La Fetea, pentru Neam şi pentru Ţară! GALERIE FOTO

Comemorarea anuală Fetea

Dragi prieteni,

Sâmbătă, 27 august 2016, ora 11, va avea loc comemorarea anuală Fetea.

Cătunul Fetea (astăzi părăsit), a fost primul centru de rezistenţă anticomunistă din Transilvania. Între 1945 şi 1948, la Fetea şi-au găsit refugiu sute de tineri urmăriţi de Siguranţă. Mulţi dintre aceştia era fraţi de cruce şi legionari. Aici au găsit adapost şi loc strategic pentru organizarea rezistenţei, legionarii paraşutaţi în ţară de aviaţia americană cu scopul de a ridica moralul populaţiei şi de a pregăti lupta anticomunistă. Securitatea a descins în luna august 1948 în cătunul Fetea, ştiind exact unde se află adăposturile patizanilor. Rând pe rând, tinerii luptători au căzut în mâinile Securităţii. Unii au fost ucişi în luptă, alţii au fost arestaţi şi executaţi, alţii au luat calea temniţelor pentru ani îndelungaţi.

În 2002 a fost construit la Fetea un Monument în memoria tuturor luptătorilor anticomunişti ai grupării. Monumentul este amplasat într-un luminiş al pădurii Fetea, între localităţile Ruja şi Noul Săsesc. Din 2002 se organizează anual o comemorare în faţa acestui Monument. În ultima sâmbătă a lunii august, pădurea Fetea prinde iarăşi viaţă şi îşi omagiază eroii.Comemorarea a fost însufleţită an după an de ultimii supravieţuitori ai rezistenţei Fetea, seniorii Teofil Mija şi Aurel Ursu. După plecarea lor în veşnicie (2010, respectiv 2015), comemorarea merge înainte prin implicarea dlui. Sorin Chiorean şi a românilor care, privind cu mândrie către istoria adevărată a neamului lor, vin la Fetea pentru slujba de pomenire a eroilor anticomunişti.

Vă așteptăm la Fetea!

Cezarina Condurache

FGManu.Ro

Comemorare Fetea

Cuvântare la sfinţirea Monumentului Fetea – 2002

Aurel Ursu
Aurel Ursu

S-a ridicat acest monument în semn de cinstire si recunostintă pentru eroii şi luptătorii anticomunişti, care au scris o filă de istorie de demnitate naţională în centrul Transilvaniei între cele două Târnave şi Hârtibaci – în Fetea, acest cătun care i-a adăpostit în pădurile lui în anii 1945-1948 şi unde s-a format primul centru de rezistentă împotriva duşmanilor care cotropiseră ţara.

Pe placa de granit sunt încrustate spre veşnica amintire numele acestor eroi -martiri – şi parţial numai al luptătorilor şi sprijinitorilor acestei lupte împotriva instaurării comunismului în ţara noastră.

Primii doi eroi – dr. Ion Golea şi Mircea (Ion) Samoilă au făcut parte din grupul legionarilor paraşutaţi în anul 1951 de către armata americană chiar în aceste locuri, unde în anii 1945-1946 tot ei au pregătit rezistenţa împotriva cotropitorilor prin construirea a trei buncăre de alimente şi armament. Amplasarea acestor buncăre s-a făcut în pădurea din Belgheroaia Mare şi Belgheroaia Mică, la mai puţin de 2 km de unde ne găsim acum.

Cel de al treilea executat din lotul paraşutiştilor este Vasile Vlad, fiu al unei familii de vrednici apărători ai drepturilor românilor din Maramureş, din timpul stăpânirii austro-ungare.
În anul 1953, în urma unei trădari cei trei sunt arestaţi împreună cu şefii altor două loturi de paraşutaţi şi judecaţi în răsunătorul proces al legionarilor paraşutaţi.

Iată un extras din sentinţa pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti din 12 Oct. 1953:
“Acuzaţii au fost recrutaţi şi instruiţi de serviciul de spionaj american, dotaţi cu armament, aparate de radio emisie-recepţie (substanţe explozive, cifruri, documente false) şi paraşutaţi de avioane americane pe teritoriul R.P.R., cu scopul de a săvârşi acţiuni criminale de spionaj, teroare şi diversiune şi de a desfăşura o activitate subversivă împotriva independenţei naţionale şi orânduirii de stat a Republicii Populare Romîne”… Stabilind că faptele de mai sus arătate sunt pe deplin dovedite, Tribunalul a pronunţat sentinţa: au fost condamnaţi la moarte 13, între aceştia fiind şi dr. Ion Golea, Mircea Samoilă şi Vasile Vlad, şi executaţi în 30 Oct. 1953.

Toate ziarele noastre şi în special “Scînteia” au înfierat cu mânie proletară activitatea acestor duşmani ai poporului, considerând pedeapsa pe deplin meritată. În articolul din 13 Oct. 1953 “Spionajul şi teroarea – metode ale cercurilor agresive” cei 13 sunt “diversionişti în slujba imperialiştilor care trebuiesc pedepsiţi fără cruţare”.

Ceilalţi patru eroi trecuţi pe piatra de granit, Axente Păcurar, Şerban Secu, Ion Cristea şi Ştefan Popa sunt fiii acestor plaiuri.

Axente – student la Medicină şi Filologie în Cluj, asasinat în beciurile Securităţii din Sibiu, este din comuna Coveş de lângă Agnita.

Şerban Secu inginer executat la Jilava este din Dumbrăveni – în 1945 a fost coordonatorul rezistenţei din Fetea.

Ion Cristea absolvent al Şcolii Normale din Blaj, crescut în duhul creştin al episcopului Suciu se stinge la Mediaş în urma torturilor de la Securitate.

Ştefan Popa, un adevărat luptător al grupului de rezistenţă din munţii Apuseni, condus de colonelul Dabija, cade cu arma în mână în luptă cu Securitatea, este din Decea – de pe Mureş.

Deviza acestor eroi precum şi a tuturor celor ce s-au ridicat din toate colţurile ţării a fost lupta împotriva instaurării comunismului, conştienţi fiind că acesta va distruge sufletul neamului nostru.

Avertismentul profetic al unuia dintre cei dintâi luptători anticomunişti – Corneliu Codreanu – încă din 1936, adresat conducătorilor de atunci că “dacă vor intra trupele ruseşti la noi şi vor ieşi învingătoare în numele diavolului, cine poate să creadă, unde este mintea care să spună, că ele vor pleca de la noi înainte de a ne sataniza, adică bolşeviza”; s-a adeverit întocmai. Iar astăzi, numai cine e de rea credinţă se mai poate îndoi de acest adevăr. Pervertirea sufletului acestui neam şi degradarea morală în care ne-au adus cei 45 de ani ai domniei satanei îşi au roadele astăzi, căci iată după 12 ani de la revoluţie, corupţia, dezmăţul, criminalitatea, homosexualitatea nu se mai pot stăpâni.

De aceea toţi cei care mai simţim româneşte şi care mai credem în viitorul acestui neam, ne-am adunat aici ca şi în alte părţi, pe de o parte să cunoaştem trecutul aşa cum a fost, căci un popor care nu-şi cunoaşte trecutul şi nu-şi recunoaşte eroii nu merită să traiăscă – iar pe de altă parte, să ne reculegem şi în rugăciune să cerem lui Dumnezeu să ne ierte pentru păcatele trecute, să ne ajute, căci fără ajutorul Lui nimic nu vom putea face. Să alungăm toate neînţelegerile dintre noi şi în dragoste de Cristos şi neam să ne urmăm destinul ce ne-a fost hărăzit.

Ing. Aurel Ursu

Aurel Ursu s-a născut în 02.02.1922 în Noul Săsesc, a făcut parte din Mişcarea Legionară, a fost totodată unul dintre partizanii anticomunişti de la Fetea. De meserie inginer constructor, Ursu, a fost arestat în 1948 pentru “ajutor legionar” şi a petrecut 4 ani în temniţa Aiud. După eliberare s-a stabilit la Braşov. Din 1989 s-a implicat activ în activităţile foştilor deţinuţi politici şi este, alături de dl Teofil Mija, unul dintre ctitorii monumenului anticomunist de la Fetea. Aurel Ursu a plecat la Domnul la jumătatea lunii iulie 2015.

Sursa: Fundaţia Profesor George Manu

Preluare: MĂRTURISITORII

UPDATE: Galerie Foto de la Comemorare

Print Friendly, PDF & Email
No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

FOLLOW US ON