Print Friendly, PDF & Email" /> Sinaxarul Demnității Românești - 12 decembrie 2011. Constantin Constantinescu - Teologul condamnat la moarte de comunişti - MĂRTURISITORII

Sinaxarul Demnității Românești – 12 decembrie 2011. Constantin Constantinescu – Teologul condamnat la moarte de comunişti

S-a născut la 5 iunie 1919, în Ploieşti, ca fiu al lui Stelian şi Constanţa. A urmat şcoala elementară şi gimnaziul în urbea natală, iar studiile superioare teologice, la Bucureşti.

Dintr-un elan patriotic a aderat la curentul specific tineretului elitei legionare al Frăţiei de Cruce. Crezul acesteia – „frăţia până la moarte în jurul Crucii a tuturor celor care simt şi trăiesc româneşte, în respect faţă de Dumnezeu şi credinţă” – i-a însufleţit întreaga viaţă.

Tânăr fiind, îşi face un crez din valorile promovate de Frăţia de Cruce, pe care le va respecta cu tenacitate întreaga viaţă, sacrificându-şi, fără remuşcări, tinereţea, viitorul profesional, familia şi chiar un trai normal. Aceste precepte au stat şi la baza educaţiei sale intelectuale. Se poate afirma că a fost un om erudit, care şi-a însuşit ca autodidact, limbile latină, greacă, engleză, franceză şi germană.

După finalizarea studiilor civile, a urmat cursurile Şcolii Militare de Ofiţeri de Rezervă, cu durata de doi ani, în urma cărora este ridicat în grad de sublocotenent de infanterie.

A participat pe fronturile campaniei din Est, fiind decorat cu ordine şi medalii pentru merite militare şi curajul dovedit în luptă. Evenimentele ulterioare lui 23 august 1944 îl găsesc cu unitatea sa în zona Banatului sârbesc, unde este rănit. Este internat la Spitalul Militar Craiova. În noiembrie 1944 a fost trimis în concediu medical la Ploieşti, echipat în ţinuta militară şi cu armamentul din dotare.

Revenit acasă, a reluat legătura cu camarazii din Frăţia de Cruce şi Mişcarea Legionară, pentru a participa la rezistenţa armată împotriva invadatorilor sovietici şi a comunismului. Este arestat de comunişti şi condamnat la 7 ani de închisoare pentru participare în cadrul rezistenţei armate din munţii Ciucaş. Execută numai 2 ani din pedeapsă şi este graţiat.

Rearestat în noaptea de 14 mai 1948, va primi o condamnare de 6 ani pe care o va executa la Aiud, Ocnele Mari, Capul Midia şi Peninsula, de unde a fost eliberat la 8 mai 1954.

După eliberare ia legătura cu mai mulţi camarazi, între care Valeriu Anania, Puiu Atanasiu, Costache Georgescu sau Petre Sultana. Întâlnirile lor vor fi catalogate de către Securitate, drept acţiuni subversive în baza cărora vor fi arestaţi în 13 februarie 1958. Condamnat, iniţial, la pedeapsa cu moartea pentru „crima de insurecţie armată”, pedeapsa i-a fost comutată, ulterior, la 25 ani muncă silnică. Trece iarăşi prin Aiud, Jilava şi Ploieşti.

Costică Constantinescu a petrecut în temniţe un total de 14 ani, 7 luni şi 21 zile de închisoare severă, fiind supus la chinuri dintre cele mai groaznice.

Eliberat din închisoare în 31 iulie 1964, s-a confruntat cu mari greutăţi în a-şi găsi un loc de muncă pe baza pregătirii sale, pentru a-şi câştiga existenţa proprie şi a familiei. Din pricina stigmatului de „deţinut politic”, întreaga sa familie a avut de suferit, fraţii, surorile, iar soţia a fost obligată să divorţeze. Astfel, a rămas un însingurat care a trebuit să-şi caute mângâierea şi un sprijin la bătrâneţe printre străini.

A trecut la Domnul în noaptea de 11/12 decembrie 2011.

Cezarina Condurache, „Chipuri ale demnității românești. Eroi ai neamului și sfinți ai închisorilor”, Editura Evdokimos, 2015

Sursa: FGM – FB

Preluare: MĂRTURISITORII

Print Friendly, PDF & Email
No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

FOLLOW US ON