Vintilă Horia: “Rugăciune pentru rănile ţării”. CENTENAR VINTILĂ HORIA

Nu da Doamne, nici unui dusman
Suferinta noastra dintr-un an
Si ne iarta, noua daca plange
Inima din noi. de-atata sange

Painea noastra coapta-n bunatate,
Da-ne-o noua, ca si pana acum,
Fa-ne, Doamne, prin durere, drum,
Ca unei corabii, pe-n noptate

Lasa-ncet, din cerul Tau sa cada
Pacea peste noi, ca o zapada
Si pe-o raza de luceafar mare
Da-ne semn de mila si-ndurare.

Dintr-un cap in celalalt al zarii,
Abatut candva, la o rascruce,
Umilit ca Fiul Tau pe cruce,
Zace-n lacrimi trupul rupt al tarii.

Pica-i Doamne, din uleiul sfant,
Peste rani cioplite in pamant
Si inalta din puterea gliei,
Chipul cel rotund al Romaniei.

ÎNCHINARE

Prin targuri, Doamne, sufletul mi-alunec
Si printre oameni in zadar Te caut.
Mi-e glasul rupt si ragusit: un flaut
Cu sufletul rapus de prea mult cantec.

Te-astept in dimineti intunecate,
Prin zgomotul rascrucilor umblate
Si-am obosit de cand Te caut Doamne,
Prin zvon de ierni si prin uscate toamne.

Nu vezi? Sunt singur si prea greu mi-e scrisul
De-a nu Te fi-ntalnit pe nici o cale.
Da-mi semn sa-nchin Minunatiile Tale,
Condeiul greu,poemele si visul.

Fa-mi glasul drept si coardele sonore,
Cuprinde-mi fruntea-n maini de aurore
Si lasa-ma pe albul unei pagini
Sa ma culeg sfios dintre paragini.

Sursa: MĂRTURISITORII

Print Friendly, PDF & Email
2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

FOLLOW US ON