Legământul de la Sfântul Munte Athos al tinerilor ucenici ai Părintelui Liviu Brânzaş (16 decembrie 1930 – 3 Septembrie 1998)

“După o călătorie de două zile peste Balcani, ajungem la Chilia Sfântul Gheorghe din Muntele Athos. Împreună cu zece tineri români, însetaţi de adevăr şi har viu, am sosit în pelerinaj.

Pr Liviu Branzas spre Sfantul Munte Athos iunie 1996 cu 10 tineri

Suntem întâmpinaţi de Părintele stareţ Dionisie, care vieţuieşte în Sfântul Munte din 1925. De mulţi ani este nevăzător. Ne înclinăm adânc în faţa acestui venerabil atonit român şi îi sărutăm dreapta. Este oră de seară şi sună toaca de Vecernie. Părintele stareţ ne îndeamnă să luăm loc la marea masă de sub umbra unui copac şi dă poruncă să ni se aducă floricele, ca semn de bun venit. În acest timp, fiecare îşi spune numele şi datele personale.

După câtva timp, cineva întreabă: – Ce face Părintele diacon Dionisie?Face floricele, răspunde părintele Gherontie.

Bine inspirat, Costel face o remarcă în stil paterical: – Nu face floricele, ci face ascultare!

În bisericuţa mică şi întunecoasă, cântările Vecerniei par semnale de pe alt tărâm. Câtă lumină în acest spaţiu dominat de penumbră!

A doua zi, săvârşesc Sfânta Liturghie în bisericuţa închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Ce fericire nesperată pentru mine!

După masă, tinerii pleacă să viziteze aşezămintele româneşti din Sfântul Munte şi să urce Muntele Athos. Vor lipsi câteva zile.

Vine noaptea …Deasupra culmilor s-a aprins candela lumii cu lumina ei misterioasă. Mii de greieri îşi unesc viorile într-o tulburătoare simfonie. De jos, dinspre malul mării, răzbate foşnetul abia auzit al valurilor. Aceste locuri par că s-au desprins de lume şi plutesc într-un spaţiu plin de taine. Ai impresia că mai sunt câţiva paşi până la hotarul Transcendentului. Peste două zile, se reîntorc tinerii. Sunt obosiţi de atâta peregrinare, dar fericiţi şi fortificaţi de harul locurilor vizitate. Stăm sub umbra măslinilor şi chiparoşilor, ascultând cuvintele Părintelui stareţ Dionisie. Ele curg limpezi din izvorul gândurilor sale adânci:“Ceea ce au scris Sfinţii Părinţi, să ţinem cât ne este puterea. Pentru că ei s-au luptat duhovniceşte cel mai mult şi, după măsura nevoinţei, au primit harul şi ajutorul lui Dumnezeu … Tot ce nu-i ortodox este împotriva mântuirii noastre. Să nu ne depărtăm de legile Bisericii, care sunt cuprinse în cele 7 Sinoade Ecumenice … Când lumea merge în sens contrar voinţei divine, e greu să lupţi pentru adevăr. Duşmanii Ortodoxiei nu dorm. Dar Domnul ajută când vrei să-L slujeşti … Duşmanii adevărului, duşmanii credinţei şi Ortodoxiei se înmulţesc. Ei lucrează organizat şi rapid. Au spor şi progresează, căci au în mână bogăţiile lumii, cu ajutorul cărora fac propagandă şi cumpără suflete … Să nu uitaţi: Ortodoxia şi naţiunea merg mână în mână. Să luptaţi pentru această unitate!”Este uimitor să constaţi cât de ancorat în realitatea creştină universală este acest sihastru. De la distanţă şi de pe înălţimea acestui pisc, el priveşte (cu ochii minţii şi ai sufletului) necontenit lumea creştină, şi veghează. Cuvintele lui sunt ca o trompetă care dă alarma şi cheamă la luptă.

Lumea creştină dormitează în timp ce duşmanii lui Hristos sunt treji şi lucrează.

Tinerii români, prezenţi la această mare lecţie de Ortodoxie şi românism, stau şi ascultă cu inimile înfiorate. A meritat toată osteneala drumului ca să poţi auzi aceste adevăruri. Aspiraţiile acestor tineri se regăsesc în viziunea sihastrului.

Ortodoxia şi naţiunea, adică Dumnezeu şi Neamul, au fost şi rămân cele două ţinte permanente ale tinerilor naţionalişti creştini din România. Aspiraţia lor spre culmi spirituale tot mai înalte se intensifică, iar ţelul suprem al vieţii lor este de acum pe deplin clar. Hristos cheamă la apărarea credinţei şi a Bisericii. Acţiunea anticreştină, directă sau ocultă, este tot mai intensă. Este tot mai evident că avertismentul Sfântului Evanghelist Ioan potrivit căruia “lumea zace sub puterea celui viclean” (Ioan 6) este o realitate ce nu mai poate fi ignorată de nici un creştin cu simţul răspunderii şi nu permite nimănui somnolenţa şi pasivitatea. Bătălia dată în cer de Sfântul Arhanghel Mihail şi terminată cu biruinţa asupra lui Lucifer şi a îngerilor săi răsculaţi, “pentru care nu s-a aflat loc în cer” (Apocalipsa) continuă pe pământ. Balaurul anticreştin are o mie de tentacule ce se întind nevăzut peste Creştinătate şi pregăteşte marele asalt. Ele au înconjurat “tabăra sfinţilor” şi o supun unui asediu permanent (Apocalipsa).

Simt cum inima şi conştiinţa acestor tineri tresaltă la cuvintele Bătrânului. În sufletele lor purificate de atmosfera plină de har a acestor locuri, se iau hotărâri supreme.

În faţa Sfintelor Icoane, se rostesc legăminte de fidelitate faţă de Hristos şi Neamul românesc. Aceşti tineri s-au legat să lupte sub protecţia Sfântului Arhanghel Mihail, pentru ca în România creştină, la fel ca în cer, să “nu se mai găsească loc” pentru potrivnicii lui Dumnezeu.

Cu peste o jumătate de veac în urmă un grup de tineri români plecau departe de Ţară, ca să moară pentru apărarea Crucii, iar prin martiriul lor să devină mai biruitori în propria lor ţară. La fel, aceşti tineri au sosit pe meleagurile acestui Munte Sfânt, ca luminaţi şi purificaţi să fie mai biruitori în lupta în care s-au angajat.

Pr. Liviu Brânzaş28 iunie 1996

Sursa şi Foto: Fundaţia “Profesor George Manu”

Preluare: MĂRTURISITORII

10 tineri la Sf Munte Athos 1996 Costel Florin

Citiţi şi: Mărturisitorul Liviu Brânzaş în temniţa comunistă: Raza din catacombă – CARTE PDF. Arestat: 15 noiembrie 1951 – Eliberat: 31 iulie 1964

Comunismul în România. Pr. Liviu Brânzaş, deţinut politic, despre Biserica Ortodoxă Română şi statul comunist

Părintele Liviu Brânzaş despre Părintele Dumitru Stăniloae: “O călatorie în lumea adâncă a adevărurilor fundamentale creştine”

Print Friendly, PDF & Email
2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

FOLLOW US ON