Martirizat şi de unguri şi de bolşevici: Părintele academician Ioan Lupaş, făuritor al Marii Uniri (9 august 1880 – 3 iulie 1967). O viaţă excepţională, pentru România!

Ioan Lupaş, bursier Gojdu, academician ardelean, profesor de istorie bisericească, preot, ministru în două rânduri, politician naţionalist şi făuritor al Marii Uniri de la 1918,a fost martirizat atât de unguri cât şi de bolşevici. Bogata sa activitate ştiinţifică, lupta sa neîncetată pentru drepturile românilor, care nu l-a scutit de închisoare, lucrarea sa misionară ca protopop de Sălişte, dar şi directoratul Secţiei de istorie a prestigioasei Academii Române, îl recomandă ca o figură importantă a neamului românesc în lupta sa pentru emancipare.

„Opera [sa] are dimensiuni impresionante: între 1901 şi 1962 el a publicat 848 de cărţi şi articole, tratând cele mai variate probleme ale istoriei şi vieţii culturale ale poporului român. În această operă de o atât de vastă şi diversă cuprindere se poate însă uşor observa un interes precumpănitor pentru istoria Transilvaniei, pentru locul ei în cadrul istoriei româneşti”, aşa cum observa istoricul Florin Constantiniu în cuvântul înainte la masiva antologie Ion Lupaş, Din istoria Transilvaniei, Editura Eminescu, Bucureşti, 1988, p. XI. Considerat de Nicolae Iorga, în scrierea memorialistică Oameni cari au fost (vol. I, Bucureşti, 1934, p. 351), drept „cel mai bun scriitor istoric din tânăra generaţie ardeleană”, cărturarul ne-a lăsat o operă în care „Militantismul politico-istoriografic şi postiluminismul au modelat întreaga operă de istoric a lui Ioan Lupaş de la primele lui studii […] şi până în ultimii ani de viaţă” (Florin Constantiniu, op. cit., p. IX).

Bust Ioan Lupas

Personalitate marcantă a vieţii culturale şi bisericeşti din secolul al XX-lea, Ioan Lupaş a văzut lumina zilei la 9 august 1880 în Sălişte, judeţul Sibiu. A urmat studiile primare în localitatea natală, în perioada 1886-1891, apoi a urmat suplimentar o clasă la Gimnaziul Romano-Catolic din Sibiu, în vederea perfecţionării cunoştinţelor de limba germană şi maghiară. Din 1892, a urmat studiile secundare în cadrul Liceului de Stat din Sibiu, unde a obţinut rezultate strălucite. Din cauza unui conflict pe teme naţionale cu profesorul de istorie Arpad Tompa, ale cărui aprecieri asupra istoriei poporului român nu puteau fi acceptate de tânărul Lupaş, acesta împreună cu colegul său Octavian Goga au fost nevoiţi să se transfere în ultima clasă la Liceul “Andrei Şaguna” din Braşov. Aici au susţinut şi examenul de maturitate, Ioan Lupaş fiind şef de promoţie, aşa cum arată pr. prof. acad. Mircea Păcurariu în “Dicţionarul teologilor români”.

Ioan Lupas - Andrei Saguna si alte lucrari

Din toamna anului 1900 a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii din Budapesta, unde s-a bucurat de o susţinere financiară din partea Fundaţiei Gojdu, administrată de Mitropolia Ardealului. Încă din timpul studiilor efectuate în capitala ungară s-a făcut remarcat prin implicarea sa în cadrul Societăţii Academice “Petru Maior”, unde a susţinut comunicări pe teme istorice, cum ar fi “Principiul dualistic în religie şi filosofie” în (1901) sau “Andrei Şaguna ca scriitor” în (1902), după cum aflăm din lucrarea “Ioan Lupaş 1880-1967. Slujitor al ştiinţelor istorice, învăţământului şi Bisericii”, scrisă de Nicolae Edroiu, Alexandru Moraru, Dorel Man şi Veronica Turcuş. În tot acest timp, Ioan Lupaş a publicat articole în ziarele sibiene “Telegraful român” şi “Tribuna”.

Închisoare pentru cauza românească

lupas-ioan-mucenicia-brancovenilorLa încheierea studiilor, în 1904, şi-a susţinut teza de doctorat în istorie şi filosofie, cu tema “Biserica ortodoxă din Transilvania şi unirea religioasă în cursul secolului al XVIII-lea”, lucrare publicată în acelaşi an la Budapesta. Începând cu 1 septembrie 1905 a fost numit profesor pentru Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Istoria patriei şi Istoria universală la Seminarul “Andreian”, viitorul Institut Teologic-Pedagogic din Sibiu. În perioada 1905-1908 a urmat “pe cale particulară” cursurile aceleiaşi instituţii de învăţământ pentru a îndeplini cerinţa de a fi absolvent de teologie pentru a putea profesa. În luna noiembrie 1907 a fost condamnat pentru “delict de presă” la trei luni închisoare şi 200 de coroane amendă pentru “a fi instigat clasa plugarilor la ură împotriva clasei proprietarilor de pământ” (în revista “Ţara noastră” – nota red.). Pedeapsa a fost ispăşită între august şi octombrie 1908 în temniţa din Seghedin. În timpul detenţiei, Lupaş a început să scrie monografia istorică a “Mitropolitului Andrei Şaguna”, publicată în 1909 la Sibiu şi răsplătită de Academia Română cu Premiul “Adamachi”. În aceeaşi perioadă, Ioan Lupaş a fost ales membru în Sinodul Arhiepiscopiei Sibiului, precum şi membru în Congresul Naţional Bisericesc al Mitropoliei Ardealului.

Protopop de Sălişte

Datorită activităţii sale de apărare a drepturilor Bisericii şi a populaţiei româneşti, atât la catedră, cât şi pe plan publicistic, la intervenţia ministrului instrucţiunii publice de la Budapesta, Apponyi Albert, Ioan Lupaş a fost nevoit să părăsească Sibiul, din septembrie 1909 până în noiembrie 1911. A fost hirotonit preot şi numit paroh şi “administrator protopopesc” al “tractului” Sălişte. După un an de interimat, la 1 noiembrie 1910 este ales protopop de Sălişte. Ţinând cont de faptul că protopopul era şi inspector şcolar confesional şi avea 13 şcoli în subordinea sa, Ioan Lupaş a reuşit să salveze de urmările legii şcolare din 1907 a aceluiaşi ministru Apponyi şcolile primare româneşti din protopopiatul său.

Cu toate că s-a dorit, de fapt, îndepărtarea sau scoaterea sa de pe scena culturală a Sibiului prin numirea la Sălişte, Ioan Lupaş a continuat să conferenţieze la Sibiu sau în cadrul şedinţelor Academiei Române, abordând teme prin care dorea evidenţierea eforturilor poporului român în lupta pentru identitatea naţională, dusă de reprezentanţi ai Bisericii. Astfel, în 1917 a susţinut la Sibiu, în sala festivă a Muzeului ASTRA, actuala Bibliotecă “Astra”, conferinţa cu tema “Misiunea episcopilor Gherasim Adamovici şi Ioan Bob la Curtea din Viena în anul 1792”, susţinută pentru apărarea cauzei ziariştilor români deţinuţi sub acuzaţia de delicte de presă, aşa cum a fost şi cazul său.

În 1913 a susţinut la Academia Română comunicarea cu tema “Principele ardelean Acaţiu Barcsai şi mitropolitul Sava Brancovici (1658-1661)”, iar un an mai târziu, la 14 mai 1914 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Pentru activitatea sa prolifică şi susţinută şi la recomandarea lui Nicolae Iorga, în anul 1916, Ioan Lupaş a devenit membru titular al Academiei Române. Discursul de recepţie cu tema “Nicolae Popea şi Ioan Micu Moldovan” l-a rostit abia la 8 iunie 1920.

După al doilea arest direct la Alba Iulia

Prof Ioan Lupas ClujLa doar câteva luni, în august 1916, şi el este arestat de către autorităţile maghiare, aşa cum s-a întâmplat cu multe personalităţi şi mulţi preoţi din Mărginimea Sibiului şi din alte zone ale Ardealului ce au luptat pentru drepturile românilor şi au avut o atitudine contrară celei oficiale odată cu intrarea României în război, împotriva Austro-Ungariei şi Germaniei, în vederea eliberării Transilvaniei. Cu toate acestea, în martie 1917 a fost eliberat, având până atunci domiciliul obligatoriu la Budapesta. La 1 decembrie 1918 a participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, fiind ales în Marele Sfat al Naţiunii Române şi secretar al Resortului pentru Culte şi Instrucţiune Publică din cadrul Consiliului Dirigent al Transilvaniei, cu sediul la Sibiu. În acelaşi an a publicat la Sibiu şi lucrarea sa “Istoria bisericească a românilor ardeleni”, de un real folos pentru studenţii de la facultăţile de Teologie şi Istorie.

La 1 septembrie 1919 a fost numit prin Decret al Consiliului Dirigent Român ca profesor titular pentru Istoria modernă a românilor şi Istoria Transilvaniei la noua Universitate din Cluj. La inaugurarea universităţii clujene a participat şi regele Ferdinand, care a pus la dispoziţia noii universităţi suma de 400.000 de lei pentru înfiinţarea unui institut pentru studiul istoriei române, atât de vitreg tratată sub stăpânirea trecută. În vara aceluiaşi an a fost înfiinţat Institutul de Istorie Naţională, condus de Ioan Lupaş şi Alexandru Lapedatu, constituindu-se aici cea mai veche bibliotecă de istorie din ţară.

De două ori Ministru

Ioan Lupaş a continuat şi activitatea politică, fiind ales deputat de Sălişte în primul Parlament al României reîntregite, iar în anul 1926 a devenit ministru al Sănătăţii şi ocrotirilor sociale în guvernul Averescu. În anul 1937 a devenit ministru al Cultelor şi artelor în Guvernul României condus de Octavian Goga, naşul său de cununie.

Ceea ce trebuie remarcat este că, paralel cu activitatea politică, Ioan Lupaş a desfăşurat, în continuare, o intensă activitate ştiinţifică şi academică, concretizată în numeroase comunicări în cadrul Academiei Române, unde în 1932 a devenit preşedinte al Secţiunii Istorice şi conferinţe în diversele “despărţăminte” ale Astrei. Materialele rezultate în urma acestei activităţi prodigioase au fost strânse începând cu anul 1928 într-o serie de volume intitulate “Studii istorice – Studii, conferinţe şi comunicări istorice” (vol. I, Bucureşti, 451 p.; vol. II, Cluj, 1940, 320 p., vol. III, Sibiu, 1941, 312 p., vol. IV, Sibiu 1943, 392 p., vol.V, Sibiu, 1946, 511 p.). Pe aceeaşi linie se va înscrie şi publicarea în 1933 a celor două volume privitoare la “Cronicari şi istorici români din Transilvania” (Craiova, 472 p.) şi “Istoria unirii românilor” (Bucureşti, 406 p.). Tot el a îngrijit publicarea în 1940 la Cluj a volumului “Documente istorice transilvănene” (522 p.), prin care se dorea iniţierea publicării unei serii de colecţii de izvoare diplomatice asupra istoriei premoderne a Transilvaniei.

Din nou în temniţă ungurească

Fisa Penala Ioan Lupas 1 Fisa Penala Ioan Lupas 2

Ca o mărturie a prestigiului de care se bucura, precum şi a pregătirii intelectuale de care a dat dovadă de-a lungul întregii sale activităţi, în anul 1943 a apărut volumul “Omagiu lui Ioan Lupaş la împlinirea vârstei de 60 de ani”. Acest eveniment editorial s-a produs cu o întârziere de trei ani din cauza evenimentelor ce au avut loc după semnarea Dictatului de la Viena din 30 august 1940 şi răpirii Transilvaniei de Nord. În anul 1945, profesorul Ioan Lupaş s-a pensionat, prevăzând, parcă, evenimentele care vor urma pe scena politică a ţării, evenimente care se vor repercuta şi asupra sa. Astfel, în anul 1948 a fost înlăturat din Academia Română, alături de alţi 104 membri ai înaltului for academic, iar după doi ani, în 1950, a fost arestat de către autorităţile comuniste împreună cu foştii miniştri din perioada interbelică, fiind încarcerat la Sighet, acolo unde a stat în aceeaşi celulă cu Silviu Dragomir, fostul său coleg de la Universitatea din Cluj, şi cu Ştefan Meteş, fost director al Arhivelor Statului din Cluj şi membru corespondent al Academiei Române. Aici a fost închis până în iulie 1955, perioadă în care a compus balada “Pohod na Sighet”, aici încercând astfel să nu se lase copleşit de situaţia dată, deloc nouă pentru el, care fusese încarcerat în condiţii nedrepte asemănătoare şi de către autorităţile maghiare înainte de 1918. După eliberare şi-a petrecut ultimii ani la Sibiu şi Bucureşti, unde era stabilită fiica sa, Marina. A trecut la cele veşnice la 3 iulie 1967 şi a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica.

“Nepreţuite servicii Bisericii şi Neamului nostru”

Figura lui Ioan Lupaş de luptător pentru drepturile Bisericii şi ale românilor din Ardeal l-a aşezat între marile personalităţi româneşti ale secolului al XX-lea. După cum am arătat, încă de la începuturile studiilor sale se dedică cercetării istorice a unor aspecte mai puţin cunoscute şi inedite ale trecutului neamului românesc, cercetări concretizate în numeroase prelegeri publice sub cupola diverselor instituţii de cultură din ţară şi, după 1918, din străinătate. Meritele sale ştiinţifice au fost de altfel foarte curând recunoscute prin alegerea sa în cadrul personalităţilor de elită, membre ale Academiei Române, unde a ocupat chiar funcţia de preşedinte al Secţiei istorice. Chiar dacă perioada în care a ocupat funcţia de protopop de Sălişte a fost văzută ca o “pedeapsă” venită din partea autorităţilor maghiare prin presiunea exercitată asupra autorităţilor eclesiale ardelene, totuşi, cei 10 ani de activitate aici trebuie văzuţi şi ca perioadă de studiu, de cercetare şi de aprofundare a anumitor aspecte din viaţa poporului, acum întocmind textul majorităţii conferinţelor care îl vor recomanda a fi ales în forul ştiinţific românesc al academiei. Conştiinţa sa de persoană care trebuie să îşi îndeplinească datoria şi responsabilităţile la care a fost chemat au făcut din Lupaş şi un preot iubit de către cei pe care i-a slujit cu devotament şi pentru ale căror drepturi a luptat, de asemenea. Bun păstor, predicator şi orator deosebit, cunoscător desăvârşit al problemelor cu care se confruntau păstoriţii săi, va încerca să le fie fiecăruia un sprijin, îndemnându-i spre şcoală, cultură şi respectul faţă de tradiţie. În “Certificatul oficios” emis de către Arhiepiscopia Ortodoxă Română de la Sibiu pentru dovedirea calităţii de profesor şi protopop de Sălişte a lui Ioan Lupaş se preciza că “atât ca profesor, cât şi ca paroh şi protopop, părintele Lupaş a adus nepreţuite servicii Bisericii şi Neamului nostru“, cum arată Nicolae Edroiu în lucrarea amintită.

Susţinător al studiilor de istorie naţională, la Cluj

Prof Ioan Lupas si fiica la Cluj

Perioadele de detenţie, de la începutul secolului al XX-lea şi cea din perioada comunistă se dovedesc a nu fi stăvilit avântul creator al lui Ioan Lupaş care creează sau concepe o parte din operele sale viitoare, chiar şi în aceste condiţii vitrege. Prin activitatea sa bisericească şi culturală de dinaintea Marii Uniri, el a influenţat înfiinţarea Institutului de Istorie Naţională în cadrul Universităţii din Cluj, acesta fiind un vis mult dorit, dar neîmplinit al intelectualilor români ardeleni, dar care nu s-a putut concretiza din cauza împrejurărilor istorice şi politice, această instituţie rămânând peste veacuri un etalon în studiul istoriei pe plan naţional. Prin abordarea unor teme istorice inedite până în acel moment şi prin coordonarea apariţiei a zece volume din Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, Ioan Lupaş a contribuit decisiv la progresul istoriografiei româneşti şi la evidenţierea unor aspecte ale istoriei noastre naţionale, ce până atunci nu au fost sau nu au vrut să fie evidenţiate. Ca dovadă a valorii acestor studii şi publicaţii, multe dintre ele sunt republicate şi la începutul secolului al XXI-lea.

Emanuel Pavel Tăvală / Ziarul Lumina

Preluare: MĂRTURISITORII

Vedeţi şi: Fişa de la Enciclopedia României

Citiţi: Destinul profesorului de istorie bisericească Ioan Lupaș în epoca totalitarismului comunist – Interviu cu fiica sa

Omagiu_lui_Ioan_Lupas_coperta

Omagiu lui Ioan Lupaş la împlinirea vârstei de 60 de ani: August 1940 [Carte] . — Bucureşti , 1943 , s.n : Andrieşescu, Ioan . — [400] p.; 25 cm. : Carte
Universitatea Petru Maior, Târgu Mureş, jud. Mureş – Biblioteca
Titlu Omagiu lui Ioan Lupaş la împlinirea vârstei de 60 de ani: August 1940
Autor Andrieşescu, Ioan Informatii suplimentare despre Andrieşescu, Ioan
Coautor Angelescu, C. Informatii suplimentare despre Angelescu, C.
Coautor Arbore, Alex. Informatii suplimentare despre Arbore, Alex.
Coautor Aumer, Hermann Informatii suplimentare despre Aumer, Hermann
Coautor Babinger, Franz Informatii suplimentare despre Babinger, Franz
Coautor Bălan, Nicolae Informatii suplimentare despre Bălan, Nicolae
Coautor Bârsan, Zaharia Informatii suplimentare despre Bârsan, Zaharia
Coautor Berechet, Şt. Informatii suplimentare despre Berechet, Şt.
Coautor Biro, Sandor Informatii suplimentare despre Biro, Sandor
Coautor Boitoş, Olimpiu Informatii suplimentare despre Boitoş, Olimpiu
Coautor Bologa, Valeriu L. Informatii suplimentare despre Bologa, Valeriu L.
Coautor Braharu, Dimitrie Informatii suplimentare despre Braharu, Dimitrie
Coautor Brătianu, Gheorghe I. Informatii suplimentare despre Brătianu, Gheorghe I.
Coautor Chaloupecky, Vaclav Informatii suplimentare despre Chaloupecky, Vaclav
Coautor Ciuhandu, Gheorghe Informatii suplimentare despre Ciuhandu, Gheorghe
Coautor Upson, Clark Charles Informatii suplimentare despre Upson, Clark Charles
Coautor Colan, Nicolae Informatii suplimentare despre Colan, Nicolae
Coautor Corfus, Ilie Informatii suplimentare despre Corfus, Ilie
Coautor Cornelius, Friedrich Informatii suplimentare despre Cornelius, Friedrich
Coautor Cornelius, Hans Informatii suplimentare despre Cornelius, Hans
Coautor Costăchescu, Mihai Informatii suplimentare despre Costăchescu, Mihai
Coautor Crainic, Nichifor Informatii suplimentare despre Crainic, Nichifor
Coautor Dan, Mihail Informatii suplimentare despre Dan, Mihail
Coautor Decei, Aurel Informatii suplimentare despre Decei, Aurel
Coautor Doboşi, Alexandru Informatii suplimentare despre Doboşi, Alexandru
Coautor Duzinchevici, Gheorghe Informatii suplimentare despre Duzinchevici, Gheorghe
Coautor Fochler-Hauke, Gustav Informatii suplimentare despre Fochler-Hauke, Gustav
Coautor Folberth, Otto Informatii suplimentare despre Folberth, Otto
Coautor Gamillscheg, Ernst Informatii suplimentare despre Gamillscheg, Ernst
Coautor Ghibu, Onisifor Informatii suplimentare despre Ghibu, Onisifor
Coautor Glondys, Victor Informatii suplimentare despre Glondys, Victor
Coautor Göllner, Carol Informatii suplimentare despre Göllner, Carol
Coautor Goron, I. Informatii suplimentare despre Goron, I.
Coautor Grecu, Vasile Informatii suplimentare despre Grecu, Vasile
Coautor Gündisch, Gustav Informatii suplimentare despre Gündisch, Gustav
Coautor Hartmann, W. Hans Informatii suplimentare despre Hartmann, W. Hans
Coautor Horedt, Kurt Informatii suplimentare despre Horedt, Kurt
Coautor Huskova, Jindra Informatii suplimentare despre Huskova, Jindra
Coautor Iacob, Lazăr Informatii suplimentare despre Iacob, Lazăr
Coautor Ionaşcu, Ioan Informatii suplimentare despre Ionaşcu, Ioan
Coautor Iosof, Alexandru Informatii suplimentare despre Iosof, Alexandru
Coautor Iozsa, Ioan Informatii suplimentare despre Iozsa, Ioan
Coautor Karadja, Const. Informatii suplimentare despre Karadja, Const.
Coautor Kiriţescu, Constantin Informatii suplimentare despre Kiriţescu, Constantin
Coautor Klein K., Karl Informatii suplimentare despre Klein K., Karl
Coautor Kolbenheyer E., Guido Informatii suplimentare despre Kolbenheyer E., Guido
Coautor Korodi, Lutz Informatii suplimentare despre Korodi, Lutz
Coautor Lapedatu, Alexandru Informatii suplimentare despre Lapedatu, Alexandru
Coautor Lăpădat, Dumitru Informatii suplimentare despre Lăpădat, Dumitru
Coautor Lapedatu, Ioan Informatii suplimentare despre Lapedatu, Ioan
Coautor Lupşa, Ştefan Informatii suplimentare despre Lupşa, Ştefan
Coautor Manciulea, Ştefan Informatii suplimentare despre Manciulea, Ştefan
Coautor Manuilă, Sabin Informatii suplimentare despre Manuilă, Sabin
Coautor Marcu, Grigorie T. Informatii suplimentare despre Marcu, Grigorie T.
Coautor Mateiu, Ioan Informatii suplimentare despre Mateiu, Ioan
Coautor Meteş, Ştefan Informatii suplimentare despre Meteş, Ştefan
Coautor Mironescu, Gheorghe G. Informatii suplimentare despre Mironescu, Gheorghe G.
Coautor Moga, Ioan Informatii suplimentare despre Moga, Ioan
Coautor Mureşianu, Aurel A. Informatii suplimentare despre Mureşianu, Aurel A.
Coautor Muşlea, Ioan Informatii suplimentare despre Muşlea, Ioan
Coautor Nabholz, Hans Informatii suplimentare despre Nabholz, Hans
Coautor Oprescu, Gheorghe Informatii suplimentare despre Oprescu, Gheorghe
Coautor Ortiz, Ramiro Informatii suplimentare despre Ortiz, Ramiro
Coautor Oţetea, Andrei Informatii suplimentare despre Oţetea, Andrei
Coautor Petranu, Coriolan Informatii suplimentare despre Petranu, Coriolan
Coautor Petri, Hans Informatii suplimentare despre Petri, Hans
Coautor Podea, Ioan I. Informatii suplimentare despre Podea, Ioan I.
Coautor Procopovici, Alexe Informatii suplimentare despre Procopovici, Alexe
Coautor Prodan, David Informatii suplimentare despre Prodan, David
Coautor Puşcariu, Sextil Informatii suplimentare despre Puşcariu, Sextil
Coautor Reli, Simion Informatii suplimentare despre Reli, Simion
Coautor Ruffini, Mario Informatii suplimentare despre Ruffini, Mario
Coautor Russu, Ioan I. Informatii suplimentare despre Russu, Ioan I.
Coautor Rypka, Jan Informatii suplimentare despre Rypka, Jan
Coautor Sacerdoţeanu, Aurelian Informatii suplimentare despre Sacerdoţeanu, Aurelian
Coautor Serra, Giandomenico Informatii suplimentare despre Serra, Giandomenico
Coautor Şesan, Milan Informatii suplimentare despre Şesan, Milan
Coautor Stanca, Sebastian Informatii suplimentare despre Stanca, Sebastian
Coautor Stăniloaie, Dumitru Informatii suplimentare despre Stăniloaie, Dumitru
Coautor Stoica, Emilian Informatii suplimentare despre Stoica, Emilian
Coautor Teculescu, Horia Informatii suplimentare despre Teculescu, Horia
Coautor Varga, Béla Informatii suplimentare despre Varga, Béla
Coautor Vásárhelyi, János Informatii suplimentare despre Vásárhelyi, János
Coautor Vătăşianu, Virgil Informatii suplimentare despre Vătăşianu, Virgil
Coautor Voina, Aurel Informatii suplimentare despre Voina, Aurel
Coautor Zotta, Sever Informatii suplimentare despre Zotta, Sever
Coautor Agârbiceanu, Ion Informatii suplimentare despre Agârbiceanu, Ion
Coautor Diaconescu, Emil Informatii suplimentare despre Diaconescu, Emil
Coautor Macrea, Mihail Informatii suplimentare despre Macrea, Mihail
Coautor Pascu, Ştefan Informatii suplimentare despre Pascu, Ştefan
Coautor Nistor, Ion I. Informatii suplimentare despre Nistor, Ion I.
Coautor Crăciun, I. Informatii suplimentare despre Crăciun, I.
Editura s.n Informatii suplimentare despre s.n
Locul publicării Bucureşti Informatii suplimentare despre Bucureşti
Data publicării 1943
Categoria de subiect 929 – Biografii, 930-051(498) – Istorici români, 94(498) – Istoria României – 93(498), Social-politice 1,3,94
Detalii fizice Carte
[400] p.; 25 cm.
Print Friendly, PDF & Email
No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

FOLLOW US ON