Lansare de carte: “Presa şi cultura naţionalistă din Exil” – de Sorin Olariu. EXTRASE

Librăria Mihai Eminescu a lansat zilele acestea lucrarea PRESA  SI  CULTURA  NATIONALISTA  DIN EXIL, de SORIN OLARIU. Vă prezentăm mai jos câteva extrase din această cercetare laborioasă şi importantă pentru istoria recentă a României.

CUPRINS

  1. UNIVERSUL PRESEI ŞI CULTURII  EXILULUI   ROMÂNESC

2.ARGUMENT

  1. PRESA LEGIONARĂ 1944-1989
  2. CENTRE DE  CULTURĂ  ROMÂNEASCĂ  DIN EXIL  REALIZATE DE  LEGIONARI  SAU CU CONTRIBUŢIE  LEGIONARĂ
  3. EDITURI LEGIONARE SAU CARE  AU PUBLICAT  SCRIERI  LEGIONARE
  4. FILATELIA EXILULUI -MIJLOC  DE  PROPAGANDA  SI   CULTURA  ROMANEASCA
  5. REPERE CRONOLOGICE –

ASOCIAŢII, CONFERINŢE  ȘI  ACŢIUNI  ȊN  CARE  LEGIONARII  AU  DUS  LUPTA  POLITICĂ  ȘI  CULTURALĂ  CONTRA  COMUNISMULUI  ȘI  ÎN SPRIJINUL  ROMÂNIEI ȊN EXIL  –

ARGUMENT 

În majoritatea studiilor despre exilul românesc apărute după 1989, acţiunile politice si culturale ale Mişcării Legionare sunt foarte firav amintite, existând şi astăzi teama de abordarea  sau  simpla  pomenire a luptei  Mişcării Legionare din exil pe toate fronturile existente: politic, cultural, educaţional ar deranja. Pentru a nu creea disconfort se practică istoria prin omisiune, un procedeu postcomunist aşa zis democrat dar care oferă publicului doar ce se vrea ,,uitând” de tot ce nu e la modă.

Cărţile si ziarele legionare apărute în exil au creat în jurul lor adevărate centre de cultură românească. Numai cei tendenţioşi pot ignora multitudinea cărţilor, ziarelor si activităţiilor cu character românesc intreprinse de Mişcarea Legionară.

Şansa şi dorinţa de a cunoaşte ce s-a scris şi cum s-a scris în exil m-au ajutat să înving multe obstacole şi mi-au oferit multe satisfacţii intelectuale. Spun şansa pentru că datorită unor oameni  minunaţi, români adevăraţi, vechi luptători pentru cauza unei Românii înrobite şi asuprite am cunoscut personal mai  multe centre de cultură  şi creaţie românească .

Exilul legionar a fost o forţă activă de luptă anticomunistă fiind prima formaţiune politică  care a intuit  consecinţele catastrofale ale capitulării de la 23 august 1944. Lupta în exil a fost şi una culturală căci alături de ziare şi edituri legionare s-au organizat mereu conferinţe, luări de poziţie, informări ale autorităţiilor statelor  occidentale despre situaţia din România şi drepturile istorice ale românilor, expoziţii de etnografie, folclor si filatelice care au circulat in lumea  liberă. Deşi s-a incercat excluderea legionarilor din diferite comitete naţionale, ei şi-au dus  lupta neabătut susţinând mereu cauza României şi a teritorilor româneşti aflate sub stăpânire sovietică precum şi a altor  fraţi  înstrăinaţi din peninsula Balcanică, Timoc, Trasnistria.

Ca şi în cazul luptei anticomuniste din România, în munţi cu arma în mână sau în închisori, legionarii au fost forţa principală, factorul primordial de luptă şi spaimă ancestrală a conducătorilor comunişti. Verticalitatea celor care constituiau colegile de redacţii, nivelul intelectual deosebit, de care dădeau dovadă, dragostea de ţară şi tot ce e romănesc dar şi spiritual de sacrificiu material prin care au susţinut apariţia atâtor ziare, reviste, reeditări de carte românească căt şi existenţa atâtor centre de cultură susţinute de legionari toate duc la crearea unui bogat tezaur al presei şi culturii legionare şi implicit al celei româneşti în exil .

Cred că a venit timpul ca toate acestea să fie cunoscute tuturor românilor din ţară şi străinatate, oamenilor de cultură indiferent de sensibilitaţile politice dar mai ales tineretului român care este îndreptăţit să-şi cunoască istoria. Abordarea fără partizanat a presei şi culturii legionare din exil v-a duce la umplerea unor pagini albe şi din istoria  României.

Am fost surprins de faptul că în facultăţi sau centre de cultură din ţară nu se cunosc sau nu se spun decât foarte puţin despre lupta anticomunistă din România şi exil in perioada 1944-1989  deci implicit a universului românesc oglindit în presa legionară şi manifestările culturale din exil. Acei oameni din exilul amar nu au stat la umbra protectoare a societaţii occidentale sau ascunzându-se in comitete  care  nu  faceau nimic, ci au sacrificat bani, timp, familie, sănatate, chiar soarta celor din ţară luptând pe orice căi contra comunismului ateu. Dacă în România libertatea de exprimare şi cea a presei era îngrădită la maxim şi controlată de politica comunistă, presa legionară a exilului a circulat din Brazilia şi Argentina până în SUA, Canada şi toată Europa de vest. In facultăţile de jurnalism şi istorie actuale se studiază foarte  puţin si  trunchiat istoria exilului cu toate aspectele sale culturale. politice educationale atât din cauza  lipsei de material dar şi a unor noi bariere democratice apărute in ultimii 20 de ani prin care  mai  bine se omite intenţionat decât să se amintească sau să se prezinta tendenţios şi denaturant  uneori cu aceleaşi clişee comuniste care de fapt jignesc fiinţa naţională a poporului român şi  spiritual religios .

E timpul şi e moral ca jertfa atâtor sute de mii de români din ţară şi exil  în lupta  anticomunistă  să se studieze şi istoria presei şi culturii româneşti din exil, în care cea legionară ocupa cel  mai important loc ca volum şi activitate .

Lucrarea de faţă este o prezentare a centrelor de cultură şi presă legionară din exil şi are un scop informativ. Multe din activitaţile exilului legionar au fost îngropate de colbul uitării datorită, morţii unora dintre partizanii presei şi culturii legionare din exil dar şi unor cauze ce ţin, din păcate, de aspectul moral al  unor  urmaşi sau  apropiaţi ai acestora care nu s-au ridicat sau nu au avut acelaşi spirit curat  românesc .

Sunt conştient că nu voi putea nominaliza din aceste cauze toate  ziarele şi activitaţile culturale  ale exilului legionar şi sper ca să le pot complecta în timp în alte ediţii, dar  mă voi stradui să le aduc la cunoştintă unui public românesc cât mai larg, în toate mediile şi în toate categoriile  intelectuale şi sociale românesti.

Această lucrare a avut şi o avanpremieră fericită în iulie 2008 la Câmpul Românesc de la Hamilton, Ontario, Canada când într-o formă mai sumară şi informaţională dar cu multe piedici  şi  mai ales temeri că ar putea deranja am prezentat-o în ultima seară a evenimentului. Am observat şi acolo teama de cuvântul legionar deşi şi acel câmp şi colţ de rai românesc din exil a fost creat şi finanţat de legionari. Cu tact şi diplomaţie totuşi am prezentat cu bucurie o mare parte din datele acestei lucrări culese de mine în atâţia  ani în străinătate şi în România. Toate cu gândul la acei români adevăraţi care mi-au îndrumat paşii cunoaşterii spre ce este Mişcarea Legionară, ce a reprezentat ea pentru educaţia tineretului românesc interbelic şi mai ales a luptei necontenite şi necondiţionate pentru neamul românesc şi spiritualului crestin. Şi când spun asta nu pot să nu-i  amintesc pe cei care i-am cunoscut şi de la care am învăţat atâtea: Mircea  Dimitriu, Nicolae Roşca, Dumitru Cretu, Traian Popescu, Ilie  Vlad  Sturza, Marin Barbulescu,  George , Balasu , Ion Halmaghi,,pr. Calciu, Ion Marii, Filon Verca, Petru Lupsor, Radu Nitescu, Ion Moroaica, Ghoerghe  Giurea, Dan Boghiu, Ion Holban, Gheorghe  Grecu, Michel Ronnet, Brin Constantin, Gerd Zikeli, Flor Stejnicu, Luca  Calvarasan şi mulţi alţii  pe care i-am intânlit şi am avut şansa să stau de vorba cu ei în  Spania, Franţa, Germania, Canada, Austria, Elveţia .

Primele îndrumări pentru cunoaşterea adevărului despre lupta Mişcarii Legionare le-am avut în adolescenţă de la tatăl meu prof. Nicolae Olariu care a îmbrăcat cămaşa verde şi a fost în cuib alături de Olimpiu Borzea şi Lucian Blaga la Şcoala  Normală de la Sibiu, avându-l toţi ca profesor pe  Nicolae Petrascu  Secretarul General al Mişcării Legionare – un crez de generaţie  pentru  tot  tineretul  interbelic şi nu numai. Apoi după lovitura de stat din decembrie  1989, Sibiul s-a dovedit a fi acelaşi centru de cultură legionară şi românească unde oameni cu sănătatea şubrezită de atâţia sute de ani de puşcărie şi chinuri m-au îndrumat să cunosc valorile româneşti ale luptei naţionale şi creştine a Mişcării Legionare şi înţeleg astfel şi lupta exilului legionar prin toate formele lui: politic, cultural educational, naţional  şi creştin .

Provenind dintr-o familie de profesori, deşi ca profesie inginer mi-am îndreptat cercetările spre latura culturală a luptei exilului  legionar descoperind un întreg univers spiritual românesc necercetat şi mai ales îngnorat, ascuns dar care a dus peste 50 de ani lupta pentru libertatea şi pentru coordonatele esenţiale ale  romanismului: creştinismul şi naţionalismul.

În această lucrare în ciuda unor presiuni mai mult sau mai puţin discrete, NU  am omis nicio lucrare pe criterii de partizanat legionar sau al  valorii  pentru  lupta  exilului  românesc  în fapt, indiferent de unele aminozităţi aparute în exilul legionar create subiectiv şi legate de evenimente sau  persoane  care  au  fost  contestate  sau disputate. Valoarea culturală a luptei legionare e unică şi am prezentat toate  publicaţiile  legionare şi evenimentele care le-am  găsit  în cadrul cercetărilor (cu scuza şi promisiunea de a adauga in ediţiile urmatoare şi altele mai necunoscute care mi-au scăpat).

EXEMPLU  REVISTA:  (98 în total)

revista-carpatii

  1. CARPAŢII

Revistă de cultură şi acţiune românească în exil

LOCUL APARIŢIEI:  Madrid, Calle Conde de Penalver nr.43

APARIŢIE: 1954 an I nr.1-3 -1989

COLEGIU DE REDACŢIE  :  Traian Popescu – director. Colaboratori: Aron Cotrus, Faust Bradescu, Nicolae  Novac, N.S. Govora, Dr.Al.Suga Romeo Bran, Romeo Vuia, Nicolae Rosca, prințul  Mihail Sturza, Dumitru Paulescu, Vintila Horia, Demetriu Leonties, ZIoan Mirea, Radu Ghenea, gen.Platon Ghirnoaga, Al Filisanu.

TEMATICI:  Cultura şi politică. A apărut în limba română, franceză, engleză. E una din revistele de căpătâi şi simbol al presei legionare,dar şi a tuturor românilor din exilul spaniol şi din toată lumea amară a exilului românesc. Cuprinde date şi biografi ale personalităţilor legionaredin ţară şi exil ,aniversări comemorări,situaţie internaţională, timbre ale exilului românesc, revista presei, apariţii editoriale  la editura Carpaţii, literatura de exil, literatura românească, istorie românească, sărbători naţionale româneşti, comemorări,de vorbă cu noii refugiaţi, Basarabia, Bucovina şi Transilvania apărarea prin documente şi argumente istorice a acestor veşnice teritorii româneşti.

EXEMPLU  CENTRU  DE  CULTURA  DIN EXIL  :

  • ASOCIAŢIA HISPANO –ROMÂNĂ DIN SALAMANCA

EDITOR : Aurel  Rauta 1912-1995

ACTIVITĂŢI: Cărţi editate -revista Destin, comemorări anuale dedicate Unirii

Cultura şi literatura românească în Spania şi în Exil. Introduce la Univessrtatea din Salamanca un Curs de gramatică română -1948

AUREL RAUTA ŞI ASOCIAŢIA HISPANO-ROMÂNĂ SALAMANCA

Preocupat permanent de problemele româneşti, Răuţă se angajează cu generozitate în numeroase acţiuni, menite, pe de o parte, să atragă atenţia Occidentului asupra României sovietizate şi asupra procesului de degradare şi mistificare culturală, pe de altă parte, să susţină activitatea culturală şi literară a românilor din exil. Este, alături de alţi intelectuali români, iniţiator de conferinţe, mese rotunde şi congrese, fondator de asociaţii, societăţi şi edituri. în 1948, cu sprijinul lui Cirilo Popovici şi al lui George Uscătescu, Răuţă înfiinţează Asociaţia Hispano-Română din Salamanca, în care activează şi profesorii spanioli Antonio Tovar, Jose Beltran de Heredia, Francesco Elias de Tejada, Manuel Garcia Blanco.

Din 1951 face parte din comitetul de redacţie al revistei „Destin”, unde îi apar studii şi eseuri pe teme istorice şi culturale. Sub auspiciile Asociaţiei Hispano-Române şi ale Seminarului de limbă română de la Universitatea din Salamanca, au loc, din iniţiativa lui, „Săptămâna juridică românească” (1949), numeroase conferinţe cu tematică literară şi culturală – Santiago Montero Diaz, Gândirea filosofică şi istorică a lui Lucian Blaga (1950), Problema relaţiilor dintre cultura românească şi Occident (susţinută de Răuţă în 1963), Vintilă Horia, Romanul contemporan (1966) etc. – cât şi Congresul al X-lea al Societăţii Academice Române (1966), desfăşurat sub genericul „Romanidad, Hispanidad, Rumanidad” (manifestare la care participă şi Mircea Eliade).

Programul editorial al Asociaţiei Hispano-Române a vizat traducerea în limba spaniolă a unor creaţii literare româneşti – poezii de Mihai Eminescu şi Horia Stamatu, proza lui IX. Caragiale şi o antologie de poezie populară românească, acestea fiind tălmăciri realizate de Răuţă – precum şi promovarea de cărţi ale unor scriitori români din exil: Poezia românească nouă, antologie întocmită de Vintilă Horia (1956), Vintilă Horia, Viitor petrecut (1976), Horia Stamatu, jurnal (1979), Al. Gregorian, Pete de lumină (1980), Coasta soarelui (1982), În creştetul luminii (1984).

Împreună cu L.M. Arcade şi în colaborare cu Basarab Nicolescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Theodor Cazaban, Matei Cazacu etc., fondează în 1981 cercul Hyperion din Paris – „centru de promovare a cărţii româneşti”. Din sediul de la Madrid al centrului, Răuţă difuzează cărţile a şapte edituri şi câteva dintre cele mai importante reviste literare ale exilului („Ethos”, „Limite”, „Mele” „Destin”, „Revue des etudes roumaines”) în toate ţările cu emigraţie românească. Prin Fundaţia Culturală Română de la Madrid, înfiinţată în 1983 din iniţiativa sa şi a lui Vintilă Horia, Al. Gregorian, Radu Enescu şi Al. Mircea, se susţin manifestări culturale importante: simpozioane la Paris (1983, 1985, 1989), Munchen (1984) şi Madrid (1984), care dezbat teme precum „Românii între Apus şi Răsărit”, „Ortodoxia şi Apusul”, „Exilul românesc. Identitate şi conştiinţă istorică”.

Şi programul editorial început la Salamanca este continuat, dându-se prioritate operei lui Mihai Eminescu. Alături de ediţiile în limba română (prefaţate de Al. Ciorănescu), o ediţie în limba italiană (transpunere de Rosa Del Conte) şi una în germană (traducere de Wolf von Aichelburg) întâmpină comemorarea din 1989, la Paris, a poetului naţional. Cu acelaşi prilej, Răuţă face demersurile necesare pentru amplasarea la Paris a statuii lui Mihai Eminescu de Ion Vlad (rue Jean de Beauvais, lângă Biserica Ortodoxă Română), lucrare pe care, de asemenea, a subvenţionat-o.

lansare-de-carte-sorin-olariu-presa-nationalista-din-exil

Sursa: MĂRTURISITORII

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

FOLLOW US ON