Duminică l-am întâlnit la Mănăstirea Sâmbăta pe seniorul Petre Petre(a) (Grigorescu), ultimul supravieţuitor al rezistenţei armate anticomuniste din Munţii Buzăului. A fost deţinut politic timp de 12 ani, în două perioade. A doua oară, în 1958. a fost condamnat la 18 ani de temniţă grea. Este eliberat în anul 1964, în urma amnistiei acordată foştilor deţinuţi politic.

În timpul detenţiei, nevrând să-şi trădeze fraţii de cruce, a fost torturat în mod îngrozitor, pieptul i-a fost zdrobit, a fost bătut, călcat în picioare, operat pe viu, anchetat perioade îndelungate de timp. I-a fost simulată execuţia prin împuşcare, un grup de militari trăgând cu mitralierele pe lângă mult încercatul pătimitor. Dar nea Petrică n-a cedat. Într-un moment de deznădejde, diavolul l-a încercat cu gândul sinuciderii. În momentul în care a vrut să treacă la realizarea gândului, s-a întâmplat o minune. În faţa ochilor i-a apărut mama dumnealui. S-a liniştit, a căzut în genunchi, rugându-l pe Dumnezeu să-l ierte şi mulţumindu-I că i-a trimis mama spre salvarea de la pierzanie.

Foto: Mihai Tîrnoveanu

Născut pe 6 iulie 1921, Nea Petrică, neînfrântul, a ajuns la venerabila vârstă de 96 de ani. Este o dovadă vie a spuselor Părintelui Justin că Dumnezeu le-a adăugat la durata vieţii anii de puşcărie, pentru a da mărturie românilor despre satanicul experiment comunist. Vârsta înaintată nu-l opreşte pe luptătorul anticomunist să participe an de an de la comemorarea luptătorilor din rezistenţa armată făgărăşeană. A răspuns întotdeauna PREZENT la apelul Fraţilor săi din Ceruri. (Florin Palas)

Dumnezeu să-i dea multă sănătate!

MĂRTURISITORII

Citiţi 5 episoade din Memoriile sale la Ştiri de Buzău

+ 7 Mai 2019. PETREA PETRE a trecut în Veșnicie. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

A plecat dintre noi a camaradului PETREA PETRE, luptător în Rezistența Anticomunistă, fost deținut politic, un suflet ales, de o noblețe aparte, încununare fericită a virtuților creștine și a bunului simț românesc.

Pe 6 iulie ar fi împlinit 98 de ani… Și nu știm cum vor arăta de aici înainte, fără dânsul, manifestările memoriale la care era nelipsit, când zeci sau sute de participanți, cel mai adesea tineri, îl înconjurau cu dragostea lor și savurau amintirile depănate de dânsul.

În lumea Rezistenței anticomuniste va rămâne neștearsă amintirea firii blajine și chipului luminos pe care strălucea voioșia, bunătatea și dragostea ce o revărsa neîncetat în jurul său. Apariția lui Petrea Petre crea oriunde sentimentul întâlnirii cu un sfânt. Părea atât de nelumesc și răspândea atâta isihie, încât aducea pretutindeni pacea și înțelegerea între oameni.

Casa lui din apropierea Buzăului devenise în ultimii ani un adevărat loc de pelerinaj pentru tinerii care descopereau, sub părul argintiu și modestia deosebită, un munte de dârzenie și mărturisire, un atlet al lui Hristos. De multe ori ne-am întrebat: ce socoteli tainice va fi avut Dumnezeu, păstrându-l pe acest om ieșit nevătămat din atâtea întâlniri cu moartea?

Dumnezeu să îi facă drumul lin și fie ca sufletul său, de acolo, din ceata drepților, să vegheze asupra noastră și asupra acestei țări pe care a iubit-o mai mult ca pe orice altceva, și căreia i-a închinat toate suferințele și durerile sale.
Petrea Petre : câteva repere bibliografice

Petrea Petre (Grigorescu, după unul din numele purtate în timpul clandestinității) a fost unul dintre acei români care la cumpăna veacului trecut au îndrăznit să se opună fățiș ocupației sovietice și regimului ateo-comunist instaurat de aceasta, aderând la un grup de rezistență armată localizat în Munții Buzăului și organizat de avocatul Nicolae Păun (apărător al lui Corneliu Codreanu în 1938) și doctorul Corneliu Șercăianu.
Fugar

În timpul masivelor arestări din 14-15 mai 1948, Petrea Petre, pe atunci angajat al schelei petroliere Berca, a ascuns un camarad fugar în propria vie. In iunie același an a reușit el însuși să scape de arestare, alăturându-se grupării de partizani conduse de cei doi lideri legionari locali. Petrea Petre avea să fie însărcinat cu aprovizionarea cu alimente a grupului, ceea ce necesita dese deplasări nocturne, pe o distanță de circa 60 km, până în satul Pleșcoi. În iarna 1948-48, într-o noapte cu lună, reușeste cu greu să scape dintr-o încercuire a Securității.
Arestat

Arestat in cele din urma a refuzat să-şi trădeze fraţii de cruce, a fost torturat în mod îngrozitor, pieptul i-a fost zdrobit, a fost bătut, călcat în picioare, operat pe viu, anchetat perioade îndelungate de timp. I-a fost simulată execuţia prin împuşcare, un grup de militari trăgând cu mitralierele pe lângă mult încercatul pătimitor. Dar nea Petrică n-a cedat. Într-un moment de deznădejde, diavolul l-a încercat cu gândul sinuciderii. În momentul în care a vrut să treacă la realizarea gândului, s-a întâmplat o minune. În faţa ochilor i-a apărut mama dumnealui. S-a liniştit, a căzut în genunchi, rugându-l pe Dumnezeu să-l ierte şi mulţumindu-I că i-a trimis mama spre salvarea de la pierzanie.

După îndelungi anchete, a fost condamnat la patru ani detenție, în cadrul unui lot numeros de buzoieni, dintre care 12 erau preoți. Torturile din timpul anchetei îi rupseseră însă coastele, acestea străpungând piele și formân plăgi infectate. Timp de aproape un an nu i s-a acordat nici un ajutor medical, fiind lăsat să se chinuiască astfel, după care a fost trimis la spital, unde a fost îngrijit cu multă omenie de medicul maghiar Papp, care i-a făcut mai multe intervenții chirurgicale, vindecându-se cu greu.

A urmat o perioadă petrecută în penitenciarul-spital TBC de la Tîrgul Ocna, unde a cunoscut pe mulți mărturisitori ai lui Hristos din temnițele comuniste, între care Valeriu Gafencu, Ion Ianolide, Victor Corbuț, Jenică Popescu, Aristide Lefa, viitorii preoți Constantin Voicescu, Mihai Lungeanu.

Cumplita temniță suterană de la Fortul 13 Jilava a fost, de asemenea, unul din locurile sale de suferință, după care a urmat Caransebeș.

Eliberat în 1955, după șase ani de detenție, cu doi peste expirarea pedepsei, a fost primit cu bucurie de familia care îl crezuse mort, neavând nici o veste despre el.
Arestat din nou

Din nou arestat, în noaptea de 17-18 iunie 1958, în cadrul unui alt mare val de arestări politice, fiind condamnat la 18 ani muncă silnică și confiscându-i-se puțina sa avere. Anchetele au durat 15 luni, fiind presărate cu torturi foarte violente, în care i-au fost distruse iremediabil timpanele, dar și cu utilizarea unor substanțe psihotrope, în vederea anihilării voinței. Detenția a fost executată în penitenciarul Aiud, destinat în cea mai mare parte legionarilor.

Aici, fără nici o asistență medicală, s-a vindecat în mod inexplicabil de ulcer. Ultima parte a detenției a petrecut-o în lagărele de muncă forțată de la Salcia și Insula Mare a Brăilei.

Petrea Petre a fost eliberat odată cu toți deținuții politici, ca urmare a grațierii din 1964.

Funeraliile luptătorului Petrea Petre au avut loc joi 9 mai 2019, ora 12, în satul Pleșești, comuna Berca, județul Buzău. - RI

2020

Un an de la trecerea la cele veșnice a domnului Petre Petrea, luptător în rezistența anticomunistă din Munţii Buzăului, fost deținut politic.

Versurile lui Radu Gyr i se potrivesc perfect domnului Petre Petrea, care a îndurat chinuri groaznice în cei 12 ani de temniță, cu toate acestea, el rămânând neclintit în credință.

“Puteţi să năpustiţi tot iadul
ca să mă frângă până-n miez.
Eu stau în viscole ca bradul
şi tare, tare ca un crez.”

Destinul Românesc