Lacrimile Părintelui Justin la Aiud:

Mănăstirea Petru Vodă: “Cel mai iubit dintre sfinţii români”

“La pomenirea “celui mai iubit dintre sfinţii români”, vedem împlinit cuvîntul care tălmăceşte cauza iubirii noastre dumnezeieşti către Părintele Justin: “pentru că el ne-a iubit întîi” (cf. I In. 4:19). Şi a iubit mai blînd şi mai aprig decît toţi voievozii noştri. Unitatea, pe care a propovăduit-o cu fapta, şi milostenia pentru care a suferit atît, se oglindesc în inimile tuturor celor care cunosc pe Dumnezeu prin cuvintele şi pentru faptele, lacrimile şi rugăciunile apostolului, mucenicului, mărturisitorului Justin cel Mare de la Petru Vodă. A iubit România pentru raţiunea pentru care a creat-o Dumnezeu, aşa cum a creat toate neamurile, pe fiecare cu sublimul şi rostul său, care se va vedea limpede în Ziua cea mare şi aşteptată a Cuvîntului Dumnezeiesc ce va să vie. A iubit Biserica, în care se cuprind ca într-un singur sîn părintesc toate neamurile, de la Adam la ultimul om ce se va naşte şi va primi chipul şi asemănarea Făcătorului lumii. A iubit pe cuvîntătorii de Dumnezeu, de la Moisi la Ioan Botezătorul şi de la Andrei Apostolul la Ioan al Apocalipsei, de la Iustin Filosoful la marii mucenici ai prigoanei secolului din urmă. Iubirea, prin care via întru el Hristos dimpreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt Cel ce Se purta deasupra apelor înainte de facerea lumii, este pecetea frumuseţii veşnice a chipului Părintelui Justin, cel care înaintea Sfintei Treimi veghează asupra mîntuirii tuturor celor ce primesc cu inimă dreaptă, cu cuget curat, cu vitejie de şoim român, cu smerenie de răstignit, cu strălucire de înviat, cu biruinţă de înălţat, cu plinătate de Duh, credinţa cea revelată a Ziditorului. Iubeşte acum şi pururea, Părinte, fără hotar, “fără spiţă de neam” (Evr. 7:3), fără gratii, fără lacăt, fără paznici, “fără pată şi zbârcitură” (Efes. 5:27), fără întristare şi suspin, fără timp, fără sfîrşit, în bunătatea cea preasfîntă a Domnului Iisus pe Care ni L-ai arătat în ochii tăi cei plînşi şi dragi, în mîinile tale izbăvitoare de păcat şi străpunse de dureri, în zîmbetul tău în care regăseam fericirea Raiului, în vorba ta adîncă şi tare, în care Dacii renăşteau în văzduhul cel liber de odinioară şi de mîine. Amin.”

Ziarul Lumina:  Patru ani de la trecerea la cele veşnice a părintelui Justin Pârvu

de Tudorel Rusu, 12 Iunie 2017

În jur de 1.000 de credincioşi au fost prezenţi sâmbătă, 10 iunie 2017, la Mănăstirea Petru Vodă din judeţul Neamţ, cu prilejul pomenirii marelui duhovnic român arhimandritul Justin Pârvu, care a trecut la Domnul la data de 16 iunie 2013.

Sfânta Liturghie şi slujba Parastasului au fost oficiate de IPS Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. În cuvântul de învăţătură, ierarhul a subliniat că a cunoscut personal una din virtuţile marelui duhovnic – iertarea vrăjmaşilor: „Unul dintre mărturisitorii perioadei comuniste este părintele Justin Pârvu, înmormântat la această mănăstire, cel pe care dumneavoastră îl cinstiţi ca pe un adevărat mărturisitor al credinţei creştine. Părintele Justin a mărturisit prin cuvânt şi prin pilda vieţii sale. După ce a ieşit din închisoare, l-am întâlnit la Secu; nu mi-a rostit nici un cuvânt de critică, de ură, faţă de cei care l-au chinuit. Am mers la Bistriţa şi acolo am stat împreună câteva luni şi, de asemenea, nu am auzit de la el nici un cuvânt împotriva vrăjmaşilor credinţei. În cele din urmă, s-a retras aici, la Petru Vodă, şi a făcut ceea ce vedem, şi a spus ceea ce aţi auzit şi v-a dat pildă de trăire creştină şi trăire călugărească”.

De asemenea, actualul stareţ de la Petru Vodă, părintele arhimandrit Hariton Negrea, a precizat că părintele Justin Pârvu a fost „omul lui Dumnezeu”:

„Părintele Justin, părintele nostru duhovnicesc, iubitor de Dumnezeu, iubitor de ţară, iubitor de români. Se spune că părintele Justin a mers cu poporul în urma lui; să ştiţi că el a primit pe orice om care i-a bătut la uşă. Părintele a realizat comuniunea între oameni; ne-a privit pe noi toţi ca făpturi ale lui Dumnezeu. Nu a avut alte idei, nici xenofobe, nici antisemite. Părintele Justin a fost omul lui Dumnezeu, în primul rând. El ne-a învăţat iscusinţa duhovnicească şi dragostea faţă de Dumnezeu, apoi faţă de oameni. Să nu se înţeleagă vreodată că Părintele Justin a fost nuanţat vreodată de ceva politic sau alte idei filosofice; el a fost doar un om al lui Dumnezeu şi un om al poporului român”.

Părintele Justin a fost unul dintre cei mai remarcabili pătimitori ai închisorilor din perioada comunistă, suferind aproximativ 17 ani de temniţă. După 1990, a întemeiat aşezământul monahal din comuna Petru Vodă, judeţul Neamţ, devenit loc de pelerinaj pentru nenumăraţi credincioşi din întreaga ţară. (Reluat şi în Doxologia, cu mai multe fotografii)

Trinitas TV şi Atitudini: Pomenirea de 4 ani a Părintelui Justin

Doxologia:

IPS Pimen – Cuvânt la Parastasul de 4 ani al Părintelui Justin Pârvu

Cum a fost anul trecut:

Mai multe fotografii de anul acesta, la Mănăstirea Petru Vodă

Sursa: Părintele Justin Pârvu Ro

Preluare: MĂRTURISITORII