FOTO și INFO INEDITE: Părintele Arsenie Papacioc ascuns de maicile de la Văratec în beciul casei care l-a găzduit pe Garabet Ibrăileanu. „Chipuri de lumină la mănăstirea Văratec. Maica Benedicta în dialog cu Fabian Anton“

La Sfânta Mănăstire Techirghiol, închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Fecioara Maria, a avut loc sâmbătă, 14 iulie 2018, pomenirea de 7 ani a prea bunului Părinte Duhovnic Arsenie Papacioc, mărturisitorul cu 14 ani de temniță grea, plecat la Ceruri la 19 iulie 2011. Zilele acestea îî vom evoca uriașa personalitate prin amintirile unor apropiați. Azi, Maica Benedicta (academician Zoe Dumitrescu Bușulenga), călugărită de Părintele Justin Pârvu.

Maica Benedicta: – Mai știe cineva că marele nostru duhovnic Arsenie Papacioc s-a ascuns și aici, la Văratec?
Fabian Anton: – Părintele Papacioc a fost la Văratec?
– Da. Mai știe cineva asta?
– Nu știam nici măcar eu, care l-am cunoscut bine pe Părintele, care i-am fost și editor… Când anume a fost aici?
– În vara lui 1952, Părintele Arsenie a primit de veste că urmează să fie arestat, așa că a lăsat totul și, împreună cu Părintele Cleopa, s-a retras în munți timp de câțiva ani. Și un timp a fost adăpostit aici, la Văratec, într-un beci.
– Se mai știe chilia?
– Da, este tot casa măicuței Evghenia Ardeleanu.
– Deci în beciul casei care l-a găzduit pe Garabet Ibrăileanu a fost apoi ascuns, în anii ’50, Părintele Arsenie Papacioc?
– Exact.
– Sunteți sigură?
– Absolut sigură. Măicuța mi-a povestit o mulțime de întâmplări legate de minunatul Părinte Arsenie. Poate o să facem cândva un volum numai despre asta…
– Ar fi excepțional.

FOTO inedită. Între 1953-1958 Părintele Arsenie Papacioc s-a aflat și la Mănăstirea Văratec, o parte dintre maici ajutându-l astfel să scape de urmărirea Securității.
Aici puteți vedea una dintre fotografiile păstrate de maicile de la Văratec în care apare marele duhovnic Arsenie Papacioc.

– S-au mai păstrat și câteva scrisori ale lui din acea perioadă.

Uite ce-i scria, de pildă, maicii Agafia:

„Scumpă și mult dorită Măicuță Mare Agafia,

Dragostea Bunului Dumnezeu nu m-a părăsit deloc, așa a simțit inima mea. Aici nu sunt fără lucrare în obște și zic că este prilej să constat ajutorul nesfârșit al dragostei lui Dumnezeu.

Vă trimit cu deosebită dragoste bucurie și să fiți cu adevărat prilej de mare și adâncă bucurie că una după alta – urmărindu-vă viața – v-a dat prilejuri să vedeți dragostea și minunile lui Dumnezeu.

Măicuță Agafia și prea scumpă Țață Evghenia. Vă am în dragoste mare că evlavia și prețuirea mă îndeamnă să vă spun, și una și alta mă îndeamnă zic să vă păstrez cinstea și prezența în toată viața mea. Fac parte din casă și nu lipsesc de la necazuri și vreau să ne bucurăm împreună de Casa Domnului Dumnezeului nostru.

Aud că nu sunteți prea sănătoasă și aceasta mi-a dat întristare omenească, dar știu că prețuiți necazurile și le înțelegeți duhovnicește.

Mă conving mereu că acestea sunt arătarea dragostei Bunului Dumnezeu pentru unii din noi. Vă pomenesc neîntrerupt și vă păstrez în taină încrederea și nădejdea.

Veseliți-vă Măicuță și nu cedați din nerăutatea cu care v-a împodobit Dumnezeu sufletul. Aceasta este puterea cea mai trainică spre împărăția Dragostei, dragoste care te face să vezi că dincolo de păcat, de durere și de moarte, există virtute, fericire și nemurire. Și iarăși Măicuță, dragostea satisface și împlinește nevoia de a trăi viața în plinătate, adică în sfințenie.

Să nu vă despărțiți de marea nădejde ce știu că o aveți. V-a încercat Bunul Dumnezeu și v-a dat la vreme gusturi bune și apoi se ivește un început de bătrânețe înduhovnicit cu care să vă încununați făgăduințele din inimă, și casa, și mănăstirea, și cinul.

Măicuță Mare Agafia, în limbajul nostru nu cunoaștem bătrânețe și nici întristare. Îngerii nu obosesc în veac și nici nu sunt întrecuți în vitejie. Să aveți pace adâncă și nu vă clintiți pe frumusețea Golgotei noastre.

Surioara Ileana e gata să vă bată la ușa vieții, cu gând cu totul curat, să vă măriți bucuriile și dragostile. Eu am o mare bucurie și cred că va găsi prilej deosebit să-și împlinească gândul ei de foc. Dați-i prima blagoslovenie în lucrarea cea mare a Bunului Dumnezeu.
Să rămânem cu toți veselindu-ne că pentru inima mea se aprinde un foc mare și inima mea este inima voastră. Să nu vă temeți de nimic, dacă iubiți pe Stăpânul a toate Domnul Hristos.

Păstrați-vă în el și fiți fiice ale binelui. «Numai binele poate pune voința în mișcare.»

Vă trimit, Măicuță Agafia, îndemn spre virtutea răbdării și a sfintei iubiri și să vă fie viața o rugăciune și să vă fie timpul la mare prețuire și toate să vă fie pentru Dumnezeu.

Lucrați mai puțin și odihniți-vă mai mult. Țineți cont de ajutorul odihnei că poate veți fi de o mare folosință în curând.

Să rămâneți plină de dragoste și veselită cu adevărat, să fiți blagoslovenia casei și iubirea și bucuria tuturor.

Îmi amintesc cu respect de cum ați început zborul nesfârșit și îngeresc și rămâneți neuitată în inima mea pentru frumusețile deosebite și tainice pe care le știu, respectând copilul cel nevinovat pe care încercați să-l desăvârșiți cu darul Bunului Dumnezeu, Țață Evghenia.Dragostea lui Dumnezeu să vă încălzească inima și casa.”

– De când anume datează această scrisoare?
– De prin 1956, când se știa deja urmărit. Tocmai de aceea îi și spune Maicii Agafia:

„Să rămânem cu toți veselindu-ne că pentru inima mea se aprinde un foc mare și inima mea este inima voastră. Să nu vă temeți de nimic, dacă iubiți pe Stăpânul a toate Domnul Hristos. Păstrați-vă în el și fiți fiice ale binelui. «Numai binele poate pune voința în mișcare».”

Iată și căsuța:

– Știți cumva cum de a ajuns tocmai la Văratec?
– Nu vă pot spune precis, dar știu de la maica Evghenia că Părintele avea pe atunci aici, în mănăstire, o soră și o nepoată.
Probabil de aceea a și fost găzduit aici.
– El a fost arestat în 1958.
– Da, la începutul verii. A făcut greșeala să iasă din ascunzătoare, fiindcă începuse să frecventeze întâlnirile grupului „Rugul Aprins” de la București, mergea des să-l vadă și pe Sandu Tudor la Rarău, la schit, și atunci Securitatea i-a luat urma.
– Oricum, în perioada aceea de prigoană comunistă, mănăstirea Văratec a avut foarte mult de suferit. Multe maici și mulți duhovnici de aici au fost arestați sau goniți din mănăstire…”

Fragment din volumul Chipuri de lumină la mănăstirea Văratec. Maica Benedicta (Zoe Dumitrescu Bușulenga) în dialog cu Fabian Anton

Sursa: MĂRTURISITORII

Print Friendly, PDF & Email
1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

FOLLOW US ON