FOTO INEDITĂ la 45 de ani de la naşterea la Ceruri a marelui gânditor ortodox şi martir al temniţelor bolşevice, academicianul Nichifor Crainic († 20 / 21 august). IISUS ÎN ŢARA MEA şi AMINTIRI DIN VIAŢA MEA

Nichifor Crainic, fiica Nini – Ioana Fortuna, Radu Gyr, Nedic Lemnaru – aniversarea a 80 de ani a fondatorului revistei “Gândirea”, 23 decembrie 1969, restaurantul Bucur – Marturisitorii Ro

„Pe toate câmpurile de luptă, Ortodoxia ne-a însoţit ca un tainic acoperământ al Maicii Domnului… suntem prin credinţa noastră ortodoxă, moştenitorii Bizanţului, care a fost faţa răsăriteană a aceluiaşi imperiu roman.” (Nichifor CRAINIC, Ortodoxia română ca funcțiune europeană, în revista Gândirea, ian. 1944, p. 2)

La 45 de ani de la naşterea la Ceruri a marelui gânditor ortodox şi martir al temniţelor bolşevice Nichifor Crainic (20 august 1972 / conform Securităţii 21 august – vedeţi Nota mai jos), ne bucurăm să publicăm o fotografie inedită cu fiica sa, Fortuna Ioana (Nini), Radu Gyr şi Nedic Lemnaru, de la aniversare de 80 de ani a fondatorului revistei “Gândirea” (22 / 23 decembrie 1969, Restaurantul Bucur), împreună cu două semnale editoriale din opera academicianului datorate energicului cercetător Florin Duţu şi alte 20 de articole.

„Prin Nichifor Crainic s-a săvârşit o adevărată restaurare a teologiei româneşti în duhul ortodox.” scria Părintele Dumitru Stăniloae în revista Gândirea (an XIX, nr. 4, aprilie 1940, număr festiv)

Foto: Florin Duţu

Înmormântat pe 24 august 1972 în Cimitirul „Sfânta Vineri” (la figura 22 a cimitirului) din Bucureşti, în ultimii ani din viaţă Nichifor Crainic a trăit într-un bloc de pe bulevardul Dinicu Golescu.

Dumnezeu să-l aibă în Împărăţia Sa, alături de toţi Drepţii Neamului Românesc!

Nichifor CRAINIC. Amintiri din viața mea. Manuscris inedit. București: Editura Floare Albă de Colț, 2017, ISBN: 978-606-94190-1-4, p. 512

Nepublicate până în prezent, academicianul Nichifor Crainic a scris aceste amintiri după eliberarea din temniță, la vârsta de 77 de ani, când îi era interzis să publice pentru românii din țară. Iată că manuscrisul acestor amintiri a scăpat de numeroasele percheziții ale Securității și vede lumina tiparului după 45 de ani de la trecerea în viața de dincolo de mormânt a autorului.

Eruditul Nichifor Crainic mai scrisese o altă variantă a memoriilor sale (Zile albe, zile negre, 1991; 2015), în perioada pribegiei sale prin Transilvania (1944-1947), după ce armatele sovietice invadaseră România. Dar în ediția respectivă omisese foarte multe amintiri, după cum va remarca cititorul acestei cărți.

În cei 15 ani de carceră grea a avut timpul necesar să mediteze la existența sa, la istoria României și la oamenii pe care-i întâlnise de-a lungul vieții. Materialul memorialistic a fost împărțit de autor în 87 de capitole tematice.

„Am avut un organism sănătos și tare. Niciunul din foștii mei prieteni nu rezista la efort ca mine, dar nici nu mânca atât de puțin ca mine. Cât am trăit în casa părintească am dus-o într-o adevărată disciplină ascetică impusă de sărăcie și m-am deprins cu munca din cruditatea copilăriei. Sobrietatea și energia țărănească nu m-au părăsit până la vârsta de 77 de ani, când scriu aceste pagini.”
Nichifor CRAINIC

„[Nichifor Crainic], acest european a fost slujit și de o memorie prodigioasă, care la vârsta pe care o are i-a dictat două volume de memorii și încă ce memorii!”
(poetul Nicolae Crevedia, 23 dec.1969)

CUPRINSUL la Editura Floare Albă de Colţ

ROMÂNIA LUI IISUS HRISTOS (*)

Pictorii timpurilor L-au zugrăvit şi chipurile Lui nu seamănă două între ele. Gânditorii L-au analizat şi concluziile lor se bat cap în cap. Misticii L-au imitat în nervii şi-n carnea lor, fiecare într-un fel deosebit. Sfinţii – în faptele lor, şi faptele lor sunt fărâmituri din fapta Lui. Popoarele L-au primit şi fiecare L-a împământenit după firea Sa. Şi totuşi, în milioane de feluri şi chipuri, Hristos e unul şi acelaş: ca flacăra focului, care îşi schimbă conturul cu fiecare clipă pe care o pâlpâie, şi coloarea după lemnul pe care-l mistuie.

Sublimă în frumuseţea ei, viziunea aceasta a cosmosului organizat în Biserică, ne înfăţişează ierarhiile ca o cascadă prin care se revarsă asupra lumii iubirea şi harurile lui Dumnezeu şi în acelaş timp ca un organism ideal prin care adorarea făpturilor se ridică spre Dumnezeu… Acest organism spiritual, vast cât lumea, având în cap pe Hristos Pantocratorul şi membre toate făpturile rânduite în trepte ierarhice, nu prevede nicăieri un scaun special pentru sfântul părinte de la Roma. Hristos e actualitatea veşnică a Bisericii, iar un vicar, adică un locţiitor, ar însemna absenţa sau concediul lui Hristos din ea. O asemenea erezie şi o asemenea trufie nu-şi au locul în concepţia noastră ortodoxă, unde membrii aceleiaşi trepte ierarhice sunt egali prin sarcina harică, iar nu prin drept de moştenire istorică sau de stăpânire asupra lumii.

Să observăm mai întâi că toţi cei care se imaginează la noi adversari ai ortodoxiei n-o cunosc absolut deloc nici în structura ei ecumenică şi nici în reflexul ei românesc.
Teologie însemnează identificare cu Iisus Hristos, încât atunci când vei grăi despre viaţa în Dumnezeu, omului să i se pară că Însuşi Iisus Hristos e Cel Care vorbeşte prin gura ta… Scumpii voştri camarazi de generaţie, departe de cămin şi de ţară, primesc botezul martirajului şi al eroismului pentru ROMÂNIA LUI IISUS HRISTOS.

Orice lucrare de natură politică, morală sau spirituală, ridicată din sânul naţiunii române, în numele ortodoxiei şi la care colaborează Biserica, dar care are repercusiuni binefăcătoare dincolo de graniţe, se poate socoti ca o funcţiune europeană a ortodoxiei româneşti. E de prisos să adăugăm că, prin ortodoxia românească nu se înţelege dogma de credinţă la care aderăm, şi care este ecumenică sau universală; prin ortodoxie românească înţelegem forma de viaţă spiritual-naţională, dezvoltată de energia noastră etnică, fructificată de dogma ecumenică…

Prin cultura bizantină suntem integraţi în unitatea spirituală europeană, pentru că atât dogmele formulate de bizantini cât şi filosofia lor religioasă stau la temelia culturii creştine occidentale, ca şi la temelia culturii noastre, oricare ar fi diferenţele de credinţă, ce ne despart. Tot ceea ce ne uneşte cu occidentul în aceeaşi comunitate spirituală interconfesională, care se numeşte Europa creştină, e substanţă bizantină. Şi dacă romano-catolicismul vrea să facă un monopol din cultura bizantină pentru a se opune lumii ortodoxe de azi, el face aceeaşi greşeală ca slavofilii ruşi, numai cu atitudinea inversă decât a lor. Pentru noi, Românii, cultura bizantină e temelia comună a spiritualităţii creştine europene, care, în duhul Evangheliei şi al Liturghiei, trebuie să fie izvorul dragostei şi al solidarităţii interconfesionale, în faţa primejdiilor ce ne ameninţă pe toţi.

Academicianul NICHIFOR CRAINIC (1889-1972)

(*) Titlul Marturistorii.Ro

Titlu volumului: Iisus în țara mea
Autor: Nichifor Crainic
Editura Floare Albă de Colţ
ISBN 978-606-94190-5-2
Format: 13×20 cm
176 pagini
An apariție: 2017

Înmormântarea academicianului Nichifor Crainic în scriptele Securităţii

Foto: Florin Duţu

Ministerul de Interne

D.G.I.I. – Direcţia I

Buletin Informativ

Strict Secret

29 August 1972

In seara zilei de 21 august a.c., a decedat Nichifor Crainic, in etate de 83 ani, fost scriitor, pensionar, fost condamnat si gratiat in 1963. In ultima parte a vietii sale, a fost colaborator la gazeta Glasul Patriei. Inmormantarea a fost organizata de Uniunea Scriitorilor si a avut loc in ziua de 24 august, ora 16:00, la Cimitirul Sf. Vineri.

Inca din ziua decesului, au fost intreprinse masuri de instruire si dirijare a retelei informative, pentru a asigura cunoasterea comentariilor, a legionarilor care vor participa la funeralii si eventualelor intentii din partea acestora de a folosi prilejul inhumarii in alte scopuri. Asistenta a fost formata din circa 200 de persoane, majoritatea barbati in varsta, in randul careia se aflau si circa 32 de legionari. Dintre acestia, mentionam pe Demetrescu Radu Gyr, Budisteanu Radu, Victor Ion Vojen, Crevedia Nicolae, Medrea Victor, Carianopol Virgil, Dinescu Petrica, Ciurescu George, Tira Ion, Vizirescu Pantelimon, Nitulescu Horia si altii. Slujba religioasa a fost efectuata de un sobor de 10-12 preoti.

Cu exceptia preotului Dimancea Stan, care a tinut o predica, au mai participat la cuvant: Demetrescu Radu Gyr, Crevedia Nicolae, Vizirescu Pantelimon, Nitulescu Horia, toti legionari, Nedic Lemnaru – redactor la gazeta Tribuna Romaniei, si actorul Dinu Ianculescu, care a recitat cateva poezii selectate din lucrarile decedatului. In cuvantul lor, toti vorbitorii, aducand ultimul omagiu, au evocat cu aprecieri superlative personalitatea acestuia de mare poet, literat si teolog. S-au facut, de asemenea, aprecieri elogioase la adresa operei sale literare si locului acesteia in cadrul literaturii romane.

In timpul ceremoniei inhumarii si ulterior, o serie de legionari dintre participanti, precum si unele persoane necunoscute, cu antecedente politice, au facut diferite comentarii cu privire la persoana lui Crainic. Astfel, Demetrescu Radu Gyr, fost comandant legionar, a afirmat: “Crainic a fost nu numai un om cu care am suferit, dar de el ma leaga multe amintiri din tinerete. Am lucrat mult impreuna si am fost buni prieteni. Asa ca iti dai seama cat de mare este pierderea pentru mine”. Victor Medrea, fost legionar, considera ca “opera lui Nichifor Crainic ar putea fi editata, dupa ce se va efectua o triere severa. In definitiv, cand au fost reconsiderati fascistii notorii, ca Bratescu-Voinesti si Rebreanu sau marele Goga, nu vad ce cusur ar avea Crainic. Se poate trece sub tacere faptul ca a fost mare demnitar”. Victor Vojen, fost comandant legionar, se intreba: “Ce se va intampla, oare, peste 20 ani, cand cititorii de atunci vor alatura versurilor lui Nichifor Crainic si amanuntele biografice?”. Vizirescu Pantelimon, legionar, apreciaza pe Crainic ca pe “un mare poet si filozof al neamului, ca pe cel mai bun roman dintre romani, ultimul stegar al nationalismului, silit sa poarte crucea martirului pentru ideile sale”. Nicolae Carandino, scriitor, a conchis: “Ce se va alege oare de geniala lui opera literara? Ea nu poate fi ingropata cu usurinta cu care este ingropat un om. A nu-l edita ar insemna cea mai mare greseala, deoarece face parte din patrimoniul national”. Paul Anghel, scriitor, dupa alte interventii facute, a spus: “Aproape ca m-am batut cu Zaharia Stancu pentru editarea poeziilor lui Crainic. Este inadmisibil ca, in timp ce publicul nostru nu mai citeste poezii, din cauza anemiei totale a productiei literare, alaturi zace netiparita opera enorma a singurului nostru poet de talie mondiala demn de Premiul Nobel. Zaharia Stancu – a continuat Paul Anghel – s-a scuzat cu «duritatea» conceptiilor comuniste, dar cred ca aparitia poemelor lui Crainic ar face curatenie generala in aceasta lume de impostori, poetii de azi”. Petre Strihan, profesor, dupa ce a facut o comparatie intre Nichifor Crainic si Mihai Eminescu, a afirmat: “Creatia poetica a lui Crainic depaseste pe cea a lui Eminescu. In plus, Crainic a fost sef de scoala, care a creat mari poeti, ca Blaga, Voiculescu, Barbu, Vinea si altii. Eminescu a fost solitar, Crainic – un maestru cu zeci de discipoli”.

Consideram, din datele pe care le detinem pana in prezent, ca pe toata perioada funeraliilor nu au existat probleme deosebite, in afara participarii numeroase a unor legionari, care-l cunosteau pe Nichifor Crainic din activitatea profesionala, politica ori din detentie. Sunt asigurate in continuare masuri pentru a identifica, cu ajutorul fotografiilor realizate, si pe alti participanti la acest eveniment. Prin reteaua informativa si prin celelalte mijloace specifice ale muncii, vom stabili daca prilejul inmormantarii lui Nichifor Crainic nu a fost folosit de legionarii participanti pentru a realiza legaturi de natura sa intereseze securitatea statului.

Seful Directiei I,
Colonel Iancu Constantin

Sursa: Cartea Alba a Securitatii, Vol II.  Editor coordonator: Mihai Pelin

MĂRTURISITORII

AUDIO EXTRAORDINAR cu Nichifor Crainic:

Print Friendly, PDF & Email
1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.

FOLLOW US ON