„Din ocnă, Draga Mea, îţi scriu iar,
De ziua Ta gătind cuvinte,
Nu-ţi pot trimite azi în dar,
Decât o lacrimă fierbinte!“

Ultima scrisoare trimisă de Vasile Militaru soției sale, Ecaterina (Telly) Barbu.

Arestat la 8 ianuarie 1959, la vârsta de 73 de ani, și condamnat la 20 plus 12 ani, cu executarea celei mai mari dintre pedepse, respectiv cea de 20 de ani, Poetul avea să moară în urma torturile torționarilor bolșevici anticreștini exact peste 7 luni de la încarcerare, pe 8 iulie 1959. Vasile Militaru mai fusese arestat și reținut în două rânduri, în 1951, pentru sprijinirea “bandelor” din munți și a “organizației subversive” Mișcarea Tineretului Regalist, fiind eliberat din lipsă de probe în 1952.

Iată sentința Tribunalului bolșevic: “MILITARU VASILE (ns. 1886, scriitor autodidact) – vechi colaborator la gazeta „Porunca vremii”, care a scris în perioada 1951-1952, cînd a fost deținut administrativ, mai multe poezii cu conținut ostil regimului existent atunci în România, a luat legătura cu coinc. P.I., C.A., R.T., P.A. și cu alte persoane, citind împreună poeziile scrise de el în acea perioadă și comentînd știrile ascultate la posturile de radio ale statelor occidentale
– atît în discuțiile avute cu aceste persoane, cît și cu membrii consiliului parohial al bisericii din Parcul Domeniilor, a recitat din poeziile sale și a avut manifestări potrivnice ordinii sociale din țara noastră, exprimîndu-și speranța că va interveni schimbarea acesteia.”

Bătrânul învățat a declarat recurs, iar recursul a fost judecat la data de 25 august 1959, când marele poet și patriot deja murise în lagărul de la Ocnele Mari. Singurul recurs admis a fost cel al lui Postelnicescu Ion, dispunându-se încetarea urmării față de acesta, întrucât murise. Recursurile celorlalți 13 inculpați au fost respinse toate, inclusiv cel declarat de Vasile Militaru, trecut dincolo cu peste o lună și jumătate în urmă.

Citiți și Poetul-martir Vasile Militaru: “şi-a acceptat moartea ca pe o împărtăşanie” († Ocnele Mari, 8 iulie 1959)

Poeziile arestate, poetul exterminat. Vasile Militaru „martir al poeziei şi credinţei în Dumnezeu“ (21 septembrie 1886 – 8 iulie 1959)

“Pentru cititorii şi admiratorii lui Vasile Militaru (19/21 septembrie 1886 – 8 iulie 1959), precizăm că, ulterior, soţia şi prietenii săi puţini, au deshumat rămăşiţele sale pământeşti de sub acel măr de la Ocnele Mari, în timpul când a murit Gh. Gheorghiu – Dej (1965) şi le-au reînhumat apoi la Cimitirul Bellu din Bucureşti, în „Parcela Scriitorilor” – poziţia 14.

Aşa cum Dosoftei (care a scris Psaltirea pre versuri) a fost sanctificat la fel, suntem convinşi că va fi sanctificat şi sfântul poet Vasile Militaru, care după 9 ani de la îngroparea sa sub mărul de la Ocnele Mari (în urma exterminării lui – bătut câineşte la Securitatea din Piteşti şi dus la Ocnele Mari ca să nu moară la Securitate) a fost găsit neputrezit şi frumos mirositor, o comisie bisericească verificând acest imbucurător adevăr.”

Pornind de la aceste câteva rânduri găsite pe internet, cu ajutorul unui mare iubitor al mărturisitorului Vasile Militaru și al operei sale, vărășteanul Constantin Cosmin, am reușit să găsim două dintre înscrisurile cu privire la acest fapt minunat, care demonstrează, încă o dată, sfințenia poetului-martir.

Într-adevăr, poetul a fost deshumat în 1965, la aproape 7 ani, pentru a fi adus la București, fiind găsit cu moaște sfinte întregi! Probabil soția și fratele lui Vasile Militaru s-au speriat de posibilele reverberații și au amânat reînhumarea la Cimitirul Bellu, pe Aleea Scritorilor, încă 3 ani, până în 1968. La slujbă a participat și camaradul său de jertfă și biruință ca fost deținut politic, posibil întâlnit la Jilava, în timpul primei încarcerări, Părintele Gheorghe Vețeleanu.

Grație domnului Constantin Cosmin publicăm în premieră facsimilul aceastei importante mărturii pentru dosarul de canonizare al Sfinților închisorilor bolșevice, însoțit de numeroase documente din dosarul de penitenciar și de la Securitate al martirului. inclusiv  o autobiografie olografă și câteva poeme inedite, confiscate de Securitate și despre care se credea că au fost distruse. Unele dintre acestea sunt obținute direct de la CNSAS, altele sunt reproduse din lucrarea “Jefuit de libertate”, coordonatori Domnica Dijmărescu și Dan Pupăză, Gorj, 2017. Iată aceste prime două documente extrem de importante:

Slava lui Dumnezeu pentru toate și să ne vedem sfinții cât mai curând în calendare!

MĂRTURISITORII 

Să ne-amintim mai des de ei

Azi VASILE MILITARU (+8 iulie 1959)

“Și-așa, cu geana-nlăcrimată
Scriind acestea-n lanț de fier
Mă-ntreb: le vei citi vreodată
Sau vii să ți le spun în Cer?”
Jilava, Decembrie 1951

Din păcate, aşa cum se întâmplă cu mulţi români adevăraţi, marele şi sfântul poet Vasile Militaru nu este cunoscut aşa cum merită pentru talentul şi iubirea lui de ţară. Cauzele se ştiu. Ce nu se ştie însă este că în vremurile lui bune Vasile Militaru era un poet prolific, des publicat şi adorat de cititorii săi: nu era serbare şcolară, în ţară, fără versuri de Eminescu şi Vasile Militaru. În primării şi şcoli erau afişate la vedere cartoane dreptunghiulare cu versuri sublime şi edificatoare de Vasile Militaru. Ani la rând în ziarul „Universul” avea rubrică duminicală cu astfel de „Vorbe cu tâlc”.

Primea din ţară zeci de scrisori de mulţumire şi admiraţie de la cititorii săi fideli care-i memorau multe versuri sublime. Fabulele lui erau originale şi scrise în stil creştinesc şi pe înţeşes. Japonezii îl socotesc unui din cei mai mari fabulişti ai lumii.

A publicat peste douăzeci de volume de poezii patriotice şi religioase, fabule (trei volume în ediţii repetate) şi basme versificate, iar postum îi apare capodopera „Divina Zidire”.

În anul 1933 volumul său „Psaltirea în versuri” a fost premiat de Academia Română.

Aşa cum Dosoftei (care a scris Psaltirea pre versuri) a fost sanctificat la fel, suntem convinşi că va fi sanctificat şi sfântul poet Vasile Militaru, care după 9 ani de la îngroparea sa sub mărul de la Ocnele Mari (în urma exterminării lui – bătut câineşte la Securitatea din Piteşti şi dus la Ocnele Mari ca să nu moară la securitate) a fost găsit neputrezir şi frumos mirositor, o comisie bisericească verificând acest imbucurător adevăr.

Mulţi români nu ştiu că cele trei romanţe care se cântau tot timpul perioadei comuniste (şi uneori se mai cântă şi azi, dar mai rar) spunându-se că sunt pe versuri de Coşbuc, erau pe versuri de marele Vasile Militaru, cel ocrotit şi inspirat de Dumnezeu. E vorba de poeziile „Mama” cu subtitlul „Dragului meu prieten George Enescu”, „Icoană scumpă” şi „Povestea mea”, cunoscute de ascultători sub titlurile „A venit aseară mama”, „Car frumos cu patru boi” şi „M-am născut într-un bordei”.

“A venit aseară mama” cântată de celebrul Zavaidoc, acompaniat de orchestra națională Vasile Theodorescu. Înregistrare de pe disc Columbia din anul 1931.

Pe mormântul lui Vasile Militaru sunt înscrise următoarele versuri ale sale:

„Când voi fi cu trupul închis într-un sicriu
Nu voi fi eu mortul, ci voi fi un viu!
Şi voi zice lumii din ale vieţii porţi:
Iată-mă, cu visul, plâns de nişte morți!”

Nic Petrescu

Liga Scriitorilor din Argeș

Fotografii și documente: