AMINTIRI DIN ÎNTUNERIC
de Părintele Nicolae Grebenea
PREFAŢĂ
Trăim într-un veac agitat, plin de mari prefaceri si fărădelegi.
Luminată de dumnezeiestile învătături ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, lumea, din beznele în care era, s-a ridicat treptat la cunoasterea adevărului, a binelui, la respectul omului, la un frumos progres moral si spiritual.
S-a putut realiza o cultură si o civilizatie crestină. S-a iesit la lumină. Omul nu mai e idolatru; nu mai e jertfit zeilor.
Femeia nu mai e roaba bărbatului. Toti au devenit fii ai lui Dumnezeu.
National, progresul a mers lent si cuceririle spirituale si sociale s-au făcut cu jertfe mari. Bunăoară, românii ardeleni abia în 1848 au iesit din iobăgia austriacă. Şi România abia în 1878 a iesit de sub suzeranitatea Turciei.
Un salt enorm s-a făcut în 1918, după primul război mondial, când s-a proclamat principiul autodeterminării popoarelor, în urma căruia s-au format statele nationale.
Dar după al doilea război mondial s-a produs o cădere neasteptată, o prăbusire care ne-a dat înapoi cu sute de ani: 100 de milioane de oameni au fost vânduti sovieticilor fără stirea lor.
Poate fi ceva mai nedrept si mai înspăimântător?
Şi totusi, trei oameni de stat, cinici si mari betivani, au putut face acest act rusinos. Socotindu-se atunci stăpâni ai lumii, s-au suprapus puterii lui Dumnezeu pe care L-au tăgăduit prin actul lor.
Cutremurătoarea fărădelege s-a făcut din necredintă si tăgăduirea existentei lui Dumnezeu. Deci au venit marile dureri si suferinte ale popoarelor care au pătimit în temnitele si lagărele comuniste. Prin aceasta s-a restabilit echilibrul spiritual al lumii.
Detinutii au ajuns în asupriri si mari cazne, în marile lor trăiri interioare să înlăture îndoielile, si să capete pas cu pas certitudinea existentei lui Dumnezeu. În conditii extreme de distrugere, ei au rezistat si zeci de ani, desi toată stiinta lumii arată că într-un astfel de regim nu se poate rezista mai mult de un an. Cum au putut rezista atât? Prin puterile lor? Nu! Ci prin ajutorul ce l-au primit de la Dumnezeu. Prin harul Sfântului
Duh. Ei au trăit sub scutul lui Dumnezeu si au ajuns la convingerea deplină, desăvârsită, că Dumnezeu este. Dar nu numai că El este, ci si că El ajută, apără, sprijină pe cei ce-L
iubesc. Şi stă si de vorbă cu ei, căci L-au adus pe Dumnezeu în inima lor.
Supravietuirea detinutilor, după dramaticele suferinte prin care au trecut, este o dovadă peremptorie a existentei lui Dumnezeu. Ei sunt niste martori ai existentei lui Dumnezeu si ai nebuniei tăgăduirii existentei lui Dumnezeu, ei aduc lumii mărturia lor, si ea e adevărată si sinceră, căci nu numai cuvântul, ci ei însisi sunt această mărturie.
Această mărturie o aduc si eu care abia după 13 ani de temnită am ajuns să am dovada existentei lui Dumnezeu si să mă conving de realitatea existentei Lui. Şi să pot spune: eu nu mai cred, ci stiu că există Dumnezeu. Nimeni nu-mi poate zdruncina această convingere rezultată din fapte trăite, autentice.
Azi nori negri se ridică la orizont. Forte oarbe, satanice, sunt în plină desfăsurare si luptă. Dumnezeu e tăgăduit de ele mai mult ca oricând. Sfânta Lui Biserică, stâlpul adevărului, e
amenintată cu distrugerea ei. Însăsi rasa umană, care merge acum înapoi, e amenintată în existenta ei. Acum ea se distruge, lent, biologic si spiritual. Viitorul apare nesigur. Şi nici un profet nu apare să arate lumii calea salvării ei.
Căutând în Biblie, găsim cuvintele lui Iisus: «Eu sunt calea, adevărul si viata…» cei chemati spre mântuire stiu de acum calea. Şi Hristos e Dumnezeu; atotputernic, nebiruit, stăpân peste toate. (Isaia cap. 43, vers 3 si următoarele).
Prin acest jurnal dau si eu lumii o mărturie despre existenta lui Dumnezeu, nu spre lauda mea, ci spre slava lui Dumnezeu si întărirea oamenilor.
Sursum corda! Sus să avem inimile!
Ridicati-vă! Dumnezeu e viu în vecii vecilor.
La planurile întunecate care se pot tese în diferite oficine ascunse, neamul meu poate găsi singurul sprijin, statornic si nedezmintit, numai în Dumnezeu. Întoarce-te la El cu toată
inima si puterea, mărite Neam Românesc! Lipeste-te de El, căci El este viata ta. Caută-te pe tine si fii ce ai fost.
Priveste drept în sus, spre lumină, fără a lua seama de zarva din jur. Şi vei fi mântuit. Şi vei fi lumină pentru altii.
Pr. Nicolae Grebenea
Piatra Neamt, 18 august 1997
Descărcați de aici cartea Părintelui Nicolae Grebenea – Amintiri din intuneric în format PDF
