Print Friendly, PDF & Email" /> Hăcuit cu baionetele de greci. Părintele martir Haralambie Balamaci: «Loveşte şi pe partea aceasta, căci nu cred să fiu chinuit mai mult decât Iisus Hristos. Ştiu că mor pentru dreptate şi pentru naţiune!» (23 martie 1914) - MĂRTURISITORII

Hăcuit cu baionetele de greci. Părintele martir Haralambie Balamaci: «Loveşte şi pe partea aceasta, căci nu cred să fiu chinuit mai mult decât Iisus Hristos. Ştiu că mor pentru dreptate şi pentru naţiune!» (23 martie 1914)

Preotul Haralambie Balamace, martir al aromânilor

După războaiele balcanice încheiate prin Pacea de la Bucureşti din 1913, se creau premisele pentru câştigarea unor drepturi naţionale şi confesionale pentru românii locuitori în noile state apărute pe ruinele Imperiului otoman. Cu toate acestea, înţelegerile reprezentanţilor statelor balcanice nu au fost respectate. Mai mult, bandele de antarţi (luptători pentru cauza grecească din vechiul stat otoman) au acţionat în continuare, nu de puţine ori, la instigarea mitropoliţilor greci. Este cazul românilor din satul Coriţa, din Albania.

Recipisa semnata de Papa Lambru Balamaci la 24 februarie 1901, la Corcea

În timpul campaniilor întreprinse de antarţi în 1912, preotul Haralambie Balamace, din Coriţa (unde după 1881 se stabiliseră mai mulţi fârşeroţi din Tesalia ocupată de Grecia), alături de alte notabilităţi româneşti din localitate, fusese maltratat pentru utilizarea limbii române, trimiterea copiilor la şcolile româneşti şi „îndrăzneala“ de a fi cerut înfiinţarea unei episcopii a românilor din Balcani. La puţin timp, preotul român a fost eliberat la intervenţia lui Take Ionescu la primul-ministru Venizelos al Greciei.

Preotul Martir Haralambie Balamace

Considerat un exponent al românismului, ca unul care înfiinţase primele şcoli româneşti în Albania şi Epir, care pledase în fruntea delegaţiei româneşti la Constantinopol pentru înfiinţarea unei episcopii a aromânilor şi alegerea unui titular, şi ca unul care a militat pentru recunoaşterea naţiunii române din Turcia europeană ca millet, alături de cel grecesc, preotul Balamace era vizat permanent de grupurile de grecomani şi antarţi care activau pentru autonomia şi chiar alipirea ţinuturilor epirote din sudul Albaniei. Se spunea despre el că este chiar excomunicat de Patriarhia Ecumenică, atât pentru faptul că înfiinţase primele şcoli româneşti din Albania şi Epir şi că îi încuraja pe etnicii albanezi la educaţie în limba maternă, dar mai ales că slujea în dialectul aromân în paraclisul din Coriţa şi în biserica românească din Pleasa.

Parintele Haramabie Balamaci Papa Lambru cu familia sa din Corcea
Parintele Haramabie Balamaci Papa Lambru cu familia sa din Corcea

Momentul culminant s-a consumat de praznicul Învierii din 1914. În contextul retragerii trupelor greceşti din sudul Albaniei şi preluarea teritoriului de către jandarmeria albaneză sub conducerea militară olandeză, la semnalul clopotului care trebuia să vestească marele praznic al creştinătăţii, bande de grecomani şi antarţi au înconjurat locuinţele din cartierul românesc din Coriţa. Românii au fost jefuiţi de avutul lor, maltrataţi, li s-au incendiat sau distrus casele şi au fost obligaţi să declare că nu-şi vor mai trimite copiii la şcolile româneşti. Unii români, în frunte cu preotul Haralambie Balamace, au fost somaţi să iasă din case, pentru a fi duşi la marginea oraşului, apoi maltrataţi, umiliţi, mutilaţi şi ucişi. Despre cum a fost tratat părintele Balamace există mărturii, din care o redăm pe cea a fiicei lui: „Venind la casa noastră antarţi, soldaţi şi grecomani, aducând cu dânşii şi bidoanele de petrol pentru incendierea casei, au invitat pe tatăl meu şi pe unchiul Sotir să se predea şi să nu opună nici o rezistenţă din ordinul mitropolitului şi al ofiţerilor şi că vor fi duşi la Mitropolie pentru explicaţii. (…) Au ieşit din casă, fără să se opună. Deodată, amândoi au fost luaţi în bătăi cu paturile de puşcă şi când un soldat i-a tras o palmă pe obraz, el a întors cealaltă parte, zicându-i: «Loveşte şi pe partea aceasta, căci nu cred să fiu chinuit mai mult decât Iisus Hristos. Ştiu că mor pentru dreptate şi pentru naţiune!» După ce i-au întors în casă luându-le toţi banii, precum şi alte obiecte de valoare, i-au dus afară din oraş. (…) Modul brutal în care au fost omorâţi nu se poate descrie. Figurile lor nu se puteau distinge de înţepăturile baionetelor, afară de părintele care nu era străpuns la obraz, dar a avut mai multe lovituri de baionetă pe corp şi mutilat într-un mod oribil“.

Corcea Koritza 1916

Potrivit anchetei efectuate ulterior de autorităţile albaneze, sub supravegherea reprezentanţilor Marilor Puteri, la masacrul de la Coriţa au fost implicaţi în mod direct grecomani şi soldaţi greci, deghizaţi în antarţi, iar ca autori morali au fost indicaţi mitropolitul grec Ghermanos de Coriţa şi chiar oficialităţi ai guvernului de la Atena.

Despre viața și moartea românului Haralambie Balamaci
Preotul aroman Haralambie Balamaci Papa Lambru martirizat de antartii greci la 23 martie 1914

Astazi se implinesc 102 de ani de la odioasa crima prin care grecii au incercat sa suprime un simbol al identitatii românești din Balcani: este vorba de aromânul papa Lambru Balamaci.

Familia Balamaci isi are originea in satul Frășari din Albania, unde initial purta numele de Bulamaci. In secolul al XVIII-lea, cand marile metropole aromanesti au fost distruse, o parte a familiei a ajuns in Grecia (unde traiesc si astazi sub numele de Balamați si Bilimați), o alta parte s-a stabilit in jurul Bitoliei (intr-o familie din Moloviște avea sa se nasca si Constantin Belimace, autorul imnului aromânilor), iar unii dintre ei au ajuns la Pleasa, in Albania, de unde se trage si familia lui papa Lambru. Astazi, aromâni cu acest nume mai traiesc in Romania si in America.

Haralambie a primit, dupa traditie, numele bunicului sau. Pe mama sa o chema Maria, iar tatal sau, Tanase, era zugrav, meserie spre care l-a indrumat si pe fiu. In scurt timp insa, Haralambie a abandonat-o pentru a se face preot la singura biserica din Pleasa. Acesta era un sat locuit numai de aromâni, iar biserica fusese construita in 1801 de greci, unde Liturghia se tinea, evident, numai in greceste.

Corcea - Korces

Cum a trecut papa Lambru la românism nu se stie. Se stie doar că primul din familia lor care si-a descoperit identitatea românească a fost unchiul său, Spiru Balamaci. Mai tarziu, Spiru si Haralambie, care a fost si invatator, aveau sa deschida mai multe scoli românești pentru aromânii din Albania.

In 25 martie 1881, aromânii din Imperiul Otoman si-au ales 6 reprezentanti care s-au dus la ambasadele Marilor Puteri din Istanbul pentru a cere ca Thesalia sa nu treaca de la turci la greci. Cei sase erau: Ghiți Papahagi, Mihai Papagheorghe-Ciutra, Dina Gargala, Gheorghe Magiari, Vasile Hagisteriu si Spiru Balamaci. Preotul Haralambie il insotea pe unchiul sau, dupa ce, cu putin timp in urma, iesise din biserica greceasca si trecuse la cea românească. Fusese hirotonisit preot la Manastirea Curtea de Arges si de atunci citea Liturghia numai in românește.

Preotul aroman Haralambie Balamaci Papa Lambru, martirizat de antartii greci la 23 martie 1914

In 1883, Haralambie Balamaci a deschis o scoala românească la Pleasa, iar doi ani mai tarziu si in Korce (Corița), pe unde aromanii plisoț treceau in fiecare iarna. Totodata, in 1887 el a fost cel care a deschis prima scoala albaneza din Korce.

In 1891 s-a dus la Istanbul sa ceara infiintarea unui episcopat romanesc pentru aromanii din Imperiul Otoman. Aici are loc un atentat la viata lui, din care scapa nevatamat. Tot cu aceasta ocazie avea sa il cunoasca pe Take Ionescu.

Dupa punerea in practica a Iradelei de la 23 mai 1905 prin care si românilor din Imperiul Otoman le-au fost recunoscute drepturile ca natiune distincta alaturi de celelalte aflate sub stapanirea turcilor, au inceput crimele in masa. Au fost ucisi peste 400 de aromâni.

Pe 2 august 1905, un grup de 80 de antarți condusi de grecomanul Gudas intra in biserica din Pleasa si da foc tuturor cartilor romanesti. Li se pune in vedere primarului, preotului Anastase si celnicului Leonida Caramitru ca daca nu inceteaza cu „propaganda romaneasca” prin sat, vor fi ucisi. La acea data, Haralambie Balamaci se afla la Bucuresti. Intors la Pleasa, in aprilie 1906, afla de toate aceste orori si se radicalizeaza.

Preotul aroman Haralambie Balamaci - Papa Lambru, martirizat de antartii greci la 23 martie 1914

In acest context, episcopul grec de Korce, Fotios, hotaraste sa vina la Pleasa pentru a le cere enoriasilor sa treaca la Liturghia in limba greaca. Desi este sfatuit sa nu se duca, ajunge in sat, unde aromanii il alunga cu pietre. Pe 10 august 1906, Fotios ii trimite o scrisoare lui papa Lambru in care ii reaminteste ca a fost dat afara din biserica greceasca pentru ca citeste Liturghia si oficiaza casatorii in romaneste in afara eparhiei. In aceeasi scrisoare ii solicita sa se prezinte la Mitropolie si sa isi ceara iertare, in caz contrar urmand a fi excomunicat si afurisit.

Urmare a acestei scrisori, parintele Haralambie s-a dus direct in biserica din Pleasa si a tinut o slujba in limba romana. Apoi s-a dus la Korce si a cumparat o casa in care a amenajat o capela unde citea numai in romaneste.

Fotios s-a tinut de cuvant si l-a afurisit, iar aromanilor din Korce li s-a interzis sa mai intre in biserica.

Biserica din Corcea
Biserica din Corcea

Pe 23 martie 1914, o banda de oameni inarmati, care il considerau vinovat si pe papa Lambru pentru ca un aroman vlahoman il ucisese pe episcopul Fotios, i-au incercuit casa si l-au somat pe Haralambie Balamaci sa iasa, in caz contrar urmand sa incendieze locuinta. Haralambie, care statea ascuns acolo de cateva luni, a iesit, impreuna cu fratele lui, Sotir. Grecii i-au spus lui Sotir ca nu au nimic cu el, asa ca poate ramane in casa, dar acesta a refuzat sa isi paraseasca fratele. Atunci i-au luat pe amandoi si i-au dus pe jos pana la biserica Sf. Ilie.

Pe drum au fost batuti, loviti si torturati. Cand au ajuns aproape de biserica, au fost legati de copaci si impuscati. Trupurile lor au fost tinute acolo 3 zile, pana pe 25 martie, pentru a-i teroriza pe aromani si a le aduce „buna vestire” grecilor.

Preotul Haralambie Balamaci Papa Lambru si fratele sau Steriu Balamaci, din Corcea, Albania, martirizati de greci la 23 martie 1914
Preotul Haralambie Balamaci – Papa Lambru si fratele sau Steriu – Sotir Balamaci, din Corcea, Albania, martirizati de greci la 23 martie 1914. In centru, fiul Parintelui, Nicuţa

Odioasa crima a nascut in folclorul aromanesc celebrul cantec „A curi-i ațel murminti„, pe care il puteti asculta aici interpretat de Gica Coada.

Dar asta nu a fost tot. Pentru tot ceea ce a facut pentru români, grecii nu l-au uitat si l-au „ucis” din nou peste inca o generatie.

Pe locul unde se afla capela din Korce amenajata de papa Lambru, a fost construita Biserica Sf. Sotir. Aici a fost inmormantat martirul aroman. In 1931, in urma unui cutremur, biserica a suferit multe stricaciuni, iar localnicii nu au mai avut mijloacele necesare pentru a o repara.

In 1951, un demnitar comunist din Korce a dat ordin sa fie distruse toate ramasitele bisericii, iar oasele din mormantul preotului Balamaci sa fie sfaramate. S-a descoperit apoi ca acel demnitar era fiul unuia dintre cei care il omorasera pe eroul aroman…

In 1959, Marioara Balamaci, nepoata lui papa Lambru (foto), a amenajat un alt mormant in care a mutat oasele sfaramate ale bunicului sau.

P Haralambie Balamace

In 1962, lui Haralambie Balamaci i s-a acordat titlul de erou albanez in lupta contra elenizarii. In 1970, statul a construit in Korce morminte noi, din marmura alba, pentru toti eroii neamului albanez, iar aromanul Balamaci este printre cei mutati acolo. Strada pe care se afla casa lui ii poarta astazi numele. In 1994, presedintele Sali Berisha i-a acordat titul de „invatator al neamului”.

Toate acestea in Albania. In Romania se mai asteapta inca…

Ii rog pe toti cei care in zilele noastre batjocoresc memoria acestui martir aroman, sa faca un simplu gest de smerenie si sa incerce ca azi, 23 Martie, sa nu mai abereze despre „makedonarmanji”. Macar azi.

Marioara Balamaci Mormantul lui Papa Lambru Haralambie Balamace

______________________________

Bibliografie:
”Românii de la sud de Dunăre”, Arhivele Naţionale ale României, coordonată de S. Brezeanu şi G. Zbuchea, Bucureşti, 1997.
”Şcoli şi biserici româneşti din Peninsula Balcanică. Documente (1864-1948)”, volumul I, A. Drăghicescu Berciu, M. Petre, Editura Universităţii Bucureşti, 2004.
”Şcoli şi biserici româneşti din Peninsula Balcanică. Documente (1918-1953)”, volumul II, A. Drăghicescu Berciu, M. Petre, Editura Universităţii Bucureşti, 2006.
”The Vlachs in Albania. A travel memoir and oral history”, Nicholas Balamaci, Newsletters, 1993.
”Aromânii”, Anastase Hâciu, Editura Cartea Aromână, Constanţa, 2003.

Notă: textul de mai sus contine mai multe fragmente transpuse si adaptate in dacoromână dintr-un articol nesemnat, in aromână, pe care l-am primit pe mail cu tot cu bibliografie. Se pare ca autorul său este dl. Alexandru Gica.

Sursă: Blog Armânescu

Foto: Fârşarotul.orgFototeca Ortodoxiei şi Arhiva lui Vlad Cubreacov

Preluare: MĂRTURISITORII

Cantec In Memoriam Papa Lambru:

Harta zonelor locuite de aromani propusa Conferintei de pace de la Paris in 1919. Autor Dumitru A. Atanasiu, aroman
Omagiu filatelic de Vlad Cubreacov:
Print Friendly, PDF & Email
6 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

FOLLOW US ON