“Astăzi, după 53 de ani, fără să fi planificat ceva inainte, am virat de la Cozia direct spre locul unde mi-am agățat timp de o saptamana copilăria, in vara lui ’64, cu mintea încărcată de dorul tatei și al mamei deopotrivă, convinsă fiind ca voi recunoaște casa bunicilor, pe care am vazut-o o singura data in viata, acum mai mult …
