La pomenirea de 4 ani a Părintelui Justin Pârvu, Duhovnicul Neamului este din nou ponegrit de Institutul “Elie Wiesel”

“Îi invit pe domnii de la Institutul Elie Wiesel să vină Sîmbătă, 10 Iunie a.c. (peste patru zile) la pomenirea Părintelui Justin Pârvu să le explice miilor de oameni prezenţi cum a contribuit Părintele “din ipostaze multiple şi cu responsabilităţi diferite la respingerea democraţiei şi la instituirea antisemitismului ca politică de stat.”. Sînt aşteptaţi cu interes, de toată suflarea”, a scris un cunoscut monah pe internet.

Iubirea Părintelui Justin Pârvu nu a putut concepe nici un fel de ură, ca şi Valeriu Gafencu, a cărui duhovnicească dragoste către domnul Richard Wurmbrandt i-a salvat viaţa acestuia din urmă, precum mărturisesc americanii care i-au auzit conferinţele. De aceea, văzând eludarea proceselor raţionale prin care se încheagă comunicarea interumană civilizată şi pervertirea faptelor istorice, avem motive de întristare şi cerem de la Dumnezeu să aducă Pacea Sa către inimile tuturor celor iubitori de adevăr.

RĂSPUNS ACUZELOR ADUSE PĂRINTELUI ARHIMANDRIT JUSTIN PÂRVU

A fi român înseamnă a muri pentru România. Cuvântul român, după mine, egal sfânt. Istoria se face cu jertfă şi curaj, şi avem modele destule în acest neam. Noi nu am luptat împotriva unei armate. Lupta noastră nu a fost „împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh” (Efeseni 6:12).

 

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei
Arhiepiscopia Iaşilor
Mănăstirea Sfinţilor Arhangheli
– Petru Vodă –
comuna Poiana Teiului, judeţul Neamţ, cod 617.346
Nr: 32 / 12 Septembrie 2013

RĂSPUNS ACUZELOR ADUSE
PĂRINTELUI ARHIMANDRIT JUSTIN PÂRVU
DE CĂTRE I.N.S.H.

După Sfînta Scriptură, ceea ce onorează (cinsteşte) pe om este dacă respectă sau nu Adevărul mărturisit de ea, şi, dacă Îl trăieşte şi Îl mărturiseşte. Pentru aceea, cinstea cuiva, devenind patrimoniu universal, nu poate indigna (ne-cinsti) pe altcineva, decât dacă acela se împotriveşte valorilor universale.

Nici un cuvânt al Părintelui Justin nu a conţinut vreodată vreun neadevăr, pentru că Adevărul ne face liberi (Ioan 8:32). Chiar şi Constituţia României garantează dreptul la liberă expresie, mai ales când această expresie este a libertăţii. Discernământul ascuţit al Părintelui Justin şi dragostea sa de Adevăr fac diferenţe extrem de precise între principiile valorice absolute şi cele care le uzurpă, de pildă între ecumenism şi ecumenicitate, între globalism şi sobornicitate, între filetism şi patriotism, şi aşa mai departe.

Prin definiţia politică a democraţiei, puterea socio-politică şi culturală aparţine poporului, iar poporul român este de 2000 de ani întemeiat pe credinţa ortodoxă în Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, un Dumnezeu în trei ipostasuri. Garantată aşadar simultan de conştiinţă şi de Constituţie, credinţa noastră este expresia raţională şi supra-raţională a Iubirii de Dumnezeu şi de oameni şi este incompatibilă cu orice fel de idee sau faptă anti-umană, precum bolşevismul, comunismul, fascismul, şi în general cu orice crez antihristic. O cunoaştere temeinică a istoriei, a filosofiei şi a limbii ţării noastre ar fi scutit INSH de ridicolul propriilor afirmaţii şi ar fi generat o discuţie fructuoasă şi raţională, datorată acestui popor care îi găzduieşte.

Conform rânduielii monahale creştine, nici o acuză nu este demnă de replică, afară de cea care aduce atingere Adevărului dogmatic. De aceea, fără a fi obligaţi să oferim vreun răspuns, dar tocmai pentru că lucrarea filantropică şi sobornicească a Părintelui Justin a fost deopotrivă cu a Sfântului Vasile cel Mare, a Sfântului Pahomie cel Mare şi a tuturor marilor spirite ale omenirii ale căror realizări transcend, prin puterea lui Hristos, limitele şi răutăţile omeneşti, aceasta oferă, prin ea însăşi, cel mai bun răspuns.

Iar pentru că adevărul e mai mare decât orice altceva, dăm aici o afirmaţie a Prea-cuviosului Părinte Justin Pârvu din luna Iunie 2011, pe care o face ca martor ocular al unor evenimente incriminate de domniile voastre:

Legionarii nu au avut nimic cu poporul evreu în sine. Ba chiar erau mulţi evrei simpatizanţi ai Mișcării, iar Radu Gyr însuşi a înfiinţat Teatrul evreiesc. Însă s-au ridicat împotriva lor atunci când atentau asupra teritoriului nostru românesc. Politica întotdeauna a fost asemeni păgânismului cu care a luptat Creştinismul de-a lungul secolelor, încă de la începuturile lui. Ca şi atunci, aşa cum spunea şi Sf. Iustin Martirul şi Filosoful, creştinul trebuie să se lepede de imoralităţile păgâne, apoi să înveţe legea creştină, să cunoască adevărata filosofie, a cultivării calităţilor sufleteşti şi apoi să le aplice practic în viaţa de zi cu zi. Aceasta a făcut Mişcarea Legionară şi munca lor sinceră le-a încununat-o bunul Dumnezeu cu martiriul. Bineînţeles că cei care au învins au scris istoria şi au scris-o cum le-a plăcut, transformându-i pe legionari în nişte terorişti, nazişti, antisemiţi. Ei vin acum cu holocaustul lor, cum că românii i-au maltratat şi i-au dus în lagăre; dimpotrivă, noi i-am protejat pe evrei.[1]

De asemenea, în anul 2001 părintele nostru stareţ a dat un alt interviu în care îşi afirmă poziţia faţă de naţionalism şi faţă de extremismul pe care i-l imputaţi, în care spune:

Lumea trebuie să înţeleagă că politicienii noştri sunt doar nişte marionete ale acestor forţe. Unii îşi zic naţionalişti. Atunci de ce nu-i întreabă, de ce nu-i consultă pe oamenii care într-adevăr s-au jertfit pentru naţiune, care au stat atâta vreme în puşcăriile comuniste? Să se gândească: Măi, bătrânii ăştia pentru ce au suferit? Au fost doar aşa, o ciorbă goală? Extremiştii naţionalişti nu sunt decât termometrul iudaismului în România, să vadă ei cum mişcă naţiunea română la un moment dat. Să vadă pe ce pot conta, încotro se mişcă duhul nostru.”[2]

Cuviosul Arhimandrit Sofronie de la Essex, de un cuget şi o înţelegere cu Arhimandritul Justin Pârvu, zice:  „Toate aceste dezbinări naţionaliste nu au fost decât urmarea căderii în păcat. Noi nicăieri nu vedem o propovăduire creştină a urii. În credinţa creştină nu este vorba de lepădarea naţionalităţilor, ci de a birui această limitare printr-o suire către rugăciunea cea din Ghethsimani”.[3]

Marele părinte rus este în acelaşi duh cu Părintele Justin, care, întrebat fiind de când există lupta împotriva naţiunilor, a răspuns: „Dar ce, noi ne luptăm în naţiuni, măi? Nu, ferească Dumnezeu. Naţiunile trebuie să trăiască în firea cea mai frumoasă, în rădăcina unde le-a sădit Dumnezeu. Nu urmărim decât să nu amestecăm valorile, nu să dobândim nişte orgolii naţionaliste… Toţi avem acelaşi scop – să ne mântuim –, dar pe căi diferite, adică potrivite cu specificul naţiunii mele.[4]

Urmând pilda marilor voievozi români, ctitori ai multi-etnicului şi multi-naţionalul Sfânt Munte al Athonului, măreţia duhovnicească a Părintelui  Justin Pârvu a îmbrăţişat pe toţi şi toate. În mănăstirile sale şi în toată viaţa sa nu a făcut nici o diferenţă de slujire şi vieţuire, drepturi şi îndatoriri, între nici un fel de categorie socială: bărbaţi, femei, copii, bătrâni, săraci, bogaţi, inteligenţi şi neinteligenţi, sănătoşi, bolnavi, etnie, naţionalitate, cultură, credinţă, toţi au egală chemare către Dumnezeu, egală putere prin Sfântul Botez, şi egală dragoste şi îngrijire din partea Părintelui Justin. Mănăstirile sale înmănunchează toate etniile conlocuitoare ale României moderne, şi funcţii de conducere sunt accesibile tuturor în mod egal, după vrednicie. Tuturor cetăţenilor pământului le-a propovăduit adevărul de credinţă revelat, primit de la Dumnezeu prin Proroci, Apostoli şi Sfinţi, şi adevărul istoric văzut cu propriii ochi, nu inventat sau măsluit. Iubirea sa nu a putut concepe nici un fel de ură, ca şi Valeriu Gafencu a cărui duhovnicească dragoste către domnul R. Wurmbrandt i-a salvat viaţa acestuia din urmă, precum mărturisesc americanii care i-au auzit conferinţele. De aceea, văzând eludarea proceselor raţionale prin care se încheagă comunicarea interumană civilizată şi pervertirea faptelor istorice, avem motive de întristare şi cerem de la Dumnezeu să aducă Pacea Sa către inimile tuturor celor iubitori de adevăr.

Fie ca Puterea lui Dumnezeu să aline suferinţele credincioşilor Săi, fie români, fie evrei, şi cinstirea Lui să fie efortul vieţilor tuturor. Amin.

În numele obştii Mănăstirii Petru Vodă,
Protosinghel Hariton Negrea


[1] Revista „Atitudini” nr. 17 (2011)

[2] Interviu apărut în revista „Formula AS”, nr. 446, ianuarie 2001

[3] Arhim. Sofronie – Cuvîntarea a 2-a, pag. 34, din „Cuvîntări duhovniceşti”, Vol. 1, ed. AccentPrint 2013

[4] Revista „Atitudini” nr. 3 (2008)


MĂRTURISITORII

Adendă:

Comunicat de presă, 6 iunie 2017

Comunicat de presă

            Conform Agerpres în 30 mai 2017 preşedintele României a semnat decretul de promulgare a Legii pentru instituirea Zilei naţionale de cinstire a martirilor din temniţele comuniste.

Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” constată cu îngrijorare că în expunerea de motive care a însoţit legea pe parcursul circuitului legislativ sunt invocate ca „martiri ai temniţelor comuniste” persoane condamnate pentru crime de război (*). Acest fapt, deşi contravine nu numai valorilor şi principiilor democratice, dar şi legislaţiei româneşti în vigoarea, nu a stârnit nicio reacţie publică.

De asemenea, ne exprimăm consternarea pentru faptul că iniţiatorii legii au ales ca argument pentru promovarea acestui proiect legislativ să citeze din Iustin Pârvu, care în tinereţe a activat în Mişcarea Legionară, iar mai târziu a făcut apologia legionarismului şi a avut repetate poziţii antisemite şi de negare a Holocaustului. Alegerea parlamentarilor care au iniţiat legea poate să creeze confuzie asupra menirii pe care aceasta trebuie să o aibă.

Comemorarea victimelor regimului comunist din România nu trebuie să reprezinte un prilej de reabilitare a celor care în anii regimurilor totalitare precedente au contribuit, din ipostaze multiple şi cu responsabilităţi diferite, la respingerea democraţiei şi la instituirea antisemitismului ca politică de stat.

 

Departamentul Comunicare şi relaţii publice

Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”

06 iunie 2017

(*) Referirea la “criminali de război” este de fapt la un singur “criminal”: martirul şi marele filosof român Mircea Vulcănescu – Nota Noastră -Marturisitorii.Ro

5 Comments
  1. Parintele Iustin a fost un mare duhovnic, pe care trebuie sa-l cinstim cum se cuvine! Dumnezeu sa-l odihnească.

  2. Urgent sa fie data o lege de desfiintare a acestui institut ,care aduce grave jigniri ortodoxiei ,sfintilor marturisitori ai inchisorilor comuniste si nu in ultimul rand acestui MARE SFANT ,Parintele Justin Parvu ,un sfant nu numai al romanilor ci al intregii omeniri ,un om trimis de Dumnezeu pe pamant,si pe pamant romanesc,pentru a face comuniunea dintre om si Dumnezeu .Bineinteles ca rautatea bantuie la tot pasul si mai ales in acest institut,care nu -l are pe Dumnezeu,si este in afara tuturor legilor crestine si crestin ortodoxe.Doamne ,auzi rugaciunea mea !ia aminte la glasul rugaciunii mele si nu lasa naparcile astea sa ne improaste cu veninul lor ,valorile noastre morale,crestine,crestin -ortodoxe,valori universale,indifferent de timp si spatiu !Doamne ajuta!Amin!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

FOLLOW US ON