Martiriul Neamului Românesc în viața deținutului politic Constantin N. Străchinaru: două surori ucise de sovietici, doi frați arestați de bolșevici (+7 august 2018). Biografia și Cărțile Profesorului, fost coleg de temniță cu Sfinții Părinți Justin, Ilie Lăcătușu și Gheorghe Calciu, cu Radu Gyr și Nichifor Crainic

Foto: Tudorel Rusu / Dogologia

Profesorul Constantin Străchinaru: „Ceea ce m-a determinat să lupt cu toată fiinţa împotriva regimului comuniste a fost faptul că în anul 1944 soldaţii ruşi mi-au împuşcat două surori în prezenţa întregii familii” (pentru că nu s-au lăsat siluite – n.n.).

Foto: Liga Studentilor – Iasi

Profesorul Constantin N. Străchinaru, personalitate remarcabilă a Iașiului și membru senior de onoare al Ligii Studenților (LS IAȘI), fost deținut politic și supraviețuitor al „fenomenului Pitești”, a trecut la cele veșnice în noaptea de luni spre marți, 7 august 2018, la vârsta de aproape 93 de ani, în urma unui incendiu ciudat în propria locuință.

“In cursul noptii de luni spre marti, la ora 2:00, a fost efectuat un apel telefonic la numarul pentru situatii de urgenta 112, care anunta un incendiu la ultimul etaj al unui bloc din Targu Cucu. La fata locului s-a deplasat un echipaj de pompieri pentru stingerea incendiului si un echipaj de Terapie Intensiva Mobila. In urma incendiului care a izbucnit in apartament s-a inregistrat o singura victima, un barbat in varsta de 92 de ani.

In momentul in care a fost preluat de echipajul medical, pacientul era in stop cardio-respirator, neresponsiv la manevrele de resuscitare. In cele din urma, medicii care s-au deplasat la fata locului nu au putut decat sa declare decesul barbatului in varsta de 92 de ani”, au precizat medicii Spitalului “Sf. Spiridon” din Iasi pentru Buna Ziua Iasi.

“Chiar nu stiu ce s-o fi intamplat. Am auzit dimineata ca a murit domnul profesor. Spuneau vecinii ca de la frigider a luat foc. Cred ca s-a intoxicat cu fum… imi pare tare rau. Dumnezeu sa-l ierte!”, a spus unul dintre vecini pentru BZI (foto cu frigiderul in cauză).

Slujba înmormântării a avut loc vineri, 10 august, la Biserica „Sfântul Gheorghe” – Cimitir Eternitate din Iași, unde a fost și înmormântat.

Profesor, scriitor, poet, om de vază al Iașiului, Constantin N. Străchinaru s-a născut la 8 Septembrie 1926 în satul Bohotin, comuna Răducăneni, județul Iași, notează AgoraPress. A terminat Colegiul Naţional din Iaşi în 3 ani, făcând doi ani de şcoală într-unul. Profesorul Constantin Străchinaru a fost arestat în zilele marilor arestări din 10-14 mai 1948, pe vremea când era student în primul an, concomitent, la Facultățile de Drept, Litere și Filosofie. Timp de 14 ani, profesorul a fost închis în penitenciarele Suceava, Jilava, Târgu Ocna, Piteşti, Caransebeş, Aiud, alături de Părintele Justin Pârvu, Radu Gyr, Nichifor Crainic sau Părintele Gheorghe Calciu.

Profesorul a povestit pentru Adevărul că la 25 martie 1946 s-a înscris în Gruparea FDC „Fraţiile de Cruce”, care desfăşura o activitate conspirativă antisovietică şi anticomunistă. Doi ani mai târziu a fost numit ajutorul şefului organizaţiei, activând sub numele conspirativ Puiu Constantinescu. Pe 10 mai 1948 a fost ridicat de pe stradă şi închis, iar la câteva zile aceeaşi soartă a avut-o şi fratele său.

Timp de 10 ani a fost chinut în penitenciarele Suceava, primul loc în care s-a întâlnit cu tânărul seminarist Justin Pârvu, apoi Jilava, Piteşti, Târgu Ocna, Caransebeş, Aiud. După 10 ani a fost dus în lagărul de la Periprava unde a tăiat stuf în apă până la brâu, indiferent de anotimp, alături de Sfinții Justin Pârvu și Ilie Lăcătușu dar și de cunoscutul actor Mitică Popescu.

Dupa ce a ieșit din închisoare a lucrat în construcții pentru că nu a primit aprobare să-și reia studiile. Abia în anul 1964 s-a înscris la Facultatea de Filologie, secția franceza-româna și a absolvit primul pe țară.

“Mi s-a permis sa ramân în Iasi, dar mi-au dat voie sa predau la o scoala de gimnaziu”, povesteste profesorul, intr-un interviu dat pentru ziarul Adevarul. Din cauza trecutului sau sustinea ca nu a reusit sa-si întemeieze o familie. “Dupa ce ieseam si eu cu o fata, seara era chemata la Securitate si întrebata când vreau sa fug din tara”, spunea profesorul Constantin Strachinaru.

În mai 2016, fostul deținut politic a participat la o conferință cu peste 400 de participanți, organizată de Liga Studenților – Iași, a cărei înregistrare video o puteți găsi aici:

“V-aţi rugat vreodată Părintelui Justin sau lui Valeriu Gafencu? Atunci să ştiti că v-aţi rugat Sfinţilor Închisorilor!” VIDEO Liga Studenţilor Iaşi

A fost un foarte iubit profesor de limba franceză și limbi clasice și a scris peste 20 de volume de istorie, memorialistică, studii literare, eseuri și versuri profunde, dintre care publicăm mai multe cărți în format electronic, în baza textului, inclusiv o minunată evocare a lucrării și personalității Părintelui Justin, pe care o puteți descărca de aici: Din Mucenicia Neamului Romanesc.

Dumnezeu să-i odihnească cu Sfinții!

Familia de Răzeși Străchinaru – Două surori ucise de mujicii sovietici, trei frați profesori, toți închiși de bolșevici

de Ciprian Iftimoaei

A trecut la cele veşnice prof. Constantin Străchinaru din Bohotin, martir al închisorilor comuniste. A pătimit 14 ani de zile, inclusiv în lagărul de la Piteşti. Când l-au ridicat de pe stradă organale de represiune era student la trei facultăţi: litere, drept, filosofie. După ieşirea din închisoare primeşte un loc de muncă în construcţii. Prin anii ’60, reuşeşte să urmeze cursurile Facultăţii de Litere de la Universitatea “Al. I. Cuza” din Iaşi pe care o termină ca șef de promoție pe țară. În facultate vorbea vreo trei limbi străine; le învăţase la “cursurile” din închisoare. Cine a citit “Jurnalul fericirii” al lui Steinhardt ştie cam ce efuziune culturală era în acel mediu carceral. A publicat 17 carţi de poezie, proză, memorialistică, dintre care amintim „Un mire în flăcări”, „Mihai Eminescu si Gustavo Adolfo Bécquer”, „Mari Sărbători, Sărbătoriri, Iubiri, Învățăminte…”, „Eseuri critice”, vol. 1 și 2, „Spre mai multă lumină”, „Culegătorul de zări”, „Din mucenicia Neamului Românesc” – 3 volume.

Şi fratele său, prof. univ. dr. Ion Străchinaru (95 de ani), profesor de pedagogie la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, a făcut puşcărie comunistă. Au mai avut un frate, Dumitru Străchinaru, profesor de biologie în Iaşi. Și acesta a făcut pușcărie comunistă. Străchinarii au fost o familie numeroasă, de răzeşi din Bohotin. Au avut şi două surori care au fost împuşcate în urechi de ruşi pentru că nu au acceptat să fie siluite. Tatăl lor a fost un învăţător respectat din Bohotin. Bunica mea, Maricica Axinte, mi-a spus că Străchinarii erau o familie de oameni instăriţi, chiar a folosit cuvântul “răzeşi”, cultivaţi, modeşti şi omenoşi, faţă de “alţi chiaburi din Bohotin care erau cam aroganţi, fără inimă cu sătenii care le munceau pământurile”, ca să o citez din memorie.

Pe 5 noiembrie 2017, am participat la o conferinţă ţinută de prof. Constantin Străchinaru, la Liceul “Lascăr Rosetii” din Răducăneni. A vorbit cu însufleţire timp de doua ore, a răspuns la toate întrebările puse, a oferit autografe. Mi-a dat şi mie o carte cu autograf. I-am sărutat mâna când am primit-o. De “Constantin şi Elena” – Hramul satului Bohotin, a stat de vorbă cu mama în Cimitir, la pomenirea celor adormiţi, şi mi-a transmis că este disponibil să purtăm o conversaţie. Timpul nu a mai avut răbdare… Profesorul Constantin Străchinaru a plecat “spre mai multă lumină”, după cum sună titlul cărţii pe care mi-a dat-o cu autograful domniei sale.

“Lumina din spatele zidurilor” – Conferința din 2017

Domnul din fotografie este Prof. Constantin Străchinaru din Bohotin – comuna Răducăneni, care a făcut 14 ani de temniţă comunistă. Are 90 de ani, este lucid, povesteşte alert, cursiv, iar vorbele sale cad precum trăsnetele.

Am urmărit Memorialul Durerii, am fost la Sighet, am citit tot ce am găsit despre martirii temniţelor comuniste, dar să-l asculţi pe Prof. Străchinaru în carne şi oase, un învingător al atrocităţilor regimului comunist, este o şansă extraordinară de a te întâlni cu Istoria. Familia Prof. Străchinaru a fost greu încercată după cel de-al Doilea Război Mondial. A avut două surori frumoase, împuşcate de ruşii care, pe tancurile Armatei Roşii, au trecut prin Bohotin. Fratele său, Dumitru Străchinaru, a făcut şi el cinci ani de puşcărie comunistă. A mai avut un frate, Prof. univ. dr. Ion Străchinaru de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei – UAIC, care a plecat la cele veşnice în urmă cu ceva timp. Toată familia sa a suferit cumplit în regimul comunist.

Prof. Constantin Străchinaru a fost arestat pe când era la facultate, de fapt urma în paralel cursurile a trei facultăţi: Filosofie, Drept şi Litere. A pătimit prin mai toate puşcăriile comuniste, inclusiv Aiud, Piteşti, Jilava. După ce a ieşit din puşcărie a lucrat o perioadă în construcţii, apoi a primit permisiunea să urmeze facultatea de Litere. A fost profesor de franceză în Iaşi, a publicat 17 cărţi de poezii, eseuri, memorii şi două traduceri din franceză. Un elev l-a întrebat cum a rezistat 14 ani în puşcăriile comuniste. “Prin credinţă şi rugăciune, a răspuns profesorul”.

Povestea sa trebuie transmisă mai departe. Este un monument viu, un erou, un martir. Când îl privești pe Prof. Străchinaru, așa cum arată și gândește la 93 de ani din care 14 ani de temniţă comunistă, poți să spui că într-adevăr Dumnezeu lucrează prin oameni. Constantin Străchinaru a învins iadul pe pământ – lagărele de exterminare comuniste. Profesorul din Bohotin va merge în Raiul ceresc alături de Dumnezeu și Sfinții Săi.

Ciprian Iftimoaei

Veşnica lui pomenire!

MUNTELE SUFERINŢEI

Cuviosului Părintelui Justin Pârvu

de Constantin Străchinaru, fost deţinut politic, coleg cu Părintele Justin la penitenciarul Suceava și în lagărul de la Periprava

 

Urcuş înseamnă jertfă şi iubirea

de Dumnezeu, de semeni şi de glie,

Iubirea care umple firea

românului de veşnicie.

 

Ai suferit cât nu intră-n cuvinte

în abatoarele cu măcelari şi-anchete,

la minele de plumb fierbinte

şi-n celulele pândite prin vizete.

 

Suceava şi Aiud, Jilava, Periprava,

pe prici, pe pat de fier, cu rupte pături.

Sub talpa iadului ce lovea cu otrava

de înjurături, centuri şi cozi de mături.

 

Obloanele de lemn de la ferestre

ne-au despărţit de slava Ta adâncă,

de-a cerului Tău scumpă zestre

când clipa-ncremenea precum o stâncă.

 

Foamea hălăduia la ea acasă.

Prin somn cu frământări de dinţi,

o lume-n plasa densă

ca să-şi iasă într-o zi din minţi.

 

Flămândele ciorbe care spălau gamele

cu urme leşioase de-arpacaş,

noaptea şi ziua la turele santinele,

ne despărţeau cu arma de oraş.

 

Lipsa de aer nevroza schelete

înghesuite între ziduri reci,

pe care încrustam discrete

adrese ale celor duşi în veci.

 

Dar despărţirea-ntotdeauna doare,

precum singurătatea din răscruci

şi n-ai răspuns la nicio întrebare

şi nu ştii încotro s-apuci.

 

Pe nesimţite înnoptate ca-ntr-o doară

ne răscolea osânda percheziţiei,

căutătoare de pistoale şi muniţii,

cu care am fi putut ieşi afară.

Și-am fost scoşi la munci pe şantiere,

în mine, fabrici şi la stuful

din Periprava nopţii cu năduful

ucigător mai rău decât o fiere.

 

În bacul stăpânit de bezne

imunde într-un spaţiu unde,

numai credinţa mai putea pătrunde

prin mâlul bălţilor până la glezne.

 

Eram doar numere făr-apărare,

sub ale răului cuţite lungi,

care lăsau fără cruţare

pe trupul vieţii noastre însângerate dungi.

 

Frigul trecea şi dincolo de oase,

suflându-ne şi ciorba din gamele,

munci silnice şi cât de grele

pedepse în carcere întunecoase.

 

Fără învelitori şi fără hrană

şi pe cimentul plin de apă

cu trupurile numai rană,

de nu credeai că cineva mai scapă.

 

Ne făceam cruci cu limba, frate

şi rugăciunea o şopteam în şoaptă.

Urgia coaptă şi răscoaptă

se-ngrămădea la noi în spate.

 

Aşa s-au dus pe apa sâmbetei toţi anii

fremătătoarei noastre tinereţi,

vândută la mezat pe banii

falşi ai falsificatei noastre vieţi.

 

Din tot acest noian de chinuri,

noi am făcut vieţii temelie.

Din goluri am ştiut să facem plinuri

şi din celulă, scumpa ta chilie.

 

În zorii rugii tale Providenţa

a coborât în noi puteri cereşti,

înconjurându-ne cu rezistenţa

adâncurilor noastre sufleteşti.

 

Martir într-un mijloc de veac ocult,

perfid şi cinic, sadic şi ateu,

tu ai făcut din suferinţă-un cult

de-apropiere a omului de Dumnezeu.

 

Şi El te-a auzit şi-a fost cu tine,

cu tot ce-ai murmurat în rugăciune.

Şi-ai ctitorit la Petru Vodă pe coline

sate mănăstireşti, lăcaş de-nchinăciune.

 

Multiplicat în ţară prin altare

ca la Aiud de care lumea spune,

că sfinţii sunt prezenţi în osuare,

minune-n marea Cerului minune.

(Poezie publicată în Nr. 34 al Revistei Atitudini)

O altă versiune a aestui poem, care se încheie cu

“minune-n marea Neamului minune.”

o puteți citi în lucrarea închinată Părintelui Justin Din Mucenicia Neamului Romanesc.

Vedeți și pagina In Memoriam Constantin N. Străchinaru – Ticu

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

MĂRTURISITORII

Din cărțile Profesorului:

Amintiri Insangerate by Constantin N. Strachinaru on Scribd

Din Mucenicia Neamului Romanesc Vol I by Constantin N. Strachinaru on Scribd

Din Mucenicia Neamului Romanesc Vol II by Constantin N. Strachinaru on Scribd

Din Mucenicia Neamului Romanesc VOL III by Constantin N. Strachinaru on Scribd

Culegatorul de Zari by Constantin N. Strachinaru on Scribd

“Spre Mai Multa Lumina” – Constantin N. Strachinaru by Ioana Roscu on Scribd

Mari-Sărbători-Sărbătoriri-Iubiri-Invățăminte-Editia-a-II-a by Constantin N. Strachinaru on Scribd

De Vorba Cu Sufletul by Ioana Roscu on Scribd

,,Cerul iubirii e deschis” by Constantin N. Strachinaru on Scribd

Daca Vrei Sa Nu Mai Mori by Irina Hrehorciuc on Scribd

Mihai Eminescu și Gustavo Adolfo Bécquer by Irina Hrehorciuc on Scribd

Print Friendly, PDF & Email
No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

FOLLOW US ON