Poveste impresionantă despre suferinţă, exil şi nobleţe. Mihai Giuran, protectorul nesperat al prematurilor din Spitalul Slatina
Poveste de viaţă impresionantă a olteanului Ion Mihai Giuran, care la cei 86 de ani ai săi a făcut un gest de nobleţe, donând Secţiei de Neonatologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Slatina două incubatoare pentru nou-născuţii aduşi pe lume înainte de termen. A avut o viaţă grea, trecând timp de 14 ani prin puşcăriile comuniste. Cu sprijinul prietenilor săi englezi şi americani, olteanul născut la Piatra-Olt, ce a făcut studii la Iaşi, reuşeşte să plece la Londra. Ororile prin care a trecut în anii de temniţă nu l-au încrâncenat, ba chiar l-au convins că este bine să ajute.
| de Florentina Ştefan Ciobanu |
| florentina.stefan@gazetanoua.ro |
Doctoriţa mă anunţă că profesorul nu a ajuns. Stau liniştită şi îl aştept pe holurile Secţiei de Neonatologie a spitalului slătinean. Uşa liftului se deschide, iar un bătrân încă sprinten înaintează spre secţia destinată nou-născuţilor. Nici măcar nu bănuiam ce poveste impresionantă despre suferinţă, exil şi nobleţe ascunde acest bătrânel.
Profesorul de limba engleză Mihai Ion Giuran s-a născut la Piatra-Olt în 1930, se mută cu tatăl la Drăgăşani, după care ajunge în Slatina. La scurt timp, intra la Universitatea Iaşi, iar după terminarea studiilor este încadrat profesor la Liceul„Radu Greceanu” Slatina.
Îl întreb dacă are copii, iar răspunsul său este franc şi mută discuţia într-un alt registru.
„Când să mă căsătoresc, dacă am făcut 14 ani de puşcărie. Am trecut prin 13 închisori, cel mai mult am stat la Aiud. Am fost coleg de celulă cu Radu Gyr, cel care a scris «As-noapte Iisus mi-a intrat în celulă». Am stat în puşcărie cu capii legionarilor, erau foarte credincioşi. La Gherla, ne-au băgat foarte mulţi într-o încăpere, nu aveam aer să respirăm, iar până dimineaţa foarte mulţi au murit. Am supravieţuit pentru că am stat lângă uşă, care avea un gol de două degete sub ea”, ne-a spus Mihai Giuran.
Când vorbeşte despre ororile petrecute în închisori, bătrânul izbucneşte în lacrimi. În ciuda vremii ce a trecut, rănile nu s-au cicatrizat şi sunt încă vii în memoria slătineanului. Mărturiile sale sunt impresionante.
Exilul de la Londra
În ciuda fricii inoculate de comunişti, profesorul de engleză a ţinut o corespondenţă cu un englez. Acesta, împreună cu câţiva prieteni americani l-au ajutat pe Mihai Giuran să plece din ţară.
„În 1977 eram în pericol să fiu rearestat. Eu am ţinut corespondenţa cu un englez, el şi cu alţi prieteni americani au vorbit foarte mult de persecuţia mea şi m-au ajutat să plec din ţară. Securitatea a aprobat în cele din urmă plecarea mea la Londra, unde am lucrat 18 ani, o perioadă foarte lungă am predat engleza. De aici îmi vine pensia”, a spus profesorul de engleză.
După toate ororile pe care le-a suportat, acesta nu a încetat să vorbească public în ţara de adopţie despre evenimentele ce se petreceau în România Comunistă a anilor ’70.
Îşi aduce aminte cu amuzament când a spoit Ambasada României la Londra cu vopsea roşie.
„Am ţinut discursuri în diferite oraşe din Anglia, am vorbit despre situaţia din România Comunistă. Am fost invitat de reprezentanţii bisericii să vorbesc despre drama românilor. Împreună cu preotul Calciu Dumitreasa am spoit Ambasada României cu vopsea roşie”, a spus Mihai Giuran, uimit să afle, după ce a studiat arhivele CNSAS, că avea 23 de dosare, fiecare cu câte 500 de pagini şi fotografii din toată perioada petrecută în Anglia.
După Revoluţie, revine în ţară şi începe donaţiile
În toată perioada petrecută la Londra, Mihai Giuran era încercat de dorul de ţară, iar la doi-trei ani după Revoluţie revine în România. La scurt timp, începe să facă acte de caritate, aici, la Slatina.
Astfel, în 2002 ajută Biblioteca Judeţeană „Ion Minulescu” să înfiinţeze o secţie de limbă engleză, prilej cu care donează peste 350 de volume.
„Am ajutat la crearea unei biblioteci de limba engleză. La început am dat cele mai importante 350 de volume, apoi am cărat de la Londra tot timpul cărţi. Am donat cele mai bune dicţionare, cărţi de literatură universală şi altele”, a spus profesorul de engleză.
Două incubatoare pentru bebeluşi de 21.000 de euro
Mihai Ion Giura nu are copii, însă a avut grijă ca prin gestul său de nobleţe sute de bebeluşi olteni ce se nasc înainte de termen să fie salvaţi şi îngrijiţi corespunzător chiar la Slatina.
Olteanul a donat două incubatoare Secţiei de Neonatologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Slatina. Acesta spune că se simte minunat că poate salva copii.
„Este minunat să poţi salva copii. Se spune că suntem ţara cu o mare mortalitate în rândul nou-născuţilor. Oamenii cu bani ar trebui ca şi ei să facă astfel de gesturi. Îmi place să fac bine şi am căutat să fac bine. Dacă donezi copiilor, faci un lucru sfânt, nobil”, a spus Mihai Giuran.
Medicul şef de pe secţia destinată bebeluşilor, Lucica Alexe, a precizat că incubatoarele sunt extrem de utile.
„Am primit două incubatoare extrem de utile în special pentru prematuri sau pentru nou-născuţii cu probleme. Cele două aparate au costat 21.000 euro, întreaga sumă fiind suportată de domnul profesor. Este un gest de nobleţe şi îi mulţumim”, a spus medicul Lucica Alexe.
Sursa: Gazeta Nouă
Video: DigiTV
REPORTAJ Agerpres: Acasă la Mihail Giuran
Închis și torturat 14 ani de comuniști pentru ‘uneltire’, urmărit de Securitate și apoi acuzat de spionaj pentru americani, profesorul de 86 de ani Mihail Giuran din Slatina este preocupat să facă bine pentru semenii săi și își folosește pensia și economiile pentru donații și acte de caritate.
Recent Mihail Giuran a donat Secției de Neonatologie a Spitalului Județean de Urgență Slatina două incubatoare pentru nou-născuți în valoare de 21.000 de euro și a mărturisit că ar vrea să strângă suma necesară pentru un al treilea incubator.
L-am cunoscut pe Mihail Giuran la el acasă, într-un apartament din Slatina, unde titlurile scrise cu litere aurii pe coperțile cărților de pe rafturile prea pline contrastează cu lucrurile modeste din locuință, dar în același timp sunt în deplină armonie cu profesorul, un bărbat înalt, elegant. Cu voce blândă, întreabă cu ce intenții am venit și apoi zâmbind tot el răspunde: ‘cu gânduri bune’.
Pentru că nu a acceptat compromisuri, a ajuns ‘bandit’, ‘dușman al poporului’. Mihail Giuran a stat timp de 14 ani, din 1950 până în 1964, în închisorile comuniste Gherla, Aiud, Periprava, Craiova, Galați, fiind condamnat la muncă silnică pentru ‘uneltire împotriva orânduirii sociale’. Apoi a fost urmărit și persecutat timp de încă 13 ani, acuzat că este spion CIA și ‘cumpărat’ de la regimul comunist cu 2.000 de lire, de către un prieten englez, după cum a mărturisit.
‘Aveam 20 sau 21 de ani când am intrat în închisoare. Eram împotrivă tot timpul, eram student, ei nu concepeau ca cineva să fie împotrivă și critic al măsurilor lor. (…) M-au arestat pentru că eram încontinuu împotriva măsurilor luate împotriva mea și împotriva altora. Vedeți, pe timpul acela încercau să te facă informator, colaborator, cum spuneau ei și eu reacționam nu numai refuzând, ci reacționam dur, pentru că așa e firea mea. Nu accept sub niciun motiv să fac compromisuri cu sufletul și totodată cu concepțiile mele despre viață. Și asta îi supăra rău de tot. M-au provocat tot timpul’ își amintește Giuran.
Era student atunci când a fost arestat și condamnat cu ‘articolul cel mai grav, 209, uneltire împotriva orânduirii sociale’. A stat în celulă cu poetul Radu Gyr la Aiud, iar la Gherla a văzut un ‘morman de morți’.
‘Am fost la 13 închisori, dar cele mai groaznice au fost cele de la Aiud, Gherla și la Craiova (…). Am îndurat bătăi, morți, torturi. Păi la Gherla, numai într-o noapte ne-au băgat câteva sute de deținuți într-o cameră cu ferestrele sigilate, fără aer, și ne-au spus: până dimineață să nu mai fie niciunul. Eu am avut norocul că eram lângă ușă și am stat cu nasul lângă ușă, pe sub care mai intra aer. A doua zi dimineața când au deschis ușa ne-au pus să-i ducem cu pătura în curte pe cei morți. Era un morman de morți’, afirmă Giuran.
Potrivit acestuia, acum foștii torționari ‘sunt domni la închisoare’ și ‘trăiesc la închisoare mai bine decât alții în libertate’.
‘Iată-i pe ăștia pe care i-au condamnat acum! Unul, am fost sub el, Ficior, la Periprava. Eu am fost acolo, la secția grind. Acolo ne băteau așa, în mod regulat și fără motiv. Așa, simțeau nevoia să bată, să ucidă. Am stat acolo vreo doi ani și ceva. Și ce? I-a condamnat la vreo 20 de ani, dar cum? Trăiesc în închisoare mai bine decât alții, mai bine decât mine. Li se dă tot ce trebuie, sunt domni la închisoare. (…) Nici nu îndrăzneai să ridici ochii la ei. Erau îngrozitori, nu le păsa că ești ființă omenească. Ei știau că ești bandit și trebuie să fii distrus’, spune Mihail Giuran.
În camera în care erau izolați deținuții, unde era permanent semiîntuneric, Mihai Giuran a descoperit pe un perete un citat din Shakespeare, fapt ce i-a ‘mângâiat sufletul’.
‘Am fost băgat la Neagra de nu știu câte ori și am o amintire totuși plăcută și neplăcută. Era semiobscur. (…) Acolo am descoperit pe zidul Negrei — unde ți se dădea numai o bucățică de pâine și apă caldă la trei zile — următoarele cuvinte din Shakespeare: ‘Fii tare cât se poate căci tot în zi sfârșește și cea mai lungă noapte’. Asta îmi mângâia sufletul. Da, și la urmă ieșeam, (…) am fost foarte rezistent. Și credința care mă făcea să fiu așa rezistent’, afirmă Giuran.
Cu lacrimi în ochi, cu voce joasă, uneori abia șoptită, își amintește întoarcerea acasă, de Paște, după anii grei de închisoare: tatăl nu l-a recunoscut din primele momente, iar mama vitregă i-a spus să plece.
‘E o poveste cu părinții … Hai să v-o spun: Când am intrat, am intrat solid, de 90 de kilograme și am ieșit o epavă, os și piele. (…) Am sosit acasă în ziua de Paști, era noapte, am bătut la poartă. Ce vrei? Păi, dacă puteți să mă adăpostiți și pe mine noaptea asta. Și maică-mea vitregă a auzit și a zis către tată-meu: Vezi-ți de treabă Giurane, lasă-l în pace! Tată-meu totuși, impresionat, că era un om bun, spune: hai tu, uite, îți dau voie să stai în fânar, să dormi acolo! (…) În casă maică-mea îi spune lui tată-meu că uite, nu vezi ce ochi sticloși are ăsta? Ochi de strigoi, ne omoară la noapte. Am rămas într-o bucătărioară, de vorbă și au început clopotele să bată. Erau Sfintele Paști. Și el mi-a spus: e timpul, du-te să te culci. Și atunci eu i-am spus: tăticule, nu mă cunoști? Uite, bat clopotele de Sfintele Paști, e Învierea, fiul tău a înviat. Și el atunci și-a dat seama și m-a îmbrățișat. Era tăticul meu care avea milă și așa ne-am sfătuit toată noaptea, când mama vitregă încă nu mă recunoștea. (…) Mi-era așa de dor de tată-meu că îl știam că era om bun, cu suflet …’, încheie Mihail Giuran, cu glasul aproape înecat în lacrimi, la amintirea revederii tatălui, după anii detenției.
Mihail Giuran a păstrat legătura cu un prieten englez pe care îl întâlnise înainte de a fi închis și cu ajutorul acestuia, dar și al altor străini pe care i-a cunoscut după ce a ieșit din închisoare, a reușit să plece din țară în anii ’70.
Conform documentelor obținute de el de la CNSAS , Mihail Giuran a fost urmărit de fosta Securitate, a fost suspectat de spionaj, informatorii susțineau că era agent CIA datorită contactelor sale cu un profesor american. Din respectivele documente a aflat și faptul că a fost considerat ‘foarte periculos’: ‘Și spun ei aici că sunt foarte periculos. Mi-am explicat de ce, de câte ori ne mutau de la o închisoare la alta pe mine mă puneau în lanțuri de mâini și de picioare și cu bilă, eram singurul pus în lanțuri când mă transportau, pentru că ei mă considerau foarte periculos’.
Pentru a pleca din țară, de teamă că ar fi putut fi din nou arestat, un prieten de-al său englez a venit și a plătit 2.000 de lire.
Fiind continuu persecutat nu s-a putut gândi la a avea o soție și copii pentru că ar fi avut de suferit din cauza lui. ‘Până să intru în pușcărie nu am avut timp (de familie), eram persecutat continuu, am avut aventuri mici, fără importanță, dar să mă îndrăgostesc, să mă gândesc la o căsătorie, nici vorbă, să las soție, copii suferinzi de pe urma mea, nici vorbă,” a afirmat el.
Profesorul a donat incubatoare spitalului din Slatina și ajută o familie cu trei copii. ‘Totdeauna m-am zbătut în viață pentru ceva mai bun, pentru mai bine. Eu sunt un creștin convins și știu sigur că există un Dumnezeu și trebuie să fim buni și să facem bine. Și am început să fac bine, așa cum pot’, mărturisește Mihail Giuran.
Animat de dorința a de a face bine, profesorul Giuran și-a folosit economiile pentru a ajuta copiii și a cumpărat două incubatoare pentru Neonatologia din Slatina, dar gestul său de acum nu este singular.
În urmă cu 14 ani a donat sute de volume în limba engleză Bibliotecii Județene ‘Ion Minulescu’ din Slatina, pentru a ajuta la înființarea unei secții de limba engleză în cadrul acestei biblioteci publice.
Mihail Giuran este implicat de câteva luni și în ajutorarea unei familii cu trei copii din comuna Curtișoara. Familia are trei fete, cea mai mică în vârstă de cinci ani, iar mama fetelor este grav bolnavă. ‘Le-am făcut la ei un dormitor frumos, cu birouri separate, cu paturi, (…) toată ziua pictează, iar cea mică este deosebit de inteligentă, folosește multe cuvinte rare’, spune Giuran, adăugând că este mândru de cât sunt copiii de inteligenți și talentați.
Profesorul Giuran este preocupat și de modul în care își poate ajuta un prieten cu probleme de auz și și-a propus să strângă bani pentru a-i lua un aparat auditiv nou, performant.
Despre incubatoarele donate spitalului de către profesorul Giuran, directorul medical al unității spitalicești din Slatina, Cătălin Pătru, a precizat că sunt noi și performante, utile în condițiile în care cele existente aveau peste cinci ani.
‘Ca o persoană privată, s-a dus direct pe secție, a luat legătura cu șeful secției, cu doamna doctor Alexe și i-a spus că vrea să facă o donație pentru copii, așa s-a exprimat. Împreună cu doamna doctor au stabilit ce este cel mai util, care este dispozitivul de care pot să beneficieze cel mai bine și de ce ar fi nevoie, s-a stabilit și ulterior s-a făcut donația’, a relatat Pătru.
Cătălin Pătru a adăugat că achiziția unor incubatoare noi pentru nou-născuți era prevăzută în proiectul de reabilitare și dotare a Neonatologiei, aflat în prezent în derulare. Lucrările de reabilitare a Secției Neonatologie au termen de finalizare sfârșitul acestui an. ‘Noi mai avem în planul de achiziții pentru Secția de Neonatologie inclusiv incubatoare, dar ținând cont că acestea sunt noi, evident că și moral și fizic sunt mai performante. Incubatoarele noastre erau funcționale, acopereau nevoile, dar cele mai noi sunt mai bune. Teoretic reabilitarea secției și dotarea se finalizează la sfârșitul acestui an’, a conchis Pătru.
În ultimele șase luni, aproximativ 160 de copii care au ajuns la Secția Neonatologie din Slatina au avut nevoie de incubator și lunar, în medie, peste 20 de copii născuți prematur sau bebeluși cu diferite patologii necesită incubator.
Preluare AGERPRES/(Autor: Cristina Matei, editor: Karina Olteanu, editor online: Andreea Lăzăroiu)
Sursa: MĂRTURISITORII
