CARTE PDF: „ORANKI – Amintiri din captivitate” – de Părintele Dimitrie Bejan (21 de ani de temniţă + 21 septembrie 1995)

Parintele Dimitrie Bejan-Marturisitorii

oranki-p-bejan În cadrul Editurii TRINITAS a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei a fost publicată recent o carte-eveniment: Oranki – amintiri din captivitate, a părintelui Dimitrie Bejan. Apărută în condiţii grafice excepţionale, cu o prefaţă semnată de pr. acad. Mircea Păcurariu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna“ din Sibiu, lucrarea cuprinde una dintre cele mai cutremurătoare mărturii despre ororile regimului sovietic de după al Doilea Război Mondial. Alături de Închisoarea noastră cea de toate zilele, autor Ion Ioanid, Amintiri din Gulag, autor pr. Vasile Ţepordei, mărturia părintelui Dimitrie Bejan este, fără îndoială, unul dintre documentele de referinţă din istoriografia de la noi referitoare la această epocă, putând fi comparată, prin dramatism, cu Arhipelagul Gulag, a lui Alexandr Soljeniţîn. Cartea a apărut pentru prima dată în anul 1995, cu doar câteva zile înainte de trecerea la cele veşnice a autorului, fiind prefaţată de acad. Gabriel Ţepelea, unul dintre foştii lui colegi de detenţie. Destin unic şi veritabil model pentru generaţia tânără actuală, părintele Dimitrie Bejan, deşi a petrecut puţine clipe în libertate, viaţa consumându-şi-o în mare măsură în captivitate, mai întâi în gulagul rusesc, iar mai apoi, în cel din propria-i ţară, a reuşit ceea ce foarte puţini oameni pot: anularea prăpastiei dintre suferinţa ca dezumanizare şi suferinţa ca umanizare. O adevărată saga a suferinţei asumate şi convertite în lumină interioară, existenţa sa exemplară este în sine o mărturie vie a unei demnităţi neîngenuncheate.

Condamnat pentru vina de a fi susţinut că Basarabia este pământ românesc

oranki-74-monument-pentru-militarii-romani-in-rusia

Biografia sa comportă puţine evenimente desfăşurate în libertate. S-a născut la Hârlău, un târg de provincie din partea de nord a Moldovei, pe 26 octombrie 1909. După finalizarea şcolii medii, în oraşul natal, urmează cursurile Seminarului Teologic „Veniamin Costachi“ din Iaşi, pe care îl absolvă cu calificativul „excepţional“. Se înscrie apoi la Facultatea de Teologie din Bucureşti, unde îl are profesor pe Nichifor Crainic, de care, ulterior, îl va lega o strânsă prietenie, mai ales în perioada detenţiei din închisorile comuniste. În paralel cu Facultatea de Teologie, urmează şi cursurile Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti, unde îl are profesor chiar pe Nicolae Iorga. Ambele facultăţi vor fi absolvite cu calificativul „Magna cum laude“. La încheierea studiilor universitare, beneficiază de două călătorii de studii, la Ierusalim şi Atena. După întoarcerea în ţară, pentru un an, devine asistent universitar la catedra lui Nicolae Iorga şi, în acelaşi timp, predă cursuri de istorie la Liceul de fete „Carmen Silva“ din Capitală. În paralel cu aceste activităţi, se înscrie în echipele de cercetare sociologică ale lui Dimitrie Gusti, cu care pleacă în Basarabia. În urma izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, părintele Dimitrie Bejan se înrolează de bună voie în armată, ca preot militar, având grad de maior. Pleacă pe frontul din Basarabia, unde cade prizonier la ruşi. Este deportat în Siberia, la Oranki (o veche mănăstire ortodoxă, transformată de comunişti în lagăr pentru ofiţeri). După cinci ani de detenţie, între 1943-1948, este judecat de un tribunal militar din Moscova pentru vina de a fi susţinut că Basarabia, aflată sub ocupaţie sovietică, este pământ românesc, fiind condamnat la moarte.

Parintele Dimitrie-Bejan-in-arestul-securitatii-cnsas

Bun cunoscător al legislaţiei internaţionale, părintele Dimitrie protestează faţă de această măsură, cerând dreptul de a fi judecat de către un tribunal din propria ţară. Tribunalul din Moscova decide repatrierea prizonierului. În ţară, un tribunal militar din Bucureşti îl va condamna însă la detenţie pe viaţă, în final executând în total 21 de ani de închisoare. Astfel începe calvarul detenţiei din România, unde trece pe la Jilava, Văcăreşti, Aiud, Canal, Minele de la Cavnic (1948-1956), Bărăgan, Răchitoasa (1956-1958) şi, din nou, Aiud (1958-1964). În detenţie întreţine strânse legături cu mari personalităţi ale culturii române: Nichifor Crainic, fostul său profesor, Radu Gyr, Gabriel Ţepelea, Ion Popovici, Mircea Vulcănescu, Radu Sturdza, Dimitrie Ghica, Nicolae Mavrocordat, Paul Zarifopol, Benedict Ghiuş, Dumitru Stăniloae, Arsenie Papacioc, Adrian Marino. Pe 23 august 1964 este eliberat din închisoare.

Un misionar necălător

Parintele Dimitrie Bejan - Securitate - Florin Dutu - Marturisitorii CNSAS I 210832_003, fila 12v, poza 2
Parintele Dimitrie Bejan urmarit de Securitate

Perioada care a urmat nu a însemnat pentru părintele Dimitrie Bejan sfârşitul calvarului. Revenit în localitatea natală, Hârlău, se încearcă reintegrarea şi reeducarea lui. I se oferă postul de preot în parohia Ghindăuani, unde va sta doar cinci ani. Din cauza eşecului autorităţilor de a-l determina să renunţe la convingerile sale naţionaliste şi creştine, după mai multe tentative de otrăvire, securitatea îi înscenează un proces în urma căruia este exclus din preoţie. I se retrage dreptul de a mai sluji la Ghindăuani, fiind consemnat cu domiciliul forţat la Hârlău. Aici avea să fie păzit 24 de ore din 24 de către Securitate, până în decembrie 1989. În pofida restricţiilor impuse de securiştii care îl păzeau, părintele continua să primească vizita a sute de credincioşi din întreaga ţară şi de peste hotare, transformându-se astfel într-un misionar necălător. În noaptea de 22 decembrie 1989, într-un episod de mare intensitate emoţională, părintele Dimitrie Bejan dovedeşte măsura generozităţii la care ajunsese, salvând de la linşaj chiar pe securistul care îl păzea.

Ultima parte a vieţii, între anii 1990-1995, şi-o petrece la Hârlău, mărturisind şi povăţuind pe toţi cei care îi treceau pragul casei. Se mută la Domnul în ziua de 21 septembrie 1995. Cu smerenia ce îl caracteriza, intuind faptul că la înmormântare vor fi destui cei care îi vor lăuda viaţa, a lăsat prin testament să nu se predice şi nici flori să nu-i fie puse pe mormânt.

Istoria, mediu în care omul poate ajunge la întâlnirea cu Dumnezeu

Parintele Dimitrie Bejan urmarit de Securitate I 210832_005, fila 5- Marturisitorii Ro
Parintele Dimitrie Bejan urmarit de Securitate

Părintele Dimitrie Bejan, cum îi plăcea simplu să se prezinte, era un amestec rafinat de simplitate şi profunzime. O alchimie aparte îi conferea impozanţa hieratică a unui povestitor de talent, îmbrăcat în simplu preot de ţară.

Operele sale, de o certă valoare literară şi istorică, Hotarul cu cetăţi, Oranki – amintiri din captivitate, Satul blestemat, Viforniţa cea mare, Bucuriile suferinţei, Simple povestiri-cugetări morale despre viaţa de toate zilele, dezvăluie amintirile unui preot ortodox referitoare la ororile războiului şi ale perioadei comuniste. Între acestea, Oranki – amintiri din captivitate este, cu siguranţă, cea mai cunoscută şi cea mai apreciată lucrare a părintelui Dimitrie Bejan. Crimele săvârşite de ruşi, regimul de detenţie, chinurile la care erau supuşi deţinuţii, dezumanizarea programatică a opozanţilor sistemului sunt descrise de către autor cu lux de amănunte, fiind privite din perspectiva iertării, a împăcării cu propriul destin, şi nu din perspectiva răfuielii cu istoria. Părintele Dimitrie recuperează astfel istoria, însă o face punând în valoare dimensiunea ei spirituală, de mediu în care omul poate ajunge la întâlnirea cu Dumnezeu. De aceea, el nu se tânguie, nu cere dreptate, nu are un spirit justiţiar, ci ia totul ca pe o realitate a cărei pregnanţă este stabilită de o pedagogie divină.

Memorialistica părintelui Dimitrie Bejan depăşeşte construcţia stilistică a unui simplu jurnal, deschizându-se spre reflecţia teologică de profunzime, încărcată cu multe inflexiuni istorice şi filosofice, exprimate maieutic. Excelent povestitor, părintele Dimitrie Bejan adoptă această tehnică pentru a explora şi exploata cu succes limba poporului, „moldovenismele“, supleţea şi dulceaţa arhaică a cuvintelor, prin intermediul cărora cititorul este introdus în universul idilic al umorului neaoş moldovenesc.

Un document al purificării nedisimulate şi al împăcării neprefăcute

bucuriile-suferintei-pr-dimitrie-bejanPărintele Dimitrie Bejan nu scrie pentru a face literatură. Nu explorează tematic şi nu cosmetizează stilistic realitatea istorică pe care o trăieşte. Pentru el, a scrie a fost, în primul rând, o formă de supravieţuire, dar şi de catarsis, de eliberare de tentaţia demoniacă de a acuza pe alţii pentru propria suferinţă. Credinţa profundă în Hristos, ca model al suferinţei asumate şi dusă până la capăt, dar şi umorul fin, ironia dovedesc depăşirea dimensiunii dezumanizante a existenţei. Polaritatea dintre suferinţă, asimilată de cele mai multe ori cu dezumanizarea, şi umor, vorba de duh, este anulată printr-o distanţare obiectivă faţă de evenimentele istorice, printr-o plasare în afara ciclului determinist al istoriei, în dimensiunea paradoxală a experienţei spirituale. Delicat cu semenii săi, iertător cu cei care l-au chinuit, puternic susţinător moral al celor ce nu mai rezistau opresiunilor, părintele Dimitrie a fost un model de bunătate. Deşi descrie terifiantele chinuri îndurate în cele două gulaguri, o face din perspectiva omului care a reuşit să depăşească dihotomia asumării sau neasumării suferinţei. Înţeleasă astfel, Oranki – amintiri din captivitate este mai curând un document al purificării nedisimulate şi al împăcării neprefăcute. Privind-o altfel, exlusiv ca document istoric sau literar, ignorând dimensiunea de manifest duhovnicesc, riscăm să pierdem din vedere esenţialul.

Sursa: Ziarul Lumina

Cartea este disponibilă spre descărcare la MĂRTURISITORII: „Oranki – Amintiri din captivitate” PDF AICI

De la „Bucuriile suferinţei“ la „Bucuria lecturii“

de Pr. prof. Mircea Păcurariu

simple-povestiri-p-dimitrie-bejanAu trecut aproape 15 ani de când a apărut un nume nou în memorialistica românească: acela al părintelui Dimitrie Bejan din Hârlău. Nu ştiam până atunci nimic despre acest preot, dar, citind volumul „Oranki“, mi-am adus aminte că în anii de studii la doctorat am găsit un temeinic material despre Ediţiile româneşti ale Molitvelnicului în revista „Biserica Ortodoxă Română“ (nr. 11-12, 1936), semnat de doctorandul de atunci Dimitrie Bejan.

La Editura „Doxologia“ au apărut pe parcursul ultimilor patru ani, din 2008 până în 2012, trei lucrări ale părintelui Dimitrie Bejan: Simple povestiri. Cugetări morale despre viaţa de toate zilele, Oranki. Amintiri din captivitate şi Hotarul cu cetăţi, lucrări de referinţă ale unui autor important pentru literatura memorialistică.

În 1995 mi-a căzut în mână cutremurătoarea carte memorialistică a părintelui Dimitrie Bejan, intitulată Oranki – Amintiri din captivitate. Citisem până atunci amintirile unor foşti deţinuţi din închisorile româneşti, între care şi cele cinci volume ale lui Ion Ioanid, Închisoarea noastră cea de toate zilele. Citisem şi cartea Părintelui Vasile Ţepordei (1908-2002), originar din Basarabia, judecat de un tribunal militar sovietic la Constanţa(!) şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică, din care a executat opt, în diverse lagăre siberiene, până dincolo de Cercul Polar; cartea se intitula Amintiri din Gulag (Bucureşti, 1992).

Cartea memorialistică a părintelui Dimitrie Bejan, Oranki, se deosebea mult de celelalte, întrucât prezenta viaţa unui fost preot militar pe frontul de Est, luat prizonier de armata sovietică şi întemniţat în fosta mănăstire Oranki, transformată de bolşevicii sovietici în lagăr pentru prizonierii de război germani, români şi de alte etnii.

Cu un remarcabil talent literar – lucru pe care îl sesiza şi acad. Gabriel Ţepelea în prefaţa cărţii -, părintele Bejan prezenta toate suferinţele îndurate de prizonierii aflaţi la Oranki, dar şi suferinţele unui popor martir din marea închisoare a popoarelor din fostul „rai“ sovietic stalinist. Dar pentru părintele Bejan suferinţele nu s-au încheiat în 1948, când a fost repatriat. Trebuia să-şi facă datoria faţă de marea noastră „prietenă“ din Răsărit şi faţă de „clasa muncitoare“ de la noi şi Tribunalul militar din Bucureşti, care, în 1949, l-a condamnat pe părintele Bejan la şapte ani de închisoare, pe care a executat-o la Jilava, Văcăreşti, Aiud, Cavnic şi Canalul Dunăre-Marea Neagră. În 1956, în loc să fie eliberat, a fost deportat în satul Răchitoasa, jud. Ialomiţa, până în 1958, apoi din nou arestat şi condamnat de Tribunalul militar Constanţa la alţi opt ani de închisoare. A executat şi această nouă condamnare la Aiud (unde erau Nichifor Crainic, Teodor Popescu, Dumitru Stăniloae şi alţi teologi), fiind eliberat abia la 22 august 1964. Se întorcea în Hârlăul natal după 22 de ani de detenţie. Suferinţele părintelui Bejan nu s-au încheiat însă nici acum. Cu mare greutate a fost numit preot în Ghindăoani, jud. Neamţ (1965-1970), de unde a fost transferat la Buhăceni, jud. Botoşani (1971), după care a fost pensionat forţat, stabilindu-i-se domiciliul obligatoriu în casa părintească din Hârlău, unde a fost păzit în pemanenţă de un agent de securitate până în decembrie 1989.

hotarul-cu-cetati-p-bejan-basarabia-bucovinaAbia acum a putut cunoaşte libertatea şi părintele Dimitrie Bejan, după ce fusese prizonier în Uniunea Sovietică şi apoi în propria ţară. În puţinii ani de viaţă care i-au mai rămas († 21 septembrie 1995), şi-a scris cunoscutele lucrări memorialistice (pe lângă cea despre lagărul din Oranki): Bucuriile suferinţei (2 vol., Bucureşti, 1995-1996), Viforniţa cea mare (Bucureşti, 1996), Satul blestemat (Chişinău, 1998) – precum şi lucrarea mai veche Hotarul cu cetăţi (Bucureşti, 1995), o carte despre Basarabia românească în perioada interbelică.

Cu binecuvântarea IPS Mitropolit Teofan, Editura „Doxologia“ a publicat o nouă lucrare a părintelui Bejan, cu titlul Simple povestiri. Cugetări morale despre viaţa de toate zilele, carte care întregeşte profilul său moral şi intelectual.

Din aceste motive, salutăm cu bucurie iniţiativa Editurii „Doxologia“ de a reedita cartea Oranki. Amintiri din captivitate. Este cel mai frumos omagiu care poate fi adus acestui smerit dar învăţat, preot din Arhiepiscopia Iaşilor, în anul acesta, când se împlinesc o sută de ani de la naşterea sa. Cartea trebuie citită în primul rând de preoţii moldoveni, din rândul cărora s-a ridicat, dar consider că ea ar trebui să fie introdusă ca o carte de lectură în toate seminariile noastre teologice. Elevii seminarişti, viitori preoţi, vor putea cunoaşte toată drama prin care a trecut preoţimea românească în anii dictaturii comunisto-ateiste! (Sibiu, la Praznicul Învierii Domnului din anul 2009)

Sursa: DOXOLOGIA

Un extras din “Simple Povestiri” AICI – PDF

Alte cărţi de Părintele Dimitrie Bejan la Cărţi Ortodoxe

crucea-p-dimitrie-bejan

Print Friendly, PDF & Email
1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

FOLLOW US ON