Un moment deosebit al slujbei hramului din acest an l-a reprezentat aducerea pe scena unde a fost săvârşită Sfânta Liturghie a părintelui Mina Dobzeu, „botezătorul” Monahului Nicolae Steinhardt și mărturisitor al credinței ortodoxe în închisorile comuniste, care a primit de la Înaltpreasfințitul Teofan cea mai înaltă distincție a Mitropoliei Moldovei și Bucuvinei, „Crucea Moldavă”. „Anul acesta în întreaga Biserică Ortodoxă Română am încercat să readucem în prim-plan chipurile acelor bărbați și femei care au înfundat pușcăriile acelor vremuri: peste 2000 de preoți și monahi și multe mii de creștini mireni care au pătimit pentru credință și neam. Am voit a aduce în fața dumneavoastră un părinte care a prins acele vremuri. Pentru acești oameni sfinți – Părintele Sofian, Părintele Adrian, Părinte Justin -, care deja au plecat la Domnul, trebuie să mulțumim că avem acum libertatea credinței. Și pentru că l-am descoperit la Huși pe Părintele Mina Dobzeu, cel care se apropie de vârsta de 100 de ani (are 96 de ani), iată că l-am invitat acum în fata dumneavoastră. (…) Nu știm câți ani îi va mai dărui Dumnezeu în această lume, căci cu un picior părintele este deja în Împărăția Cerurilor, însă noi îi urăm la mulți ani cu sănătate!” a precizat IPS Părinte Teofan, citat de Doxologia.
Distincția i-a fost acordată de Teofan, mitropolitul Moldovei, după oficierea slujbei liturgice din ziua prăznuirii hramului Sfintei Cuvioase Parascheva, scrie Agerpres.
„Pentru că l-am descoperit la Huși pe părintele Mina Dobzeu, cel care se aproape de vârsta de 100 de ani, el are 96, l-am rugat să vină pentru o clipă în fața dumneavoastră. (…) Vi-l prezentăm cu drag și îi oferim Crucea Moldavă pentru tot ceea ce părintele a făcut în faptă și rugăciune în vremurile grele de atunci și pentru vremurile poate mai ușoare, dar cu multă dificultate și în zilele noastre”, a declarat Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei, citat de ActiveNews.
Totodată, arhimandritului Mina Dobzeu i-a fost oferită și o icoană cu Sfânta Cuvioasă Parascheva.
O viaţă de jertfă
Arhimandritul Mina Dobzeu, rămas în memoria tuturor ca fiind „botezătorul lui Nicolae Steinhardt”, s-a născut la 5 noiembrie 1921, în Grozești, județul Lăpușna din Basarabia și a purtat numele de mirean Mihail. A fost unul dintre cei șapte copii ai părinților săi și i-a plăcut de mic să învețe carte și să citească Acatistul Sfântului Pantelimon.
La doar 13 ani, intră ca frate la Mănăstirea Hâncu, unde rămâne până în 1938. Urmează doi ani de ucenicie în sculptura bisericească, la Mănăstirea Căldărușani. În 1940 se întoarce acasă și găsește locul pustiit de ocupația sovietică. A luptat pe front la Timișoara și în Ungaria, fapt pentru care este veteran de război al Armatei Române.
După război, reia parcursul educației, studiind patru ani la școala de Cântăreți de la Constanța, apoi cinci ani la Seminarul Teologic al Mănăstirii Neamț.
În anul 1946 este tuns în monahism la Schitul Brădicești, în Episcopia Hușilor, fiind hirotonit ierodiacon în 1948.
În anul 1955 primește Taina preoției. Slujește cinci ani la Mănăstirea Nicula, în Parohia Jimbor (Cluj) și la Schitul Brădicești.
În 1957 a început să studieze la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, dar în anul al II-lea este exmatriculat, scos din monahism și condamnat la închisoare pentru exprimarea opoziției față de Decretul 410/1959 privind desființarea mănăstirilor și reducerea personalului monahal.
A făcut pușcărie la Galați, Jilava, Gherla și la Canal — colonia de muncă din Delta Dunării, unde s-a întâlnit și a devenit camarad cu importanți oameni de cultură ai vremii: Constantin Noica, Nicolae Steinhardt, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Sergiu Al. George, iar la Gherla, cu Alexandru Zub, Alexandru Ivasiuc și Vasile Vasilache (ajuns vicar al Episcopiei Românești din New York).
La Jilava, pe 15 martie 1960, monahul Mina Dobzeu l-a botezat ortodox pe Nicolae Steinhardt, ‘evreul intelectual, cu purtare frumoasă și cultură’, întemnițat pentru refuzul de a depune mărturie împotriva lui Constantin Noica. Întâlnirea din celula 18 de la Jilava dintre călugărul Mina și Steinhardt și-a pus amprenta definitiv asupra vieții celor doi. Steinhardt scria în “Jurnalului Fericirii”: ‘acest călugăr m-a creștinat la Jilava, înfruntând, și eu și el, rigorile restricțiilor și dispozițiilor care interziceau astfel de manifestări și convertiri. Cu acest prilej mi-am schimbat și numele din Aurel în Nicolae’.
La rândul său, părintele Mina povestește în scrierile sale: “într-o noapte, ușa se deschide și este împins un om cu bocceaua sub braț, înspăimântat și nedumerit. Toate paturile erau ocupate, erau și câte doi în pat. L-am văzut și i-am făcut semn să se urce la mine, la etajul III. Să mai dormim puțin, că acuși e ziuă, i-am spus. A doua zi dimineața, am făcut cunoștință mi-am dat seama că era un intelectual. El mi-a spus că e evreu, dar eu n-am schițat nici un gest că ‘Vai, că eu sunt preot! Vai, că eu sunt creștin’…, și el s-a atașat foarte mult de mine. El spunea că avea mai de mult de gând să fie botezat, dar nu erau condiții. Dar acum mă găsise pe mine, atașat de sufletul lui, și mi-a spus că dorește să fie creștinat ortodox. Până la urmă, la 15 martie 1960, i-am făcut Botezul, după ce îi făcusem o mică catehizare și i-am vorbit despre cele pe care trebuia să le cunoască, Simbolul Credinței (Crezul)… I-am făcut Botezul simplu, prin turnare, că nu erau condițiile adecvate. Mai trebuia să i se facă ungerea cu Sfântul Mir și s-a dus la Biserica ‘Icoana’ din București și i-a făcut și administrarea Sfântului Mir’.
După eliberarea din închisoare, în 1964, Nicolae Steinhardt își consolidează statutul de convertit iar în 1980 apucă drumul mănăstirii, devenind monahul Nicolae de la Rohia.
În închisorile comuniste, părintele Mina Dobzeu a continuat să răspândească învățătura de credință ortodoxă, fără să se gândească la riscuri, învățându-și colegii de celulă rugăciuni. Acest lucru nu a rămas fără consecințe.
A ieșit din închisoare în 1964 iar cinci mai târziu a început să slujească la Mănăstirea ‘Sfinții Apostoli Petru și Pavel’ din Huși — Catedrala episcopală. Între anii 1978-1988 a fost chiar starețul mănăstirii.
În 1971 reușește să încheie studiile de licență în Teologie (întrerupte de condamnarea din 1959).
În anul 1988 intră din nou în detenție, pentru 8 luni, fiind acuzat de ‘uneltire împotriva siguranței statului’, în urma celor șapte scrisori adresate direct lui Nicolae Ceaușescu, cu privire la morala poporului român și la ateismul pe care comunismul voia să-l impună.
Între anii 1996-2002 a îndeplinit funcția de consilier cultural-misionar al Episcopiei Hușilor, continuându-și activitatea de misionariat. De-a lungul anilor, a scris 12 cărți.
După o viață zbuciumată, în care nici o amenințare nu i-a stăvilit curajul mărturisirii credinței și misiunea creștină neîntreruptă, ajuns la 96 de ani, părintele Mina Dobzeu și-a pierdut vederea și suferă de multe boli. Cu sufletul, însă, trăiește încă de pe acum bucuria întâlnirii cu Hristos, Cel pentru care a mărturisit și a trăit, scrie Ionela Cristina Răciun pentru Doxologia.
Pingback: Sfânta Parascheva a adus „Crucea Moldavă” pentru Părintele Mina Dobzeu, mărturisitorul care l-a creştinat pe Nicu Steinhardt în temniţele bolşevice. FOTO / VIDEO – Presa Ortodoxă
Pingback: De vorbă cu Părintele Mina Dobzeu: Nicu Steinhardt voia să moară creștin - MĂRTURISITORII