“Eu nu l-am cunoscut pe Codreanu. Insa dupa informatiile pe care le-am cules de pretutindeni era un om de caracter, cinstit si capabil. Uciderea lui monstruoasa de barbarii de oameni platiti ai lui Carol al II-lea, strangularea si impuscarea in ceafa, fiind legat de maini si de picioare cu lanturi, facand din el un martir, trebuie sa impresioneze orice om cu constiinta civica si sa-i dea de gandit asupra unei singure atitudini de viata: respectul mortii, spre a nu-i mai intina memoria cu acuzatii superflue cand nu mai era in viata. Daca ar fi trait, n-ar fi existat omorarea lui Iorga, a lui Madgearu si nici crimele de la JiIava.” – Monahul Nicolae Steinhardt

A fost Mişcarea Legionară antisemită?

O mare minciună. Dăm câteva exemple de evrei legionari sau simpatizanţi:

Ana-Maria Marin (foto sus, alaturi de Corneliu Codreanu), soţia lui Vasile Marin, mort în Spania;

Cătălin Ropală (1911-2002), instructor legionar, autorul cărţii „Batalionul de la Sărata”. Frate cu Ana-Maria Marin. Cunoscut şi ca sportiv de performanţă, şi-a făcut din îndatoririle faţă de neam şi ţară o religie pe care a slujit-o fără rezerve. Este chinuit în temniţele comuniste pentru lupta sa alături de Mişcarea Legionară. Refractar oricărui compromis, dar şi oricărei scăderi a ştachetei ideologic-morale, pentru el Legiunea reprezintă ultima şi suprema tentativă de reconstrucţie a unei lumi româneşti. Spirit lucid, impulsionat de o curiozitate intelectuală neistovită, a avut darul să împărtăşească şi altora din afară idealurile nobile prin ataşamentul necondiţionat. (cf. rev. Permanenţe, mai 2002).

Vasile Noveanu, medic, şef al judeţului Arad, ministru al Statului Naţional Legionar; alţi trei fraţi ai săi: Nicodim, Mihai şi Arthur;

Compozitorul Paul Constantinescu, care, sub influenţa educaţiei legionare, scrie Oratoriile în stil bizantin de Crăciun şi de Paşti.

Felix Aderca, simpatizant. Despre el scrie Mihail Sebastian în Jurnal: „Aderca, pe care l-am întâlnit aseară la cercul sefard, unde am vorbit amândoi despre Baltazar, îmi spunea că deploră moartea lui Codreanu, care a fost un mare om, o apariţie genială, o forţă etică fără seamăn şi a cărui moarte de sfânt este o pierdere ireparabilă”. (Flor Strejnicu, „Creştinismul Mişcării Legionare”, 2001,p.67, 195).

Nicolae Steinhardt, simpatizant (1912-1989). S-a convertit la Ortodoxie în închisoare datorită legionarilor. Povestea lui este o „dublă îndrăgostire: de Neamul Românesc şi de Biserica Ortodoxă”. Propus pentru canonizare de episcopul Iustinian Chira al Maramureşului. Securitatea analiza în 1984 lucrarea sa Jurnalul fericirii astfel:„Lucrarea reprezintă rememorarea efectivă a detenţiunii de aproape 5 ani pe care autorul a suferit-o între 1960-1964… De la început trebuie spus că autorul nu face nici un secret, ci dimpotrivă declară limpede lipsa oricărei aderenţe şi simpatii faţă de comunism.. În mod cu totul surprinzător, mai ales ţinând seama de originea etnică a autorului [evreu], cei mai umani şi cumsecade oameni întâlniţi în închisori sunt legionarii, colegii de celulă care l-au ajutat în grele ocazii…”

Extrase din: Fabian Seiche, “Martiri şi mărturisitori români ai secolului XX – Închisorile comuniste din România”, Editura Agaton – Asociaţia pentru Isihasm, Făgăraş, 2010.

Sursa: MARTURISITORII

In ce priveste mortii din timpul loviturii de stat a lui Antonescu, o parte din ei fiind evrei (padurea Snagov, Abator (?)), cu toate anchetele care au avut loc, si imediat dupa 23 ianuarie 1941, cat si dupa 23 august 1944, de catre organele abilitate romanesti, dar si de catre ziaristi straini si mai ales de catre politia politica a Israelului, Mossad, nu au dus la inculparea nici unui legionar. La toate acestea se adauga declaratia personalului Abatorului, in mare parte cadre didactice superioare la Facultatea de Medicina Veterinara din Bucuresti, publicata la timpul oportunsi reluata si dupa Revolutia din 1989, in care se dezmint categoric “nascocirile” lui Eugen Cristescu. Declaratia a fost sustinuta ulterior si in fata anchetatorilor de la Mossad (vezi Flor Strejnicu, “Miscarea Legionara si evreii”, ed. Imago, Sibiu). A acuza Miscarea Legionara de aceste faradelegi, mai ales ca in timpul acestei lovituri de stat cele mai multe victime au fost din randurile legionarilor, implicit ultragiaza si pe anchetatori, recte profesionista politie politica a Israelului. “… cu toate scornirile lui Eugen Cristescu, rebeliunea a fost un excelent prilej pentru scursorile mahalalei de a invada centrul orasului -cetatii- a jefui, a prada si a se dezlantui nediscriminatoriu.” (N. Steinhardt, “Dialog polifonic“, cap. “O lectie buna“). Iata deci concluziile unui calugar ortodox de origine evreiasca!

Extras din Flor Strejnicu – Crestinismul Miscarii Legionare (Vedeti de acelasi autor si Miscarea Legionara si Evreii)

Vedeti si:

1974 aprilie 3
Nota a informatorului “Gogu Pil” privind relatiile lui Nicu Steinhardt din strainatate si experienta detentiei
Primit: lt-col Popescu N.
Sursa: “Gogu Pil”
Nr. op. 0071/110/PN-0075
Casa – “Festival”

Strict secret
Ex. unic

Nota

“Pe ziua de 14 martie am fost vizitat de scriitorul Steinhardt Nicolae, fost coleg de liceu, domiciliat in str. Ion Ghica nr. 3. Este doctor in drept si in filosofie, ambele doctorate luate cu mentiunea Magna cum Laudae. A facut studii si in Anglia timp de 3 ani. Coleg de liceu si cu Constantin Noica, a pastrat de-a lungul anilor relatii de prietenie stransa cu acest doctrinar legionar notoriu.

– De cand nu l-ai mai vazut pe Noica?, am intrebat eu.

– A fost alaltaieri la mine. Ne vedem foarte des. Cand eu la el, cand el la mine – mi-a raspuns Steinhardt. Ne leaga conceptia comuna a spiritualitatii creatoare si stilul de viata si sobrietatea ascetica. (…)
Enil Cioran este apreciat in toata lumea si revendicat explicit de francezi, ca fiind cel mai reprezentativ filosof al acestui popor. Noica il depaseste la mare distanta pe Cioran. (…)

Am fost judecat si condamnat cu un grup de 25 de intelectuali si al doilea grup mai mic, pentru difuzarea de conceptii vrajmase oranduirii comuniste – ca dusmani ai clasei muncitoare. Eu nu trebuia sa fac parte din lot – cu coloratura legionara, in care majoritatea fusesera legionari, eu fiind evreu, deci un nonsens. Insa, figurand pe lista ca unul care avusese numeroase contacte cu Noica, seful grupului, anchetatorii au vrut sa faca din mine o unealta, un martor al acuzarii. Astfel, trebuia sa compar in proces. In capetele de acuzare impotriva lui Noica si a grupului, scorniri atat de neadevarate si de absurde – total necorespunzatoare realitatii si bunului-simt – m-au umplut de revolta, incat am refuzat sa le iscalesc declaratia, asumandu-mi raspunderea unor grave invinuiri, de care habar n-aveam. Anchetatorul meu – Simon se numea – evreu ca si mine, azi probabil e cel putin colonel in Securitate, ori in Israel, m-a batut intr-un mod bestial, ca sa cedez presiunilor; “nu iesi viu din inchisoare, daca nu te dai pe brazda si nu esti cu noi. Am sa te omor! Eu cu mana mea te distrug”. Si ma dadea cu capul de toti peretii. Am cunoscut si metoda cu ranga. Ma mir ca mai sunt zdravan acum, la cap, si pot sa judec. Pentru ca n-am vrut sa le fac jocul anchetatorilor, m-au introdus in lotul acuzatilor si am capatat 13 ani. Asa am devenit eu legionar. Am stat 6 ani inchis. M-am liberat de la Gherla, fara reeducare insa. De altfel si cei de la Aiud era impartiti in trei categorii: peste doua mii au acceptat reeducarea, fiind obligati sa semneze o declaratie cu acuzatii grave impotriva lui Codreanu, ca era imoral, sifilitic, redus ca intelect, in slujba hitleristilor, agent platit, betivan etc, fiind convinsi ca semnarea acestei declaratii este conditia eliberarii, caci asa li se spusese. Alte 125 de persoane n-au vrut sa iscaleasca si nici sa se supuna opiniei de reeducare si in sfarsit 26 de persoane au cerut sa ramana in inchisoare, nemaivand pe nimeni din rude in viata. Toti, fara execeptie, au fost eliberati, pentru ca asa dictau imprejurarile politice externe. Eu nu l-am cunoscut pe Codreanu. Insa dupa informatiile pe care le-am cules de pretutindeni era un om de caracter, cinstit si capabil. Uciderea lui monstruoasa de barbarii de oameni platiti ai lui Carol al II-lea, strangularea si impuscarea in ceafa, fiind legat de maini si de picioare cu lanturi, facand din el un martir, trebuie sa impresioneze orice om cu constiinta civica si sa-i dea de gandit asupra unei singure atitudini de viata: respectul mortii, spre a nu-i mai intina memoria cu acuzatii superflue cand nu mai era in viata. Daca ar fi trait, n-ar fi existat omorarea lui Iorga, a lui Madgearu si nici crimele de la JiIava. (…)

Eu am stabilit relatii de mare prietenie cu monseniorul Ghika si cu alti catolici de seama, insa am imbratisat religia ortodoxa, consecvent sfaturilor confesorului meu de la Jilava, calugarul Dobjeuca (transcrierea gresita a informatorului, corect Dobzeu – n.a.), basarabean de origine, un adevarat sfant. Acum e la o manastire prin Husi. (…) Acest calugar m-a crestinat la Jilava, infruntand, si eu si el, rigorile restrictiilor si dispozitiilor care interziceau astfel de manifestari si convertiri (la 15 martie 1960 – n.n.). Cu acest prilej mi-am schimbat si numele din Aurel in Nicolae. (…)

Ce zici de Kissinger? Il apreciezi ca personalitate politica?

– Face jocul rusilor. Pentru mine e un tip dubios. Ii lasa pe rusi sa-si faca mendrele, acceptandu-le conditiile, santajele, cand se stie ca pericolul numarul unu al pacii si culturii omenirii sunt sovieticii.”

“Gogu Pil”

ACNSAS, fond informativ, dosar nr. 207, volum 5, ff. 100-101

P 191 – 195 din CNSAS, Nicu Steinhardt în dosarele Securităţii (1959-1989). Selecţia documentelor: Clara Cosmineanu şi Silviu B. Moldovan. Prefaţă: Toader Paleologu. Studiu introductiv: Clara Cosmineanu, Ed. Nemira, 2005, 395 p.

Sursa: MARTURISITORII