Mama Sica, o Sfântă a Generaţiei Mărturisitorilor
(14 iunie 1911 – 14 august 1995)
Doamna Laetitia Leonte despre prietena sa, Mama Sica:
Venerabila, fosta profesoară de religie, autoarea cărţii „Cum să-i învăţăm pe copii religia?”, neobosita misionară creştină, merită să fie cunoscută şi de cei care n-au avut posibilitatea să-i asculte vorba aducătoare de bucurii, căci au trecut, iată!, 10 ani de la plecarea ei la Domnul (in prezent 22 ani – 1995, n.n.). Fiindcă am avut fericirea de a mă fi socotit ea ca „iubită prietenă” si „surioara mea scumpă”, încerc să v-o aduc în faţa ochilor prin aceste câteva rânduri.
Mama Sica – Bust de Traian Postelnicu
S-a născut în 1911 în orăşelul Roşiorii de Vede. Mama ei era fiică de preot, aşa că de mică a fost crescută în frica sfântă de Dumnezeu, chiar de bunica ei, preoteasa. Se ducea regulat la biserică, asculta cu atenţie şi cu dragoste slujbele şi predicile şi a devenit o înţeleaptă încă din anii copilăriei. Văzându-o deşteaptă şi iubitoare de carte, învăţătorul i-a sfătuit pe părinţi s-o dea la o şcoală cât mai bună. După absolvirea liceului a studiat Teologia la Bucureşti. Toată puterea ei de muncă şi toată dragostea de învăţătură şi-a concentrat-o asupra marilor adevăruri mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos. Dar bunele şi folositoarele cunoştinţe dobândite nu le-a putut preda decât timp de 14 ani, ca profesoară de liceu şi asistentă la Facultatea de Teologie din Bucureşti, căci în 1948 regimul comunist a scos Religia din Şcoli. Îndepărtată de la catedră, Mama Sica s-a dedicat activităţilor sociale ca soră de caritate, pentru îngrijirea persoanelor vârstnice şi neajutorate. După 1989 (la 78 de ani! – n.n.) s-a luptat ca nimeni altul pentru reintroducerea predării Religiei în Şcoli.
Profesoara Anastasia Popescu a plecat la Domnul, plânsă şi regretată de toţi câţi au cunoscut-o. Pentru toate meritele ei a primit de la Patriarhul Teoctist „Crucea şi gramata patriarhală”. Este înmormântată în Cimitirul Reînvierea (Colentina), nu departe de alţi mari martiri ai generaţiei ei. – Laetitia Leonte
Mama Sica s-a zbătut pentru introducerea învăţămîntului religiei în şcolile din România, şi a reuşit! Biserica însăşi nu a putut să nu-i recunoască darul şi harul, împuternicind-o să catehiseze alături de sacerdoţiu. Ca, poate, o minune a Maicii Domnului, căreia îi închina rugăciunile ei, „Mama Sica” a plecat de la moarte spre viaţă în ajunul prohodului Maicii Domnului. – Duiliu Sfinţescu
Mama Sica a fost un om de mare noblețe sufletească, o adevărată samarineancă, cultă, cu două licențe (teologie și istorie), cu doctorat și cu interzicerea de a profesa, pentru convingerile sale politice. O adevărată româncă, chiar și în intimitate absolută, purta o iie sau o cămaşă națională. L-a iubit și slujit pe Dumnezeu cu profundă credință; a fost unul din oamenii care s-au implicat serios pentru reintroducerea Religiei în școala românească, după 1989. A fost de o modestie specială, trăind, mai ales, pentru a-i ajuta pe cei în neputință (se mulțumea să mănânce un fruct pe zi, pentru a putea să ducă de mâncare unor vârstnici aflați în spitale sau abandonați de familie). Consider că a fost o sfântă (fără să exagerez). Vă doresc tot binele și Dumnezeu să ne ajute pe toți! – Georgeta Nechita Burculeţ
Dumnezeu să le odihnească în pace pe toate martirele neamului românesc din generaţia de foc a Mamei Sica!
Parastas pentru Mama Sica 2013. Doamna Laetitia Leonte la Targu Ocna:
Cavant de Invatatura de La Mama Sica
