Versuri de Radu Gyr şi a treia amânare pentru inaugurarea “Aripilor” – Monumentul Naţional al Luptătorilor din Rezistenţa Anticomunistă realizat de Mihai Buculei pentru AFDPR

UPDATE 30 Mai 2016: Înainte de inaugurare placa de marmură cu versurile lui Radu Gyr a fost eliminată.

Articolul original:

Ce a ascuns opera lui Radu Gyr, poetul detenţiei politice, încrustată pe Monumentul Rezistenţei Anticomuniste

de / Adevărul

„Aripi“, Monumentul Naţional al Luptătorilor din Rezistenţa Anticomunistă, a cărui dezvelire la Bucureşti este decisă  în aceste zile, va avea înscris un motto din poezia lui Radu Gyr. Este deja a treia amânare, după ce monumentul trebuia inaugurat sâmbătă, 7 mai. Poetul detenţiei politice din România a scris, în memorie, versuri care au îmbărbătat suflarea închisă în temniţele comuniste, făcând-o să treacă peste chinurile fizice inimaginabile suferite prin tortură. Este vorba de versuri din “Cântec de luptă” (integral mai jos).

RADU GYR 40 de ani de la adormire - Marturisitorii Ro

Denumit „poetul detenţiei politice din România“, Radu Gyr s-a născut la 2 martie 1905, în Câmpulung Muscel. Pe numele său real Radu Ştefan Demetrescu, Gyr era fiul unui actor renumit la acea vreme, Ştefan „Coco“ Demetrescu. Numele de Gyr a fost luat după Gruiu, un sat de pe malul Neajlovului. Când Radu avea 3 ani, familia s-a mutat la Craiova, unde el îşi face studiile. Începe să scrie versuri la vârsta de 10 ani, exersându-şi condeiul cu epigrame.

În toamna anului 1916, Radu face muncă de voluntar pentru îngrijirea răniţilor din război. La absolvirea Liceului Carol I i se publică primul volum de poezii şi devine student al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti în 1924. Aici avea să fie asistent universitar, apoi conferenţiar universitar la catedra de Critică şi estetică literară. În 1927 se căsătoreşte cu Flora, cu care are o fiică, Simona Luminiţa.

În anii `30 devine tot mai convins de crezurile naţionalist-creştine şi îmbrăţişează ideologia legionară. Erudiţia şi dedicarea sa îl fac să urce treptele ierarhiei organizaţiei, ajungând comandant al legiunii Oltenia. Însă represiunea regimului lui Carol al II-lea îl trimite pe Radu Gyr în închisoare, laolaltă cu alţi intelectuali care erau membri sau simpatizanţi ai Gărzii de Fier. Este întemniţat la puşcăria Tismana, dar revoluţia legionară a lui Horia Sima, după asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu, îi eliberează pe camarazi din închisori. În toamna lui 1940, Radu Gyr devine director al Teatrelor în cadrul Ministerului de resort, calitate în care înfiinţează teatrul evreiesc Baraşeum.

La 21 ianuarie 1941, când izbucneşte „rebeliunea legionară“ din regimul Ion Antonescu, Gyr este condamnat la 12 ani detenţie, pentru incitarea mulţimii la ocuparea Palatului Telefoanelor. Conflictul armat provocat s-a soldat cu morţi şi răniţi.

Poetul este încarcerat la Aiud, apoi este trimis pe frontul de răsărit, fiind rănit grav în bătălia de la Vîgoda-Vinogradov. După august 1944, este arestat din nou şi trimis în temniţă pentru 12 ani de muncă silnică. Se întoarce la Aiud, apoi la Braşov.

Despre episodul Braşov, Radu Gyr avea să îi povestească ginerelui său o întâmplare cutremurătoare, cel mai mare moment de deznădejde din viaţa de detenţie a poetului: «Eram într-o iarnă când am fost transportat în miezul nopţii de la Aiud, în haine subţiri, într-o dubă, pe un ger teribil, la Braşov. Era o consfătuire a Securităţii, a ofiţerilor superiori, iar eu am ajuns la destinaţie în jurul orei două noaptea, fiind introdus direct în încăperea unde benchetuiau şefii aşezaţi în cerc. M-au aşezat pe un scaun în mijloc. Şi toţi au început să mă scuipe, să mă înjure şi să spună: „Uite jivina legionară, criminalul ţării!” Atunci n-am mai putut suporta şi m-am rugat Maicii Domnului să mă ia. Am leşinat. Ştiu că dimineaţa m-am trezit lângă un gardian cu chip de român tânăr, un fecior, care mi-a spus: <Domnule profesor, v-am adus să mâncaţi un borş cald>»“, este consemnat în mărturiile strânse ulterior.

Odată cu instalarea absolută a comuniştilor la putere, regimul de detenţie se înăspreşte şi mai tare. Deţinuţii sunt rupţi total de exterior, nemaiputând comunica nici între celule decât printr-un cod secret, inventat de ei. Se scriu frânturi de gânduri, se transmit mesaje apelându-se la cele mai neobişnuite metode, cum ar fi scrijelitul pe coaja de săpun sau înşiratul literelor pe aţe scoase din zeghe. Radu Gyr îşi scrie poeziile în minte, apoi i le recită unui camarad de temniţă, bun memorator.

„A suferit chinuri inimaginabile în închisoarea Aiud, cu un regim de celulă foarte aspru. Bolnav grav, cu un prolaps rectal gangrenat, cu hepatită, infiltrat pulmonar TBC, hemofilic, i s-a refuzat orice ajutor medical, deoarece pe fişa sa de detenţie scria perfect sănătos. A slăbit îngrozitor iar pielea-i atârna pe oase solzoasă şi tare asemenea unei piele de şarpe. (…) În toamna anului 1946, în spitalul penitenciarului Văcăreşti, Radu Gyr compune celebra poezie «Azi-noapte Iisus», poezie ce avea să ridice moral şi spiritual sute de mii de deţinuţi.

Atanasie Berzescu povesteşte despre miracolul pe care îl făcea această poezie: «În Aiud, Radu Gyr L-a adus pe Iisus în celulă. L-a coborât de pe cruce şi L-a adus alături de noi pe rogojina de libărci, spre îndumnezeirea omului. Îi ştiam cu toţii poeziile pe dinafară şi aşteptam cu nerăbdare următoarea creaţie care să ne bucure, să ne îmbărbăteze. E greu de înţeles pentru omul modern de azi ce a însemnat atunci temniţa comunistă şi ce rol a avut poezia lui Gyr în acel context. Fără ea mulţi s-ar fi prăbuşit»“, se arată în memorialistica închisorilor comuniste.

Radu Gyr a compus astfel în temniţe 200 poezii, trimise afară printr-un deţinut care odată eliberat, le aşterne pe hârtie. La finele lui 1955 este eliberat, dar pentru doar 3 ani, când este arestat din nou. Verdict: condamnare la moarte comutată în muncă silnică pe viaţă. Ajuns la capătul puterilor, Gyr cedează şi semnează o declaraţie prin care îşi reneagă trecutul. Va ieşi într-un final din puşcărie, la amnistia generală din 1964, dar doar pentru a intra într-o altă puşcărie, cea a persecuţiilor, a umilinţei şi a ignorării, din care n-a mai ieşit decât la moartea survenită la 29 aprilie 1975.

Poeziile lui Radu Gyr sunt considerate manifeste ale mişcării de rezistenţă anticomunistă, în special celebra „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!“. Totuşi, alte versuri au fost alese de Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România pentru a sta înscrise pe Monumentul Naţional al Luptătorilor din Rezistenţa Anticomunistă. „Înfrânt nu eşti atunci când sângeri, nici ochii când în lacrimi ţi-s / Adevăratele înfrângeri sunt renunţările la vis“, scrie Gyr în „Cântec de luptă“.

Radu-Gyr-student-Miscarea-Legionara-Sfintii-Inchisorilor.Info_

Cântec de luptă

de Radu Gyr

 

Nu dor nici luptele pierdute,

nici rănile din piept nu dor,

cum dor acele brate slute

care să lupte nu mai vor.

 

Cât inima în piept îţi cântă

ce-nseamnă-n luptă-un braţ răpus?

Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă

când te ridici cu-n steag, mai sus?

 

Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,

nici ochii când în lacrimi ţi-s.

Adevăratele înfrângeri,

sunt renunţările la vis.

 

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

de Radu Gyr

 

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,

nu pentru patule, nu pentru pogoane,

ci pentru văzduhul tău liber de mâine,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

 

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,

pentru cântecul tău ţintuit în piroane,

pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

 

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,

ci ca să aduni chiuind pe tapsane

o claie de zări şi-o căciula de stele,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

 

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi

şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane

şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

 

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte

pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,

pe toate ce slobode-ţi ies inainte,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

 

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!

Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!

Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,

ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

 

Iisus în celulă

de Radu Gyr

 

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.

O, ce trist şi ce-nalt părea Crist!

Luna venea după El, în celulă

şi-L făcea mai înalt şi mai trist.

 

Mâinile Lui păreau crini pe morminte,

ochii adânci ca nişte păduri.

Luna-L bătea cu argint pe veştminte

argintându-I pe mâini vechi spărturi.

 

Uimit am sărit de sub pătura sură:

– De unde vii, Doamne, din ce veac?

Iisus a dus lin un deget la gură

şi mi-a făcut semn ca să tac.

 

S-a aşezat lângă mine pe rogojină:

– Pune-mi pe răni mânăa ta!

Pe glezne-avea urme de cuie şi rugină

parcă purtase lanţuri cândva.
Oftând şi-a întins truditele oase

pe rogojina mea cu libărci.

Luna lumina, dar zăbrelele groase

lungeau pe zăpada Lui, vărgi.

 

Părea celula munte, părea căpăţână

şi mişunau păduchi şi guzgani.

Am simţit cum îmi cade capul pe mână

şi-am adormit o mie de ani…
Când m-am deşteptat din afunda genună,

miroseau paiele a trandafiri.

Eram în celulă şi era lună,

numai Iisus nu era nicăiri…

 

Am întins braţele, nimeni, tăcere.

Am întrebat zidul: nici un răspuns!

Doar razele reci, ascuţite-n unghere,

cu suliţa lor m-au străpuns…

 

– Unde eşti, Doamne? Am urlat la zăbrele.

Din lună venea fum de căţui…

M-am pipăit… şi pe mâinile mele,

am găsit urmele cuielor Lui.

 

Când va fi dezvelit monumentul din Piaţa Presei Libere. „Aripi“ pentru memoria luptătorilor din rezistenţa anticomunistă?

Mihai Buculei si Monumentul Aripi
Sculptorul MIhai Buculei la montarea lucrării Aripi, după aproape 20 de ani de zbateri

Dezvelirea Monumentului Naţional al Luptătorilor din Rezistenţa Anticomunistă, programată pentru luna mai, va fi discutată din nou de factorii de decizie.

România va avea, în sfârşit, un Monument Naţional al Luptătorilor din Rezistenţa Anticomunistă, ca un simbol vizibil al recunoştinţei pe care poporul îl datorează celor care şi-au sacrificat viaţa pentru ca ţara să fie liberă de dictatură. Intitulată „Aripi“, opera este amplasată în Piaţa Presei Libere din Bucureşti, pe locul unde s-a aflat statuia lui Lenin. Scuarul din faţa Casei Presei este dominat de monumentul cu trei aripi stilizate, ce are o înălţime de aproximativ 24 metri. Soclul are înălţimea de 6 metri şi va fi acoperit cu granit, aripile sunt realizate dintr-o structură din oţel inoxidabil, iar întreg monumentul are greutatea de 102 tone. Conceptul artistic a fost realizat de sculptorul Mihai Buculei. Antreprenor general al lucrării este SC Iconomic Sacom SRL – Construcţii civile şi reabilitări SRL.

Inaugurarea monumentului, amânată deja de două ori, este încă în discuţie. Conducerea Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România va avea miercuri o ultimă întâlnire cu reprezentanţii constructorului şi cu cei ai Fundaţiei Române pentru Democraţie, care a susţinut demersul de ridicare a simbolului anticomunist. La această întâlnire vor fi analizate ultimele pregătiri ale lansării şi va fi stabilită data la care monumentul va fi dezvelit.

Dezvelirea şi sfinţirea Monumentului Naţional al Luptătorilor din Rezistenţa Anticomunistă trebuia să aibă loc în august 2014, termen care a fost amânat pentru august 2015. „La începutul anului 2016, am stabilit ca ultim termen de dezvelire şi sfinţire a Monumentului data de 7 mai 2016, ora 10.00. Au fost lansate şi de această dată, invitaţiile la nivel internaţional, unor personalităţi europene, inclusiv Conducerea Internaţională a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici (INTER ASSO). Luasem în calcul să pregătim monumentul pentru inaugurare, chiar dacă lucrările nu vor fi finalizate“, a declarat Octav Bjoza, preşedintele AFDPR.

Dar momentul a fost aşteptat prea multă vreme pentru a fi umbrit de neterminarea lucrărilor. Cel mai probabil acesta va fi din nou amânat pentru o dată nu foarte îndepărtată, când Monumentul Naţional al Luptătorilor din Rezistenţa Anticomunistă va fi gata 100%. „Au fost ploi în ultimul timp, lucrările au fost oprite. Constructorul s-a achitat de datorie, dar cauzele au fost de altă natură. Ar fi păcat să dezvelim monumentul şi el să nu fie gata. Deci probabil vom mai aştepta puţin“, au spus reprezentanţii AFDPR. Deţinuţii politici au luat decizia să nu invite la eveniment personalităţi ale vieţii politice, fiind vorba despre un an electoral.

Denumirea completă a monumentului va fi „În Memoria Luptătorilor din Rezistenţa Anticomunistă 1944-1989“. Pentru motto-ul ce va fi înscris pe soclul operei, deţinuţii politici au propus câteva versuri din poezia lui Radu Gyr, cel numit „poetul detenţiei politice din România“: „Înfrânt nu eşti atunci când sângeri, nici ochii când în lacrimi ţi-s / Adevăratele înfrângeri sunt renunţările la vis“. Versurile sunt din poezia „Cântec de luptă“.
Cântec de luptă

de Radu Gyr

 

Nu dor nici luptele pierdute,

nici rănile din piept nu dor,

cum dor acele brate slute

care să lupte nu mai vor.
Cât inima în piept îţi cântă

ce-nseamnă-n luptă-un braţ răpus?

Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă

când te ridici cu-n steag, mai sus?
Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,

nici ochii când în lacrimi ţi-s.

Adevăratele înfrângeri,

sunt renunţările la vis.

Istoricul agitat a unui monument anticomunist

Monumentul Aripi Foto Sinziana Popescu

Istoricul Monumentului Naţional al Luptătorilor din Rezistenţa Anticomunistă este detaliat pe site-ul Fundaţiei Române pentru Democraţie, al cărei preşedinte fondator este fostul preşedinte ţărănist Emil Constantinescu.

În 1997, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România a propus, cu sprijinul preşedintelui Emil Constantinescu, realizarea în capitală a unei opere de artă monumentală închinată rezistenţei anticomuniste.

În aprilie 1999, proiecte artistice însoţite de machete au fost înaintate Comisiei de experţi în artă monumentală a Ministerului Culturii şi supuse dezbaterii. Supusă la vot, lucrarea de artă monumentală ARIPI, a sculptorului Mihai Buculei a fost avizată favorabil în unanimitate.

Proiectul pentru amplasament a fost inclus în PUZ – Piaţa Presei Libere, aprobat prin H.C.G.M.B. nr 186/1999.

În iunie 2002, ministrul Culturii, academicianul Răzvan Theodorescu, comunică preşedintelui Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, Constantin Ticu Dumitrescu, aprobarea pentru amplasarea lucrării ARIPI în locul fostei statui a lui V. I. Lenin şi deschiderea finanţării de către Ministerul Culturii privind plata drepturilor de autor a sculptorului Mihai Buculei şi participarea la gestionarea, în continuare, a programului.

În iulie 2002, Guvernul României aprobă finanţarea de la bugetul de stat prin Ministerul Culturii a realizării Monumentului Luptei Anticomunismului în Piaţa Presei Libere.

În septembrie 2002, Ministerul Culturii şi Cultelor şi Primăria Sector 1 Bucureşti au semnat un protocol pentru amplasarea Monumentului Luptei Anticomuniste – ARIPI în rondul central al Pieţei Presei Libere.

În februarie 2003, Guvernul României, prin Hotărârea nr 76/2003 privind finanţarea realizării Monumentului Luptei Anticomuniste, aprobă finanţarea de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii, în limita sumei de 13,2 miliarde lei şi aprobă prin anexă caracteristicile tehnice ale monumentului.

În 4 septembrie 2003, Primăria Sectorului 1 a Municipiului Bucureşti eliberează certificatul de urbanism pentru amplasarea monumentului în Piaţa Presei Libere.

În 26 noiembrie 2003, execuţia lucrării ARIPI este preluată de S.C. Electromecanica Ploieşti S.A., filială a C. N. ROMARM SA.

În 2006, prin Hotărârea de Guvern 649/2006, au fost alocate sumele necesare pentru realizarea proiectului tehnic al modelului final de execuţie de către autor, sculptorul Mihai Buculei şi de către S.C. B.B.M. Group (arh. Alexandru Beldiman) pentru lucrările de amenajare urbană aferente, inclusiv execuţia soclului.

În 17 octombrie 2007, Ministerul Culturii, invocând condiţiile de austeritate impuse de construcţia bugetului de stat, constată că nu mai poate susţine finanţarea proiectului şi propune încheierea unui protocol de colaborare cu Primăria Municipiului Bucureşti.

În 7 noiembrie 2007 se încheie un protocol de colaborare semnat de Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii şi Adriean Videanu, primarul general, prin care Primăria Capitalei preia finanţarea proiectului, inclusiv cheltuielile aferente lucrărilor angajate în 2007 rămase neexecutate sau neplătite.

În 9 iunie 2011, ministrul Culturii, Kelemen Hunor, printr-o scrisoare trimisă preşedintelui Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici transmite că, după ce în perioada 2003-2006 a alocat pentru ridicarea monumentului suma de 3,610 milioane lei, începând din anul 2007 programul a fost preluat de Primăria Municipiului Bucureşti.

În 10 iulie 2011, preşedintele Fundaţiei Române pentru Democraţie, Emil Constantinescu, îi solicită sprijinul primarului general, dr. Sorin Oprescu, pentru finalizarea monumentului, ca un proiect de solidarizare a societăţii civile pentru recuperarea memoriei luptătorilor împotriva comunismului.

În 27 iulie 2011, are loc o întâlnire a primarului general al Capitalei cu reprezentanţii AFDPR şi ai Fundaţiei Române pentru Democraţie, ocazie cu care dr. Sorin Oprescu se angajează să susţină în faţa Consiliului general al Municipiului Bucureşti aprobarea bugetului necesar care să permită finalizarea acestui obiectiv.

În 5 aprilie 2012, preşedintele Emil Constantinescu, dl. Octav Bjoza – preşedintele AFDPR, sculptorul Mihai Buculei – autorul monumentului ARIPI şi dr. Traian Negrei – director al Administraţiei Monumentelor şi Patrimoniului Municipiului Bucureşti se deplasează la S.C. Electromecanica Ploieşti S.A pentru a examina stadiul lucrărilor împreună cu ing. Dinu Constantinescu – director general.

În 21 mai 2012 şi în 30 iunie 2012, preşedintele Emil Constantinescu împreună cu preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, Octav Bjoza au întâlniri succesive cu miniştrii Mircea Diaconu şi Puiu Haşotti, în cadrul cărora solicită sprijinul Ministerului Culturii pentru urgentarea tuturor avizelor necesare amplasării Monumentului Naţional al Rezistenţei Anticomuniste.

În 2012 şi 2013 au loc întâlniri la Primăria Municipiului Bucureşti cu primarul general, dr. Sorin Oprescu în prezenţa dr. Traian Negrei.

În august 2013, Consiliul General al Municipiului Bucureşti aprobă alocarea în bugetul pentru anul 2014 a sumei necesare finalizării monumentului.

În 5 decembrie 2013, primarul general al Capitalei, împreună cu preşedintele Emil Constantinescu, liderul AFDPR Octav Bjoza şi dr. Traian Negrei se deplasează la S.C. Electromecanica Ploieşti S.A pentru recepţionarea primei aripi din cele trei care constituie monumentul.

În martie 2014 este finalizată a doua aripă a monumentului.

În iunie 2014 este finalizată şi cea de-a treia aripă a monumentului.

În iulie 2014 au avut loc întâlniri în vederea finalizării monumentului cu Radu Preda – preşedintele IICCMER, Octav Bjoza – preşedintele AFDPR, Dana Cenuşă – Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Traian Negrei – director al Administraţiei Monumentelor şi Patrimoniului Municipiului Bucureşti.

În 28 ianuarie 2015, preşedintele Emil Constantinescu se întâlneşte cu secretarul de stat Adrian Sanda, la Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989.

În 3 februarie 2015, preşedintele Emil Constantinescu, împreună cu Octav Bjoza, preşedintele AFDPR, vizitează şantierul din Piaţa Presei Libere, unde urma să fie amplasat monumentul. Are loc o întâlnire cu Adrian Sanda, secretar de stat la Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, în cadrul căreia se discuta stadiul executării monumentului.

În 8 iulie 2015, la sediul Fundaţiei Române pentru Democraţie are loc o nouă întâlnire a factorilor de decizie, în care se discută despre pregătirea transportului şi montării aripilor care compun monumentul.

În 17, 22 şi 29 decembrie 2015, preşedintele Emil Constantinescu participă la transportul aripilor, de la S.C. Electromecanica Ploieşti S.A. şi la montarea acestora, în Piaţa Presei Libere din Bucureşti. Monumentul „Aripi“, închinat rezistenţei anticomuniste, este o compoziţie reprezentând trei aripi stilizate cu o structură din oţel inoxidabil. Are o greutate de 102 tone şi o înălţime de aproximativ 24 de metri. Conceptul artistic a fost realizat de sculptorul Mihai Buculei. Continuă lucrările la soclul monumentului, care are o înălţime de şase metri şi va fi acoperit cu granit.

Inaugurarea monumentului, amânată pentru a tria oara, va avea loc la o dată rămasă neanunţată.

Foto: Sinziana Ionescu

Preluare: MĂRTURISITORII

Print Friendly, PDF & Email
1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.

FOLLOW US ON