„În timpul schimbului meu a înviat Hristos!”

Andrei Ciurunga – Poetul pe schimbul caruia a inviat Hristos

(28 octombrie 1920, Cahul, Basarabia, România Mare – 6 august 2004, București, România)
AUDIO INEDIT: Cartea lui şi Răstignire. Foto: Dinu Lazăr

de Daniela Șontică, 19 Aprilie 2017

La sărbătoarea Învierii din 1952, poetul Andrei Ciurunga se afla în lagărul de muncă Mustaţa de la Canal. A cerut să fie de gardă în acea noapte sfântă pentru a auzi clopotul bisericii din satul vecin.

Când a trecut sergentul pe acolo să vadă cum stau lucrurile, datoria lui Ciurunga era să-i raporteze evenimentele deosebite petrecute. Ciurunga i-a spus: „Domnule sergent, sunt plantonul schimbul doi, în baraca E4. În timpul schimbului meu a înviat Hristos!” După această neobrăzare, gradatul l-a pedepsit pe loc. „M-a băgat direct în carcera îngustă din curte, unde am stat trei zile încheiate, cât au durat sărbătorile Paştilor”, povesteşte Ciurunga în cartea sa „Memorii optimiste. Evocări şi versuri din închisori”, apărută la Editura Fundaţiei Culturale Române, în 1992.
Andrei Ciurunga s-a născut la Cahul, în 1920, într-o familie de colonişti germani, Eisenbraun. Refugiat la Brăila în 1944, a publicat versuri sub numele de Robert Cahuleanu. În 1945 a scris un articol anticomunist în ziarul „Expresul”, iar în 1947, cu numele de Andrei Ciurunga, a publicat „Poeme de dincoace”, un volum anticomunist. A fost arestat abia după apariţia cărţii „Cântece de dor şi de război”, în 1950, când a fost condamnat la 4 ani de închisoare pentru „crimă de uneltire împotriva păcii”. A suferit în penitenciarele Uranus, Galaţi, Jilava, dar a fost dus şi în lagărele de muncă de la Canal. Aici barăcile erau neîncălzite, deținuții nu aveau parte de asistenţă medicală, hrana era sub limita umanului, iar munca dura între 10 şi 12 ore pe zi. Bătăile şi chinurile erau zilnic administrate de brigadierii morţii, care inventau mereu motive de pedeapsă.

Cu toată suferinţa sau poate tocmai din cauza ei, Andrei Ciurunga a scris poezie şi în detenţie. Poezia era nu numai o alinare personală, ci și un balsam și pentru sufletele colegilor săi. Memorau cu toţii versurile care îi purtau în lumea liberă a spiritului, simţindu-se răzbunaţi. Poetul îşi scria versurile pe săpun până le învăţa pe de rost. Tot în memoriile sale spune că o dată, a ascuns în sân, sub pieptar, niște hârtii cu poeziile sale, aşa încât la un moment dat i s-a ascuns în „biblioteca” improvizată un şoricel.

A fost eliberat în 1954, dar în 1958 a fost din nou arestat pentru vina că poeziile sale circulau încă între deținuții de la Canal. A fost condamnat de data aceasta la 18 ani de muncă silnică. A ispășit 6 ani în Balta Brăilei şi la Gherla. A fost eliberat în 1964.

Andrei Ciurunga a trăit până în anul 2004, gustând din plin liber­tatea, și având timp să-și vadă publicate mai multe volume de poezii și memoriile din închisoare.

Ziarul Lumina

MĂRTURISITORII

ÎNREGISTRARE INEDITĂ: Andrei Ciurunga cu Eminescu în celulă. AUDIO/FOTO/VIDEO

 

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

FOLLOW US ON