.

 

Iar codrul de-o mai fi român

Și creștetul de stâncă dac,

În hăul lui am să rămân

Din zdrențe slavă iar să-mi fac.

 

Rugăciune pentru dușmani

 

Doamne, dușmanilor mei

Dă-le aur și argint

Și grăunți de mărgărint

Cât nisip și bob de meiu,

Și cu mila Ta-i adapă

Nu le lase gura apă

După bietul meu tezaur:

Sus o stea și–n crengi un graur.

 

Doamne, dușmanilor mei

Dă-le slavă din belșug,

Trandafiri pe vreji de rug,

De la vodă la bordeiu

Să le cânte numele

Pruncii toți și mumele,

Fumul faimei să le-nșele

Pismuirea trudei mele.

 

Doamne, dușmanilor mei

Dă-le […] răsfăț,

Ține-i la prăval în hăț

Că-s netoți și mărunței,

Vrere n-au și n-au nici vlagă,

Câte-mi dai să trag să tragă,

Dosădit cum sunt de silă

Și pribeag din milă-n milă.

 

Doamne, pe dușmanii mei

Frige-i aprig în cărbuni

Cu dragostea de străbuni

Și disprețul de mișei,

Neamul meu să-i vremuiască

Chinul lui să-i otrăvească,

De-o să-i doară, ști-vor cine

Au fost, Doamne, strâmbi cu mine.

 

Rugăciune sub cruce

 

Sunt ca o vatră unde mai arde un tăciune,

Mi-a mai rămas din viaţă doar sfânta rugăciune.

Nădejdea cearcă cerul în mohorâri de horn

Când fum, bătut de vânturi, spre mila Ta mă-ntorn.

Auzi-mă, Iisuse! Dă-mi har să mă priceapă

Urechea-ţi sângerândă de spinii cari o-nţeapă.

Dacă mi-ai dat o viaţă trăită de istov

În trista seminţie a biblicului Iov,

Te laud cu schilozii, cu vulturii şi ciufii.

Mai bine, fără seamăn, să fii decât să nu fii!

Pe vârfuri de-am jucat-o, sunt doborât la fund,

Din culmea ei în zdreanţa milogului m-ascund.

Urcasem din noianul străbunei umilinţi

Şi-am fost cinstit cu pâine şi vin de regi şi prinţi.

M-am frânt în mii de vorbe şi-n carte după carte,

Azi date la gunoaie ca amforele sparte.

Întru-nvăţaţi şezut-am şi-n sfaturi înţelepte,

M-au prăbuşit, netrebnic, pe ultimele trepte.

Onorurile lumii sunt astăzi terfeloage

Şi puf de păpădie suflat peste pârloage.

Dacă mi-ai dat şi mie o pâine de femeie

Nu ştiu nici groapa unde sortit i-a fost să steie.

O singură odraslă, de două ori orfană,

Visează de la mila călăilor pomană:

Căci ţării mele dacă m-am mistuit prinos

Sunt osândit pieririi ca fur şi ticălos.

Vrăjmaşii în efigii mă ard şi mă sugrumă,

Prietenii au groază de mine ca de ciumă.

Nălucă rătăcită din ce-am putut să fiu,

Mă sbucium în sicriul ocării pus pe viu.

Şi astfel, Milostive, silesc cerescul scut

Cum un lepros ar cere pe bube un sărut.

 

Sub chipul Tău cel vânăt de spânzurat pe cruce,

Cu sfredelu’ ntrebării Satan nu mă seduce.

Nu-mi pasă de ce pierdem ce trebuie cucerim

Și sfânta ridicare spre cer o ispășim.

O, dacă rugăciunea-mi nu arde în deșert,

Hristoase, dă-mi și mie puterea ta să iert,

Dă-mi, Doamne, dă-mi și mie ca-n dragostea-mi să-ncapă

Gârbaciul ce mă frige și cuiul ce mă-nțeapă.

Din toată prăbușirea ajută-mă să-nvăț

Ce sfântă e durerea pierdutului răsfăț.

 

Eu te-am iubit în dulcea făptură românească,

Numele Tău în lume prin ea să strălucească:

O țară – o agapă, un graiu – un imn creștin,

Același trup din pâine cu sângele din vin,

Iar cerul slavei Tale cu stelele și norii

Cupola Sfintei Sofii pe lanuri și podgorii!

O, dacă vrei din mila umilei mele zdroabe

Să-mi dărui iar, Stăpâne, pierdutele podoabe,

Precum pe Iov odată l-ai miluit cu spor

Îndură-te și lasă-mi numai durerea lor…

Iar dacă pân’ la moarte de Tine vrednic sunt

Dă-mi raiul ca vecie și iadul pe pământ.

Transmise de cercetătorul şi teologul Florin Duţu, căruia îi multumim şi pe această cale

Nichifor Crainic INEDIT - Foto via Florin Dutu - Marturisitorii Ro

Vedeţi şi: 125 de ani de la naşterea teologului-martir Nichifor Crainic. Mărturii, Documente şi Fotografii inedite din Dosarele CNSAS şi ANIC scoase la lumină de cercetătorul Florin Duţu

Cum a salvat Părintele Arsenie Boca manuscrisele marelui teolog Nichifor Crainic. “Zile Albe, Zile Negre”…

Academicianul Nichifor Crainic, din nou pribeag în Ţara sa. Irodienii de la “Elie Wiesel”. “Sub mască. Memorii: 23 august 1944 – 24 mai 1947“. STUDIU de Florin Duţu plus HARTĂ

Sursa: MĂRTURISITORII

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.

FOLLOW US ON