O familie de martiri: Laurenţia Arnăuţoiu, o mamă martirizată, cu fiii jertfiţi în lupta împotriva ocupantului bolşevic. POEM

La 24 mai 2016 se împlinesc 54 de ani de la moartea în închisoarea comunistă de la Miercurea Ciuc a Laurenţiei Arnăuţoiu, mama martirilor Toma şi Petre Arnăuţoiu, conducători ai grupării partizanilor din versantul sudic al Munţilor Făgăraşului, Haiducii Muscelului.

Laurenţia Arnăuţoiu a avut cinci copii: Ion, Elena, Toma, Anton şi Petre. Dintre fotografiile familiei Arnăuţoiu se distinge una în care apare Toma Arnăuţoiu, alături de mama sa, îmbrăcată în doliu, pe care îl ţinea după fiul ei întâi născut, Ion. După 2 ani şi 8 luni de război împotriva bolşevismului, Ion a murit pe câmpul de luptă, în Crimeea.

Haiducii Muscelului din Nucsoara - Col Arsenescu lt Arnautoiu

Timp de aproape 10 ani, fiii ei, Petre şi Toma, au luptat împotriva ocupanţilor sovietici şi a cozilor lor de topor în Munţii Făgăraşului, întreţinând flacăra libertăţii, a nădejdii şi a rezistenţei în lumea românească, un fenomen sprijinit de numeroşi preoţi, ofiţeri, învăţători, ciobani şi ţărani din comuna Nucşoara. Au fost luptători, nu victime. Au avut calitatea de ofiţeri ai Armatei Române, căreia i-au fost devotaţi până în ultima clipă a vieţii, fiind executaţi în noaptea de 18-19 iulie 1959, la Jilava, în iulie 1959.

Mama eroilor a fost arestată în două rânduri. Prima dată este arestată între anii 1949 şi 1955, fiind arestată din nou în 1958, până în 1962, când a murit în sinistra închisoare din Miercurea Ciuc, acolo unde femeile condamnate nu aveau voie să vadă nici măcar lumina Soarelui. Dumnezeu s-o odihnească cu Drepţii! (Florin Palas)

Haiducii Muscelului din Nucsoara - Elisabeta Rizea - Arnautoiu

Versurile următoare sunt scrise de Laurenția Arnăuțoiu, mama partizanilor Toma și Petre Arnăuțoiu și a eroului Ioan Arnăuțoiu mort pe front, ea însăși martirizată în închisorile comuniste.
Aparent, este o poezie naivă de factură populară. În esență, regăsim aici setul de valori pe care mama creștină îl pune, cu dragoste și responsabilitate, în sufletul oricărui fiu: dragostea de Dumnezeu și de neam, responsabilitatea, vitejia, credința nestrămutată în viața veșnică, în întâlnirea de dincolo de moarte, în puterea rugăciunii, speranța în generația următoare etc.
Astfel de mame au umplut Cerul nostru de sfinți! (Crina Palas)

Ţi-am tot spus, măicuţă,-n vis
Că ochişorii mi s-au stins,
Inima mi s-a topit,
Corpul mi s-a putrezit.
Maică, inimă de piatră,
Hotărăşte-te odată,
Vino, maică, de mă cată
În Crimeea blestemată
De mamele-ndurerate
Cu inimile sfâşiate.
Vino, mico, vino, hai,
Cată-mă-n Bahcesaray,
Printre flori mărunte,
În cimitir întâi munte,
Al şaptelea mormânt din colț
Să sapi doi metri-n jos
Prin pământul calcaros.
S-aduni, mico, os cu os,
Şi le curătă frumos.
Ş-apoi, maică, le adună
În marama ta cea bună.
Ţine minte, să nu uiţi:
Piciorul drept mi-e-n munţi;
Ai grijă şi nu uita:
Este-n munţii Ioila.
Cată-mi-l şi mi-l găseşte
Și la loc mi-l alipeşte,
În sicriu le infăşoară
Şi porneşte apoi spre ţară,
Înspre ţara mea iubită,
România necăjită,
Pentru care m-am luptat
Pân’ ce viaţa eu mi-am dat.
Vei merge, măicuţă, mult
Din Crimeea până-n Prut;
Zile multe, nopţi la rând
Tu vei merge priveghind.
Călăuză vei avea
Îngerelul meu şi-o stea.
Îngerul meu păzitor,
El ne va conduce-n zbor
Şi ne va fi de-ajutor.
Iar la Prut când vei sosi,
România ne-o primi,
Si cu Maica Domnului
Luăm drumul Muşcelului.
La Muşcel când vom sosi,
La Nucşoara ne-om opri,
Satul unde m-am născut
Satul unde am crescut
Și unde am copilărit,
Puţin timp cât am trăit.
Ţine minte că-i de-a drept
Să mă-ngropi la Monument
Lângă un locotenent,
Prieten din copilărie,
Cum toată lumea o ştie.
Spune-le tu serios
Celor care trec în jos
Să se oprească sfios,
Să se-nchine credincios,
Căci aici este-ngropat
Tineretu-acestui sat,
Ce viețile şi-au dat,
Trupurile şi-au lăsat
Și prin munţi, şi prin câmpii,
Prin văi şi prin bălării,
Peste mări şi peste ţări,
În Rusia-n depărtări.
Si-atunci, maica mea iubită,
Să nu mai fii necăjită,
Căci Neluţul tău cel drag
Nu mai este-nstrăinat,
Și este cu tine-n sat,
După cum tu te-ai rugat.
Şi eu, maică, oi căuta
Şi mereu mă voi ruga
Şi mult nu te voi lăsa
Şi alături te voi lua,
De chinuri tu vei scăpa,
Căci prea ţi-a fost viaţa grea.

Sursa: MĂRTURISITORII

Laurentia Arnautoiu Dosar

Print Friendly, PDF & Email
1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

FOLLOW US ON