Cercetătorul Florin Duţu, binecunoscut pentru cărţile sale despre Părintele Arsenie Boca publicate de Editura Floare Albă de Colţ, a avut amabilitatea să ne ofere un fragment dintr-o lucrare de-a sa aflată în pregătire, despre fericitul Părinte marturisitor Dimitrie Bejan. Extrasele de mai jos privesc reîntâlnirea Părintelui Dimitrie Bejan cu profesorul său de Teologie, Nichifor Crainic, în închisoarea de la Aiud, şi sunt însoţite de o serie de fotografii cu “obiectivul” “Sandu Bujor” realizate de filorii Securităţii şi descoperite de Florin Duţu în Arhivele CNSAS. Îi mulţumim!

Ucenicul lui Nichifor Crainic și al lui Nicolae Iorga

Părintele Dimitrie Bejan – Obiectivul „Bujor Sandu” în atenția Securității

Părintele Dimitrie Bejan, urmaș al răzeșilor, s-a născut la 26 octombrie 1909 în comuna Hârlău, județul Iași. Între 1922-1931 a frecventat Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” din Iași. A urmat apoi, în paralel, Facultatea de Teologie Ortodoxă din București și Facultatea de Istorie tot din Capitala țării. La Teologie l-a avut profesor pe Nichifor Crainic, pe care-l va întâlni la închisoarea Aiud, iar la istorie pe marele Nicolae Iorga. A plecat pe frontul antisovietic, iar apoi a rămas în captivitate (1946-1948) la Oranki și Monastîrka, fiind unul dintre cei care au dus lupta în rândul prizonierilor de a nu se înscrie în divizia „Tudor Vladimirescu”. Această experiență a fost înfățișată în cartea sa de memorii „Oranki – Amintiri din captivitate” (PDF AICI). La reîntoarcerea în țară, a fost arestat la 23 august 1948 și condamnat la 8 ani de închisoare pe care i-a executat la Aiud, Jilava și Canal. După expirarea pedepsei, la 15 aprilie 1956, a fost trimis cu domiciliul obligatoriu în satul Răchitoasa, aproape de Vadul Oii în nord-vestul județului Constanța, în Lunca Dunării, pe malul drept al fluviului. Experiența de aici a fost descrisă în cartea sa de memorii „Satul blestemat”. În anul 1958 a fost din nou arestat pentru „uneltire contra ordinei sociale” și condamnat la 25 de ani muncă silnică. Cea mai mare parte a detenției a executat-o la Aiud, de unde a fost eliberat la 31 iulie 1964 în urma aplicării Decretului 411/1964. A plecat la Hârlău, unde avea părinții și o soră. La 1 mai 1965 a fost numit preot la Ghindăoani, în comuna Băltățești din județul Neamț. Parintele Dimitrie Bejan a trecut în viața de dincolo de mormânt în ziua de 21 septembrie 1995. (Florin DUŢU)

*

„Îl salut pe profesorul Nichifor Crainic.

– Ce mai faceți, domnule profesor?

– Foame, Daniele, foame, atâta fac! De s-ar termina odată povestea asta. În plus, la o percheziție, mi-au luat dobitocii și paltonul. Acum nu era de ajuns foamea și batjocura? Iată-mă și gol. Și iarna-i lângă ușă. L-am auzit pe căpitanul Mihăilă – subdirectorul – zicând către milițian: «Ia-i tovarășe, paltonul din spate! Ăsta a fost ministru». Vezi cât de scumpe-s onorurile?

– Lăsați, domnule profesor, că are grijă Dumnezeu de păsările cerului.

Peste câteva zile, zâmbind îmi spune:

– A venit la mine un băiat și mi-a dat un palton de pușcărie. Ca și nou!

– Știe Dumnezeu de ce avem nevoie. Condiționat: să căutăm mai întâi împărăția și dreptatea Lui.

– Măi băiete, Bun e Dumnezeu și rabdă multe. Dac-oi avea zile, gândesc să mă așez la o mănăstire. Să mă curăț de zgură. Numai să trecem hopul. Aș vrea să scot «Gândirea» din nou. Asta se poate și de la mănăstire. Celelalte preocupări le las pe seama altora. Am de scris câteva cărți. După atâta experiență. Și un volum de poezii, dintre acelea care circulă pe aici. Vii cu mine? Tu ești un suflet curat! Să trecem și pe la Arsenie [Boca, n.n.]. Îl luăm și pe Cristofor cu noi”[1].

 *

„Pe patul spitalului de la Văcăreşti o discuţie între părintele Dimitrie Bejan şi Ion Lambru povestindu-şi experienţele, locurile prin care au fost şi oamenii pe care i-au întâlnit.

„- De mult sunteţi aici? întreb eu [Pr. Dimitrie Bejan, n.n.].

– De cinci luni. Am venit bolnav de la Canal.

– În ce colonie aţi fost?

– Acolo unde-i moartea fără răspundere, la Capul Midia.

– Sunt şi condamnaţi acolo?

– Nu, numai lăgăriști.

– Mai înainte unde ați fost?

– La Ocnele Mari.

– Erau mulți acolo?

– Vreo mie. Printre ei se afla şi părintele Arsenie de la Sâmbăta. A fost şi pe la Canal.

– Am auzit multe lucruri frumoase despre acest călugăr.

– Foarte corect şi credincios. Nu-i habotnic. Are o deosebită putere de a pătrunde sufletul omului. În judecată e aspru şi categoric.”[2]

[1] Preot Dimitrie BEJAN, Vifornița cea mare, Ed. Ileana, București, 2013, p. 206-207.

[2] Preot Dimitrie BEJAN, Viforniţa cea mare, Bucureşti: Editura Ileana, 2013, p. 130

Sursa: MĂRTURISITORII