EXCLUSIV: Dosarul lui Mircea Vulcănescu de la CNSAS (PDF). 65 de ani de la intrarea martirului în ceata Sfinţilor Mărturisitori Creştin-Ortodocşi Români ai Secolului al XX-lea

La 65 de ani de la săvârşirea martirică a marelui român, filosof şi geniu, Mircea Vulcănescu, vă oferim spre citire, cu mulţumiri aduse familiei, Dosarul de la CNSAS al “criminalului de război” împreună cu o analiză a acestuia realizată de cunoscuta cercetătoare Ioana Diaconescu de la revista USR, “România literară”. Dumnezeu să-l aibă în rând cu Sfinţii Mucenici ai Neamului Românesc!

Deţinutul K 9320: Mircea Vulcănescu (3 martie 1904 – 28 octombrie 1952)

de Ioana Diaconescu

La 28 octombrie 1952 se stinge din viaţă în penitenciarul Aiud Mircea Vulcănescu, scriitor, filozof, sociolog, economist, spirit enciclopedic şi personalitate complexă a generaţiei anilor ’27.

Între 1940-1941 ocupă poziţii importante în administraţia naţională, iar din 27 ianuarie 1941 devine subsecretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice, unde rămîne pînă la 23 august 1944. Onorat cu distincţii şi mari ordine naţionale în semn de recunoaştere pentru serviciile aduse statului român, după 23 august 1944 devine, tot în Ministerul Finanţelor Publice, director al serviciului Datoriei Publice.

Condamnat la 9 octombrie 1946 la opt ani temniţă grea, rămîne în detenţie pînă în ianuarie 1948, cînd instanţa de judecată îi menţine, în urma recursului prelungit, pedeapsa din 1946.

În Dosarul penal 232, volumul 23, Alexandru Marcu şi alţii, din ACNSAS (dosar ce cuprinde acte cu privire la lotul II al Guvernului Ion Antonescu din care făceau parte, printre alţii, ca şi condamnaţi criminali de război Alexandru Marcu şi Mircea Vulcănescu) se află dosarul de Penitenciar nr. 64/1952 P al deţinutului K9320/1948 Vulcănescu Mircea. Arestat preventiv fără mandat încă din 30 august 1946, condamnat la 20 octombrie 1948, i se alcătuieşte dosarul ce-i poartă datele de naştere, părinţii, ocupaţia la data arestării, averea la data arestării (în dreptul căreia stă scris: nimic), originea socială, studiile. în josul acestei prime pagini – amprenta degetului arătător stîng şi semnătura.

La fila 9 a dosarului citim o notă a corpului de filaj cu două afirmaţii contradictorii: una este: ,Mircea Vulcănescu funcţionar de carieră nu a făcut politică” şi alta: ,Mircea Vulcănescu făcea parte din Guvernul Antonescu, care la 22 iunie a declarat război Rusiei sovietice şi este socotit criminal de război. (…) “Numele său a fost citat la Tribunalul Poporului în martie 1945. De la acea dată a fost suspendat din serviciu în urma legii de purificare a aparatului de stat”.

Încă din septembrie 1947, Mircea Vulcănescu contractase infiltratul pulmonar TBC. O dovedeşte conţinutul filei 1 a dosarului: la 22 septembrie 1947 Direcţiunea Siguranţei Statului înaintează Direcţiunii Generale a Penitenciarelor petiţia nr. 29243/ 1947 prin care Margareta Vulcănescu din Bucureşti (soţie) solicită asistenţa medicală şi un tratament special pentru soţul său Mircea Vulcănescu deţinut la Penitenciarul Aiud.

La fila 38 a dosarului, Curtea Bucureşti, Secţia 4 penală emitea citaţia din 14.04.1948 prin care Mircea Vulcănescu din Penitenciarul Aiud este citat “a se prezenta în faţa instanţei în 13 mai 1948 ca acuzat pentru crimă de război”.

Fila 39 conţine un document din 8 iulie 1947: Penitenciarul Principal Aiud trimite o notă Direcţiunii Generale a Penitenciarelor – Serviciul îndrumărilor – Bucureşti: “La ordinul dumneavoastră numărul 29579/ 1947 avem onoarea a vă înainta alăturat referatul medicului curant al acestui penitenciar cu privire la starea sănătăţii a deţinutului criminal de război Vulcănescu Mircea din acest penitenciar”. Referatul lipseşte din dosar, în schimb pe contrapagina unei note din 20 iunie 1947 am descifrat cu lupa cîteva însemnări cu creionul, probabil ale medicului închisorii. Ele consemnează înrăutăţirea stării sănătăţii lui Mircea Vulcănescu, în trupul căruia tuberculoza (în primul rînd) va face ravagii pe tot parcursul detenţiei pînă la moartea survenită în 1952. Aceste însemnări medicale sunt: “Tensiunea 17 1/2 – 10, slăbire progresivă – a pierdut 40 de kg, stare de debilitate extremă, tremurături ale degetelor, exoftalmie, tahicardie – puls 90 în repaos. Necesită examen metabolism bazal, regim adecvat”.

Nimic oficial decît aceste însemnări pe un colţ de pagină. Deţinutul Mircea Vulcănescu, aflat în arest preventiv de un an, va trebui să-şi poarte crucea pînă la sfîrşit. Cu tot cu boala necruţătoare.

Ce ne spun mai departe documentele din dosarul de penitenciar Mircea Vulcănescu aflat în volumul 23 al dosarului penal 323 Alexandru Marcu şi alţii (lotul II al condamnaţilor din fostul Guvern Ion Antonescu)?

Din adresa Direcţiunii Penitenciarelor şi institutelor de prevenţie – Serviciul îndrumărilor – către Penitenciarul Aiud (din 20 septembrie 1947) reiese faptul că Mircea Vulcănescu este recunoscut ca bolnav şi i se aprobă să primească medicamente şi o cotă suplimentară de alimente în greutate de 7 kg pe luna septembrie, precum şi îngrijire medicală avizată. De cele mai multe ori aceste aprobări erau formale. Deţinutul nu primea nimic.

La fila 44 se află sentinţa (unul dintre cele mai importante documente) prin care Mircea Vulcănescu este condamnat în acelaşi lot cu profesorul Alexandru Marcu împreună cu alţi 15 condamnaţi în procesul Ion Antonescu: “Dosar nr. 1921/ 1947 – Curtea de Apel Bucureşti Secţia a IX-a – încheiere. Deciziunea criminală nr. 27 – Şedinţa publică de la 6 februarie 1948 – Curtea, pentru motivele care se vor vedea, ascultînd şi concluziunile domnului procuror general, în numele legii decide: condamnă pe Mircea Vulcănescu, în vîrstă de 44 de ani, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Văcăreşti, fost funcţionar public în Ministerul Finanţelor să sufere 8(opt) ani temniţă grea pentru crimă de război.

Mai condamnă pe numitul acuzat la 3 ani detenţiune riguroasă şi la degradare civică pe timp de opt ani.

În baza articolului 101 din Codul Penal numitul acuzat va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani temniţă grea.”

Mandatul de arestare preventivă emis de Curtea de Apel Bucureşti Secţia IX din 6 februarie 1948 lămureşte, vai, episodul arestării fără mandat din 30 august 1946; spicuiesc din documentul de la fila 48: “Avînd în vedere că prin aceeaşi decizie Curtea a dispus şi arestarea preventivă a numitului acuzat în baza articolului 371 potrivit căruia, în caz de condamnare, instanţa apreciind, poate ordona menţinerea în stare de arest preventiv a acuzatului, dacă nu este deţinut în prevenţie în baza unui mandat dat în aceeaşi cauză. Avînd în vedere că în speţă acuzatul se găseşte deja arestat preventiv în Penitenciarul Văcăreşti, fără însă să se fi emis mandat împotriva lui de către Secţiunea a VIII-a a acestei Curţi care ordonase arestarea prin decizia criminală casată cu nr. 160 din 9 octombrie 1946, considerînd că faţă de pedeapsa aplicată arestarea preventivă a acuzatului este impusă de teama de dispariţie spre a se sustrage de la executarea pedepsei în cazul cînd ar fi lăsat liber (…), dispunem arestarea preventivă a acuzatului Mircea Vulcănescu în vîrstă de 43 de ani. (…)

Ordonăm tuturor agenţilor forţei publice în conformitate cu legea să-l aresteze pe numitul acuzat şi să-l conducă în arestul preventiv al Penitenciarului Văcăreşti din Bucureşti”.

Inutil, formal, căci acuzatul se afla de mult timp, bolnav şi chinuit, arestat preventiv, fără mandat, în Penitenciarul Văcăreşti.

Strigător la cer este faptul că există documente medicale contradictorii. La fila 32 a dosarului, pe contrapagina Foii de Transferare pentru serviciul ambulanţei emisă de Penitenciarul Aiud, emisă la 17 noiembrie 1947 în scopul “transferării afaceri judecătoreşti”, este tipărită o adeverinţă: “Subsemnatul ….., medic al Penitenciarului Aiud certific că, examinînd la plecare pe deţinutul Vulcănescu Mircea, am constatat că nu suferă de nici o boală infecto-contagioasă”. Alt document, contradictoriu, de la fila 13 este o ,Copie de pe referatul medical – serviciul medical al penitenciarului Jilava”: “Vă raportăm că examinînd azi, 10.IV.1951 pe deţinutul politic Vulcănescu Mircea că suferă de pleurezie stîngă cu stare generală rea. Se recomandă internarea la Spitalul Văcăreşti”. Semnat: medici, penitenciarul Jilava.

Deşi atît de bolnav, chinuit de tuberculoză, la 20 aprilie 1951 este ridicat de la Penitenciarul Aiud de către organele de Securitate.

La 25 aprilie 1951 Direcţia Generală a Penitenciarelor din Ministerul Afacerilor Externe, Serviciul Evidenţei trimite adresa nr. 9947 Direcţiunii Generale a Securităţii Statului: “Penitenciarul Jilava prin raportul 8540/ 1951 ne înaintează un referat medical din care se constată că deţinutul internat politic Vulcănescu Mircea suferă de pleurezie stîngă cu stare generală rea pentru care i se recomandă internare la Spitalul Văcăreşti. Vulcănescu Mircea Aurel fişa nr. 12/1951 fiul lui Mihail şi al Mariei internat politic, se află în Penitenciarul Jilava de la data de 13.I.1951.

Faţă de cele arătate mai sus vă rugăm să binevoiţi a ne comunica avizul dumneavoastră asupra internării susnumitului deţinut la Spitalul Penitenciarului Văcăreşti pentru tratament”.

Răspunsul, evaziv, va grăbi moartea lui Mircea Vulcănescu: “Raportaţi relaţii complete şi avizul dumneavoastră cu privire la transferarea de la Penitenciarul Jilava la Spitalul Penitenciarului Văcăreşti a deţinutului Vulcănescu Mircea Aurel, funcţionar, fiul lui Mihai şi al Mariei, bolnav de pleurezie”.

Adresa din 26 mai 1951 a Direcţiunii Generale a Securităţii – regiunea Bucureşti retează orice posibilitate de supraveghere a bolii pulmonare: “La ordinul dumneavoastră din 10 mai 1951 raportăm următoarele: întrucît din fişa personală a susnumitului ce o posedă la Direcţiunea Generală a Securităţii Statului, fără a se cunoaşte motivul reţinerii, nu putem aviza transferarea sa de la Penitenciarul Jilava la Spitalul Penitenciarului Văcăreşti”.

Implacabilă, hotărîrea Direcţiunii Generale a Securităţii Statului, îşi pune pecetea pe soarta filozofului. La fila 6 a dosarului prin adresa din 15 iunie 1951 citim: “La adresa din 25 aprilie 1951 cu onoare vă aducem la cunoştinţă că avizăm nefavorabil asupra transferului şi internării în Spitalul Penitenciarului Văcăreşti a deţinutului Vulcănescu Mircea Aurel”.

Finalul se precipită. Călăii îl condamnă la moarte după cum reiese din schimbul de adrese de mai sus. Şi ca totul să fie ,ca la carte”, Penitenciarul Jilava emite o Foaie de transferare (pentru uzul vagoanelor penitenciare) în care se specifică: “Deţinutul Vulcănescu Mircea Aurel cu nr. matricol 12/S/1951 condamnat la 8 ani temniţă grea pentru faptul de crimă contra umanităţii se transferă la Penitenciarul Aiud pentru executarea pedepsei”. În colţul de sus-stînga al formularului completat astfel este tipărit: “Consultat şi găsit sănătos”, în ciuda constatărilor medicale.

La 29 octombrie 1952 se stingea din viaţă, după îndelungi suferinţe fizice şi morale cel ce dăduse “Dimensiunea românească a existenţei”. Vă fac cunoscute cîteva documente ale decesului.

1) Adresa Penitenciarului Principal Aiud către Curtea Supremă secţia penală din 8 noiembrie 1952: “Vă înaintăm în original referatul nr. 877 din 3 noiembrie al serviciului sanitar al acestui penitenciar din care se poate constata că deţinutul Vulcănescu Mircea Aurel care a fost condamnat la 8 ani temniţă grea în baza deciziei nr. 1510 din 7 august 1948 cu mandat de arestare din octombrie 1948 emis de Parchetul Curţii Bucureşti pentru crimă de război a decedat în acest penitenciar la data de 29 octombrie 1952.”

2) Raportul Penitenciarului Principal Aiud din 31 octombrie 1952 trimis Direcţiunii Generale a Penitenciarelor: “Vă raportăm că în ziua de 29 octombrie 1952, a decedat în acest penitenciar deţinutul Vulcănescu Mircea fişa 9320/48 Aiud, suferind de miocardită şi pleurezie dublă T.B.C. (…)

Alături înaintăm un inventar de efecte ce au fost proprietatea susnumitului cu rugămintea să binevoiţi a ne da ordin ce să facem cu acele efecte, precum şi dacă putem anunţa sau nu familia susnumitului”.

Ultima copertă a dosarului de penitenciar al lui Mircea Vulcănescu păstrează data ieşirii, precum şi felul şi modul ieşirii din penitenciar : Decedat suferind de miocardită şi pleurezie dublă T.B.C. Deţinutul K 9320, Vulcănescu Mircea…

Sursa: România literară

Averea lui Mircea Vulcănescu

Textul de mai jos reprezintă una din cărţile de vizită ale creştinului Mircea Vulcănescu. Subsecretar de stat la Ministerul de Finanţe, minte genială, care a chivernisit averea României în anii celui de-al doilea război mondial, datorită căruia România nu numai că nu a avut de suferit nici o lipsă materială majoră, ba chiar a putut să furnizeze un sfert din carburanţii războiului din răsărit şi să trimită ajutoare alimentare de urgenţă Belgiei, Cehoslovaciei, Yugoslaviei şi altor ţări, iar, în cele din urmă, să împrumute Germania cu o sumă echivalentă cu 19 miliarde de euro în banii de astăzi. Cu toate acestea, se poate vedea din cele de mai jos că nu şi-a cumpărat nici case, nici automobile, nici pămînturi, nici aur, nici alte averi mobile sau imobile. Se poate vedea cum înţelegea Mircea Vulcănescu să fie şi creştin şi slujitor al intereselor României şi românilor, spre diferenţă de cei mai mulţi dintre demnitarii de ieri şi de azi ai acestei ţări.

„Dosar nr. 2519/1946
Sequestru asigurător
PROCES-VERBAL
Astăzi, 23 mai 1946, ora 15,30;
Noi, Fl. Cangeanu, portărel al Tribunalului Ilfov, domiciliat în Bucureşti, str. Duzilor, nr. 29, având în vedere adresa cu nr. 9239/1946 a Trib. Ilfov, Secţia Notariat şi conform ordonanţei din 20 V 946 a Acuzatorului Public, Cabinetul I, Tribunal Ilfov, prin care ne invită să înfiinţăm sequestru asigurător pe orice fel de avere mobilă, aparţinând bănuitului Mircea Vulcănescu, aceasta până la concurenţa sumei de lei [necompletat], capital cu procente şi cheltuieli spre despăgubirea creditorului [necompletat];

În consecinţă, la stârnirea creditorului şi din oficiu, ne-am transportat în Bucureşti, str. Popa Soare, nr. 16, la domiciliul bănuitului şi aci am găsit prezentă pe doamna Margareta Vulcănescu, soţia bănuitului, căreia, punându-i în vedere calitatea şi scopul venirii noastre, ne declară că soţul său este în prezent reţinut, care ne-a declarat că cea mai mare parte din obiectele mobile sunt proprietatea d-sale şi nu ale soţului său.

Pe răspunderea şi după indicaţia creditorului, am declarat sequestrate asigurător , 1 (una) masă de sufragerie; şase scaune de sufragerie; 10 zece tablouri diferite mărimi, cu diferite picturi; două fotolii şi una canapea tapiţate; un aparat de arde gaz; un pian; cinci lămpi; un divan; una maşină de bucătărie; un dulap; trei vase de flori; un vas de faianţă; un divan mare; un scrin; o bibliotecă turnantă; o etajeră; un şifonier; una măsuţă cu un scaun; o altă măsuţă mică; două costume de haine bărbăteşti, de culoare gri şi negru; şase cămăşi bărbăteşti, diferite culori; una pijama; un aparat de arde gaz; două cuverturi de pânză; un echipament de scrimă, format din 2 măşti, două mănuşi şi patru florete; patru biblioteci; un birou de stejar; una masă pentru telefon; una lampă de birou; două etajere; patru scaune format fotoliu, tapisate; două taburete cu creton şi două scaune de lemn; două perechi de pantofi; cinci perechi de ciorapi; una haină de blană uzată, bărbătească; una căciulă neagră; două pălării bărbăteşti; una cuvertură roz; două cuverturi uzate; una măsuţă de stil; una măsuţă stil; un pupitru de copii; una canapea tapisată cu două fotolii; trei lustre; una maşină de cusut; două scaune şi o măsuţă de paie; o noptieră; un covor modem albastru, uzat; un dulap servind garderoba copiilor; una bibliotecă; şase bibelouri; un aparat de radio; un divan pentru copii; şase perdele diferite; o noptieră de copil; cinci cearceafuri diferite; şase perne diferite mărimi; trei plapome; un pat de fier pentru copil; una bancă de copii; un dulap; un scaun format fotoliu, din lemn uzat; două dulăpioare; două geamantane şi două coşuri de nuiele; 5 bibelouri; două covoare româneşti, diferite culori şi mărimi; două covoare stil oriental, diferite mărimi; un butoi de gaz; una bicicletă; 50 volume cărţi jurisprudenţă, M. Dalloz, legate; 16 volume cărţi jurisprudenţă M. Dalloz, legate; 500 volume cărţi legate, diferiţi autori români şi străini; 700 broşuri cărţi diferite; un şifonier cu două uşi şi oglindă; una mie, una sută, opt zeci şi cinci cărţi broşate, de diferiţi autori români şi străini; şase scrumiere; un serviciu de masă complet pentru 12 persoane; 30 de pahare diferite forme; un serviciu de ceai incomplet; un serviciu de cafea incomplet; 7 linguri; 12 cuţite; 7 furculiţe şi 7 linguriţe dintr-un aliaj de argint; 5 cratiţe; una maşină de bucătărie; una masă de bucătărie; una maşină de tocat carne; una strecorătoare; un scrin de vase; o etajeră; un scaun de bucătărie; formă de prăjitură; două tigăi; două oale; două ligheane; o lădiţă pentru vase, un răcitor cu gheaţă uzat, un cuier.

Toată această avere mobilă am lăsat-o pe loc şi am dat-o în paza şi custodia d-nei Margareta Vulcănescu, soţia bănuitului, cu toate rigorile legii.
Drept care am dresat prezentul proces-verbal, iar un exemplar a fost lăsat bănuitului.

Portărel,
FI. Cangeanu

Custode,
Margareta Ioana Vulcănescu”

C. N. S. A. S. Direcţia Arhivă Popeşti-Leordeni, Fond: P[ENAL] 232, Voi. 21, f. 247 f. + v.: formular imprimat, completări manuscrise.

(din volumul Nae Ionescu şi discipolii săi în arhiva Securităţii. Volumul V: Mircea Vulcănescu, ed. Eikon, Cluj Napoca 2013, p. 32-33, volum îngrijit de Dora Mezdrea)

Mănăstirea Petru Vodă

MĂRTURISITORII

Print Friendly, PDF & Email
4 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

FOLLOW US ON