7

25 December 2015

COLINDUL PRIZONIERILOR ROMÂNI DIN URSS

Prizonieri Romani URSS

Naşterea Sfântului Prunc în lagărul de prizonieri de la Mănăstârca din anul 1948.

În lagărele de muncă răspândite pe tot cuprinsul Rusiei sovietice erau în afara prizonierilor de război şi legionari, fie  dintre cei paraşutaţi din Vestul Europei, fie condamnaţi ca duşmani ai comunismului. Astfel sunt cunoscute numele lui Nicu Popescu-Vorkuta, care şi-a scris cutremurătoarele mărturii în cartea  „Un legionar dincolo de cercul polar“, mărturiile părintelui Dimitrie Bejan„Oranki – Amintiri din captivitate“ (PDF aici), sau cele ale profesorului Eugen Raţiu.
„În lagăr la Mănăstârca, în toate bordeiele ardeau feştile, între ramurile pinilor, pe care atârnau jucării confecţionate din placaj şi carton. Pentru cine erau toate aceste nimicuri? Inimile celor ce împodobiseră bradul le închinaseră copiilor care, în colşul de sub icoană, alături de mămica lor, îl implorau pe Moş Crăciun să-l aducă pe tăticul înapoi.
În bordeiul 15 ne adunam şi, lângă bradul din colţ, la lumina opaiţului, cântam colindele Pruncului născut în Betleemul Iudeii. Uşor, liniştit, ca într-o poveste spusă de bunic, se depăna firul sfintelor amintiri. Ultimul colind aducea rouă în ochii tuturor robiţilor:

Sub fereastra amintirii ne-adunăm,
Sufletul de altădată-l colindăm.

Cad nămeţii şi pierim
Fără cruce, fără ţară, velerim!

Trec în caravană magii dorului,
Peste fruntea rece-a luptătorului.

Brazii ard în vatra vechiului cătun,
Noi pornim colindul unui nou Crăciun.

Gândul nostru-n gândul ţării să-mpletim
Flor de gheaţă-ntr-o cunună, velerim!“’

Cu sufletul greu de amintiri şi sub biciuirea crivăţului zburlit printre nămeţi, ne întorceam la bordeiele noastre.
(Dimirie Bejan„Oranki – Amintiri din captivitate“ . Ed. Tehnică, Bucureşti, 1995, p.)

După sfârşitul pedepsei, legionarii care au supravieţuit au fost repatriaţi. Numai că la gară nu-i aştepta nimeni alţii decât securiştii spre a-i aresta sub învinuiri închipuite şi tocmite de ei. Nicu Popescu-Vorkuta, Eugen Raţiu şi mulţi alţii, şi-au început detenţia pe vremea lui Carol al II-lea, au continuat-o în lagărele naziste, apoi în guberniile ruseşti şi din nou acasă (în temniţă), în patria pe care au slujit-o cu drag şi jertfă. (Curentul – Crăciunul în închisorile comuniste)

VIDEO EXCEPTIONAL: Mărturisitorul Costache Caragaţă despre răbdare şi dragoste, cu Iisus în celulă. În fundal, “Colindul prizonierilor români din Rusia”, melodia recuperată din închisori.

MĂRTURISITORII prezintă în premieră online o variantă a acestui Colind, aşa cum a fost ea transcrisă în lucrarea “Poezii din Închisori”, culegere de Zahu Pană [şi Grigore Caraza], Cuvânt înainte de Vintilă Horia, copertă de Vlaicu Ionescu, Editura Cuvântul Românesc, Ontario, Canada, 1982:

COLINDUL PRIZONIERILOR ROMÂNI DIN URSS

Sub fereastra amintirii ne-adunăm
cântecul de-altădată-l colindăm,
Şi-a cernut un înger florile tiptil
peste fruntea mea senină de copil.

Mamă, mamă, cresc nămeţii, suferim,
flori de măr într-o cunună, velerim!

Brazii ard in vatra vechiului cătun
noi cântăm colindul unui nouă Crăciun,
Doamne arde-n focul inimii zăpezi
fruntea noastră, mamă, iarăşi s’o dezmierzi.

Mamă, mamă, cresc nămeţii, suferim,
flori de ghiaţă’ntr’o cunună, velerim!

Răbufneşte’n vaier stepa către cer
brazii îşi leagănă în vârfuri, Lerui Ler!
Trec în caravană magii dorului
peste fruntea rece-a luptătorului.

Mamă, mamă, cresc nămeţii şi pierim
fără nume, fără ţară, velerim!…

Sursa: MĂRTURISITORII

Foto sus: Romanii din Kazahstan

Vă mulţumim dacă daţi mai departeShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestEmail this to someonePrint this page