Tatiana Niculescu Bran și Gabriel Liiceanu spulberați de ucenicul Părintelui Arsenie Boca, Preasfințitul Daniil, Episcop-locțiitor al Daciei Felix: Volumul Humanitas, o blasfemie şi o infamie cu iz demonic

Un edificiu din cărămizi nearse

Cartea despre viaţa Preacuviosului Părintelui nostru Arsenie Boca de la Prislop, apărută recent la Editura „Humanitas” din Bucureşti – în Anul Centenarului 2018 –, este o adevărată blasfemie şi infamie, ce pare scrisă mai degrabă de un demon ce şi-a luat drept pseudonim numele autoarei, care alcătuieşte o adevărată „postfaţă” şi sinteză la dosarele de la CNSAS, de urmărire antihristică, vreme de zeci de ani, a celui ce-L urma neabătut pe Iisus Hristos, Părintele Arsenie Boca. Spicuind doar neghine şi calomnii din partea celor fără Dumnezeu, autoarea se dovedeşte a fi o discipolă fidelă şi consecventă a celor ce i-au întocmit aceste dosare „de urmărire” a Părintelui Arsenie. Nenumindu-l vreodată în cele 208 pagini ale cărţii „Părintele” Arsenie Boca, autoarea vădeşte faptul că este lipsită de cel mai elementar bun-simţ, respect sau consideraţie faţă de Părintele Arsenie Boca, care mişcă aproape o ţară întreagă înspre Hristos-Dumnezeu. Poate că acest lucru o deranjează cumplit pe autoare şi poate chiar pe editorii cărţii. Sprijinită pe o bibliografie ieftină şi subţire; neintrând nici măcar în pridvorul teologic al „Cărării Împărăţiei”, sau în pronaosul predicilor „Cuvinte vii”, autoarea rămâne împietrită şi insensibilă în naosul picturii Păritelui Arsenie de la Drăgănescu şi nemişcată înaintea Epitafului „Adormirii Maicii Domnului” de la Sâmbăta sau a icoanelor împărăteşti şi diaconeşti de la Prislop. Se vede că diavolul încornorat care-şi ţine mâna pe creştetul celui care spune încruntat în colţul din stânga jos, în pictura Părintelui „Biserica şi lumea”: „Nu este suflet. Totul e biochimie.”, nu-şi va fi ridicat nicidecum aceeaşi mână demonică de pe capul autoarei în vremea scrierii acestei cărţi, neluminată şi nepătrunsă de vreo rază de lumină harică din „Dosarul cel din ceruri” al vieţii, operei, teologiei, învăţăturii ortodoxe şi a moştenirii duhovniceşti a Preacuviosului Părintelui nostru Arsenie Boca. Poate că Părintele o iartă şi se roagă pentru ea, dar Adevărul nu o va ierta niciodată. Ruşine autoarei, editurii şi celor care cred că pot scrie orice despre oricine; ruşine celor ce încearcă să arunce cu tină şi noroi împotriva Părintelui Arsenie, prin cărămizile nearse ale acestei cărţi, scrisă în duh neopăgân, necreştinesc şi neortodox, ce va fi aruncată odată „de-a stânga” Dreptului Judecător, („unde va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor”) a celor ce scrâşnesc din dinţi împotriva lui Hristos, a sfinţilor Săi şi a Părintelui Arsenie Boca.

Nimic din anii studenţiei de la Sibiu despre teza de licenţă în teologie „Încercări asupra vieţii duhovniceşti” întocmită şi susţinută sub îndrumarea exigentului Părinte profesor Dumitru Stăniloae. Din vremea studenţiei la Bucureşti, nimic despre contribuţia Părintelui Arsenie la pictarea scenei Intrării lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, sub îndrumarea maestrului Costin Petrescu, la Ateneul Român. Din vremea slujirii şi propovăduirii de la Sâmbăta, nimic despre Epitaful „Adormirii Maicii Domnului”, realizat acolo sau despre chilia sihăstrească săpată sub „Fereastra” Sâmbetei. Din anii activităţii la Sfânta Mănăstire Prislop, întrerupţi de dese arestări, nimic despre manuscrisele de predici publicate mai târziu sub titlul „Cuvinte vii”. Referindu-se la pg. 200 din carte la acuza nedreaptă adusă de împăratul iconoclast sfântului Ştefan cel Nou, cum că acesta i-ar fi făcut „temniţa mănăstire”, autoarei îi scapă încă o eroare scriind „temută mănăstire”, în loc de „temniţa mănăstire”. Mă întreb dacă nu cumva Sfânta Mănăstire a Prislopului cu mormântul Părintelui Arsenie Boca, a devenit pentru psihicul tulburat al autoarei şi pentru cei asemenea dânsei o „temută mănăstire” în jurul căreia gravitează şi se adună, precum oile lângă Păstor mai înainte de furtună, toţi cei ce vor să se ferească şi să scape de duhul şi curentul antihristic, în şuvoiul căruia autoarea s-a lăsat prinsă şi dusă…

Înălţarea Domnului, 2018

*

După audierea celor trei luări de cuvânt din după-amiaza zilei lansării cărţii la ROMEXPO, m-am convins o dată în plus că această carte este scrisă în duhul în care Ernest Renan a scris în sec. XIX „Viaţa lui Iisus”, încercând să-L dezbrace pe Fiul lui Dumnezeu întrupat de dumnezeirea Sa. La lansarea cărţii infame despre Părintele Arsenie Boca, n-a fost pomenit nici măcar o singură dată Numele lui Dumnezeu sau al Fiului Său Iisus Hristos, ca şi cum Părintele Arsenie Boca nu şi-ar fi închinat întreaga viaţă prin călugărie doar lui Dumnezeu şi n-ar fi fost preotul, poate unic în slujire, în propovăduire şi în mărturisire, al lui Hristos, din veacul XX, în spaţiul ninivitean românesc, ci al lui Steiner, dr. König sau al altcuiva. De cinci ori iudeii au luat, după Evanghelia de la Ioan, pietre ca să arunce împotriva lui Iisus, dar nu I-au putut face nici un rău. Atunci I-au pregătit piroane romane. Nu-i e nimănui frică de cartea d-voastră, doamnă, cum i-aţi asigurat pe cititori la lansare. D-voastră ar trebui să vă fie frică, precum frică l-a cuprins pe Iuda, după aruncarea arginţilor în templu. Sunt sigur că dacă l-aţi fi văzut şi cunoscut în viaţă pe Părintele Arsenie, n-aţi mai fi scris cum aţi scris. Părintele n-a avut şi nu are alt piedestal, decât crucea pe care i-au cioplit-o cei din arhivele cărora vă inspiraţi din belşug şi fără discernământ.

Nu vă aflaţi între cei ce l-au ascultat, l-au văzut şi l-au urmat, cu dragoste creştinească, pe următorul lui Hristos, ci între cei ce l-au scuipat şi pălmuit. Părintele Arsenie vă întoarce şi obrazul celălalt! Aşteptăm din partea dumneavoastră o Spovedanie la Prislop – dar sub Epitrahilul Părintelui, pe care încă nu-l numiţi Părinte… Altfel, să vă aşteptaţi la o palmă zdravănă de la Dumnezeu, în care nu ştiu cât credeţi şi dacă credeţi, precum nu s-a aşteptat Arie cel nebun, de la Sfântul Ierarh Nicolae, la Sinodul I ecumenic, pentru că L-a batjocorit pe Hristos!

5 iunie 2018

† Daniil arhiereul

Vedeți și alte articole din Lumina de PS Daniil

MĂRTURISITORII

Citiți și:

Tatiana Niculescu falsifică, plagiază și maculează biografia Părintelui Arsenie Boca. FANTASMAGORIILE HUMANITAS

Ascultați conferința prezentată aici:

EXCLUSIV. Ucenicul Părintelui Arsenie Boca, PS Daniil Stoenescu, membru al Comisiei de Canonizare, despre Sfântul Ardealului. CONF AUDIO

 

Print Friendly, PDF & Email
5 Comments
  1. Am citit, vreme de doua decenii, in arhivele fostei Securitati si mi-am adus aminte ceea ce mi-a raspuns un fost ofiter de securitate, ajuns unul dintre responsabilii arhivei ajunse spre pastrare la SRI, cind l-am intrebat cum de a pastrat fosta politie politica toate dosarele ei vechi. Mi-a raspuns, zimbind cu subinteles, ca poate s-au gindit ca vor ajunge sa fie citite si de altii decit de ei, pentru a fi scrisa istoria. Si ca istoria va fi scrisa, astfel, dupa cum au consemnat-o ei in dosarele de urmarire si de ancheta. Tocmai de aceea, am privit, de-a luungul timpului, cu cit de mult discernamint am putut, cele citite acolo – neuitind nicio clipa ca documentele au fost intocmite de o institutie care se definea pe sine drept exponent al urii, ura de clasa si tais al sabiei in lupta impotriva “dusmanilor”, precum cei care continuau sa creada in Dumnezeu si in libertate. Istoria din aceste documente este una scrisa de cuceritor despre cei cuceriti, dar pe care nu reusise sa-i supuna cu totul, o istorie partinitoare si calomnioasa, in care toate actiunile celor pe care i-au urmarit, arestat, anchetat erau socotiti aprioric cele ale unor dusmani, vinovati de toate relele din lume. Dusmani ai poporului si ai democratiei populare. Nu am citit cartea Tatianei Niculescu Bran, dar daca a citit documentele dosarului Arsenie Boca insusindu-si opiniile semnatarilor acestor documente, e ca si cum ar fi scris o “sinteza operativa”, asa cum faceau ofiterii superiori din Securitate atunci cind trebuiau sa intocmeasca o “lucrare stiintidica” pentru a fi inaintati in grad, lucrari cum se afla o multime in fondul Biblioteca al arhivei SRI. Este foarte posibil ca acolo sa fie si o lucrare despre parintele Arrsenie. Ar fi interesat de comparat cele doua, recenta aparitie de la Humanitas si sinteza vreunui ofiter al Securtitatii anilor 70-80 despre acesta. Dupa spusele preasfintiei sale Daniil, inclin sa cred ca diferentele nu ar fi prea mari,

  2. In temnita Aiudului unde avea să fie ucis în mod bestial, MIRCEA VULCANESCU a facut o observatie valabila pana azi. Anume ca noii guvernanti ai Romaniei ciuntite de Bucovina de Nord, Basarabia și Tinutul Hertii „n-au nevoie de cultură. PSEUDO-CULTURA si-a intins tentacolele ca o caracatita”. Toate scrierile jurnalistei Tatiana Niculescu Bran intra in categoria pseudo-culturii. Graitoare este imposibilitatea jurnalistei de a trece peste nivelul si prejudecățile securistilor care l-au torturat chiar și la 79 de ani pe Sfântul Arsenie Boca (https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-martiriul7-boca/ ). Dupa frecventa vizitarii scrierilor Isabelei Vasiliu-Scraba publicate on-line, se pare că cei interesați de cultură preferă cele 13 cărți publicate de această scriitoare cenzurată în comunism. Eu aș recomanda eseul scris de Isabela Vasiliu-Scraba despre Parintele ARSENIE BOCA devenit personaj intr-un roman de MIRCEA ELIADE: https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/personajroman/ .

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

FOLLOW US ON