Duminică, 30 iulie, la ora 12, a trecut la Domnul Părintele Pantelimon Munteanu, duhovnic al mănăstirilor Ghighiu şi Turnu, ucenic al Părintelui Arsenie Boca, pătimitor în temniţele comuniste timp de 15 ani.

Nu s-a lepădat de Hristos, cu toate chinurile satanice la care a fost supus. Maica Domnului avea să-I vindece rănile căpătate. Nu a cedat nici în faţa vorbelor ticălos meşteşugite ale unui general de securitate, care încerca să-l convingă că Dumnezeu nu există şi că Părintele Arsenie este un impostor.

La argumentul generalului cum că vizitase lumea fără a-l găsi pe Dumnezeu, Părintele i-a spus: “Domnule general, degeaba ai călătorit… Dumnezeu e în om, e în dumneata, în fratele de lângă tine. Nu în America trebuie să mergi, ci la Patriarhie. Acolo ai să vezi şi ai să pipăi cu mânurile tale lucrarea Sfântului Dimitrie, cel care a stat 200 de ani în apa şi nu a putrezit”.

Înmormântarea a avut loc pe 1 august 2017 la Mănăstirea Ghighiu.

A fost un mare rugător la Dumnezeu pentru neamul românesc şi nădăjduim să mijlocească mai departe în faţa Domnului pentru mântuirea noastră. Să avem parte de rugăciunile lui!

Florin Palas

Intr-un interviu despre relaţia sa cu Părintele Arsenie Boca, Parintele Pantelimon de la Ghighiu a mărturisit:

“Parintele a vazut ca lumea il iubea si se temea ca unii pot cadea in idolatrie. Si le spunea tuturor: “Voi veniti dupa cuvant de folos si apoi asteptati sa va mantuiesc, dar eu nu pot asta. Eu pot doar sa va trezesc din pacatele in care traiti. Pentru ca viata asta e scurta, iar cealalta e vesnica si n-as vrea sa plangeti la ziua Judecatii“. De aceea, Parintele nu prea primea sa i se sarute mana. Totusi, unora le permitea. Si l-am intrebat de ce pe unii din oamenii care vin la el ii lasa sa-i sarute mana. Mi-a zis: ‘Acestia ma vad pentru ultima oara’. Erau din cei care se opuneau comunismului si care apoi au murit in munti si in inchisori”, a povestit parintele Pantelimon de la Ghighiu.

“Avea o seninatate de mare rugator. Dar cand se supara, se incrunta putin, fara sa i se intunece chipul. Iar daca erai vinovat, te privea de simteai ca nu-i poti ascunde nimic. Dragostea la el o simteai daca-l cunosteai. Era ca acei tarani care-si saruta fiii doar in somn. Cand greseai, nu te certa, nu ridica glasul, dar te privea intr-un anume fel. Cum si atunci cand meritai laudat, nu iti cauta in coarne, ci te privea si stiai ca meriti sa fii laudat. Plangea cand se ruga. L-am surprins odata la chilie, cu lacrimi pe obraji. Pe urma si in altar l-am vazut lacrimand, cand slujea. Plangea pentru pacatele oamenilor. Ii era necaz ca oamenii nu vor sa se indrepte si se duc astfel de la Fata lui Dumnezeu”, a adaugat acesta.

Dumnezeu să-l ierte!

MĂRTURISITORII

Foto: Alina Rădulescu